ALTEX - tot altex - altex faliment - magazine inchiseDupa Univers’All, urmeaza Altex. Sau cel putin asa spun cei care au lucrat sau inca lucreaza acolo. Nu de alta, dar compania lucreaza pe pieredere, ideile patronilor sunt foarte bine intiparite si nu depasesc marginea ochelarilor, iar angajatii, bineinteles, sunt negrii de pe plantatie de care eu auzisem, pe care i-am intalnit si pe care ii compatimesc.

Am intrat intamplator in posesia unuia dintre mailurile ce circula in internul lui Altex, in care sunt exprimate doar o parte din problemele lor. Probleme care nu sunt unice, care sunt aproape peste tot si care, din pacate, sunt tratate la fel.
Voi, daca cititi o sa va recunoasteti in ele. Declaratiile de mai jos nu imi apartin si au un autor anonim.

Pregatiti-va fratilor!

Sfarsitul este aproape!

Trist dar adevarat: “marea familie” a Altexului se destrama. Are toate motivele. Sau daca nu le are, ar trebui: salariile mizere, conditii execrabile de munca, amenitari cu concedieri in masa, nepasarea si neprofesionalismul sefilor, nivelul slab al cunostiintelor celor ce ne “conduc”, promisiuni deplasate la angajare; astea sunt cateva din motivele de la suprafata pentru care ar trebui sa deschidem bine ochii. Unde vrem sa ajungem?  Regulile pe care le stabilesc mai marii Altexului nu fac altceva decat sa adanceasca prapastia dintre noi si ei. Sunt salarii mult mai mari in alte parti, unde nu trebuie sa muncesti cate 10 ore pe zi sa demonstrezi ca iti meriti cele 6 milioane; sau cate 2 zile pe week-end pe care nu ti le plateste nimeni.  Practic isi bat joc noi. De ce nu ne dam seama. Pana la sfarsitul anului, Altex trebuie sa ajunga la pragul de profitabilitate O (zero). Oricare dintre noi ar trebui sa stim ce inseamna asta: un picior deja in groapa.  Oare Ostahie stie sau e mintit in permanenta ca si noi toti? Mi-ar placea sa stiu ca sunt sefi care nu dorm noaptea din cauza asta: au avut pe mana o firma pe care au facut-o praf intr-un timp foarte scurt. S-a intrebat cineva daca ei la Office dau testari pentru verificarea cunostiintelor? Nu asa ar trebui? In afara de trimis mail-uri toata ziua, ce altceva mai fac “dragii” nostri sefi? Stiu ei sa rezolve o problema relativ simpla care poate aparea in magazin, sau arunca responsabilitatile de la unul la altul?  O mare parte din ei sunt necalificati pentru slujbele pe care le au. Si mai sunt si analfabeti. E o chestie elementara de gramatica sa stii ca “sa-mi trimite-ti azi propunerile” nu se scrie asa. Sau sa il intrebam pe domnul Valentin Vasile ce a vrut sa spuna in acest mail:

“buna seara,

Astazi s-au virat salariile pentru colegi cu carduri.

Luni vor primi salarile cei care nu au carduri.

Fluturasi ii vor ajunge in intervalul sambata -marti.

Multumesc,

Frate, cine te-a angajat analfabetule? Colegii se scrie cu doi de “i”. Sau e o deprindere de messenger? Dar au pretentii. Ce sa mai spunem de colegele noastre de la hr care nu fac altceva decat sa se barfeasca intre ele si sa se imbrace frumos pentru d-l Urda, cel care face parte din acest juriu al nepasatorilor. Mai mult ca, daca e mai nervos pe unele dintre ele mai trece si mai taie din salariile angajatilor din magazine care sunt total vinovati pentru ca accepta asemenea tratament. Daca ai nevoie de o adeverinta pentru credit sau de sanatate ca sa iti plateasca concediul medical cu 0 % trebuie sa le trimiti mail inainte de a te imbolnavi pentru ca aceste documente vor sosi peste vreo 2 luni in magazin. Dar nu cumva sa nu respecti procedura si sa mergi peste ele la WTC, daca iti crapa obrazul, pentru ca ai sanse sa fii dat afara si eventual sa fii pontat si mai slab la salariu. D-ra Adina Olteanu nu stie sa se exprime elevat pentru o persoana care a plecat din banca sa vina la Altex (mare dilema), si e in stare sa te si plesneasca daca cumva o deranjezi. Are de urmarit relatiile dintre colegele ei si ceilalti manageri de top.   Ce sa mai vorbim de tratatiile angajatilor Media Galaxy, acest concern romano-catolic care suna si trambita la inceput asa promitator. Angajatii erau atat de respectati si bine platiti ca acum sa fie amenintati si perchezitionati chiar si de politie la ei in casa din cauza erorilor sistemului si a incomptetentilor angajati in conducere si avansati nepotist.  Schimbarea directorilor, mutarea piramidelor zilnic, stersul prafului, si stingerea luminilor “ca sa facem economie” sunt unele din principalele atribute ale trade managerului Mariana Hanganu. Deosebit de competenta si iscusita, aceasta diva a reusit sa distruga si sa striveasca un intreg sistem colegial, intreg elanul al celor mai multi dintre cei mai buni angajati, si asta numai pe motive superficiale : a concediat un casier vechi de 2 ani cu probleme de sanatate din cauza ca era nepotrivit ca baiat sa lucrezi la casa. Colegul nostru si-a dat demisia dupa 2 ani vechime din cauza ca nu putea sa stea in picioare foarte mult. Stersul prafului era mai important la orele 14-15 cand era ora de varf decat implicarea si lamurirea unui client ce dorea discount la o factura de 10 mii de euro. Probabil ca motorul actiunilor marete ale d-rei Mariana nu erau proprii, dar nu mai are rost sa mai dam si alte nume, pentru ca e in van.  Domnule Tiganescu aveti vreun target pe mail-uri?Ati rezolvat vreodata vreo problema majora? Unde sunt solutiile pentru imbunatatirea vanzarii, cand puterea de cumparare  a scazut? Vanzarea de cabluri si cresterea marginii sunt solutii viabile pentru cresterea profitului firmei? Nu cresterea procentului de profitabilitate este solutia; ar trebui sa stiti asta: aveti o calificare, nu? Studiile de piata sunt facute de cineva specializat sau cereti sefilor de magazin sa va raspunda la intrebarea: cat crezi ca vinzi luna asta? Target-urile imaginare si imposibile sunt ceea ce un judecator ar spune: condamnarea la moarte. Fiti realist! Sau se strange latul? De ce nu predati stafeta unei persoane care intr-adevar se pricepe?   In ceea ce priveste inventarul totul este ok. Numaram produse vandute care ni se baga pe stoc dupa inventar, atlantisul genereaza stocuri singur, hotii ne zambesc pe sub mustati ca oricum nu avem voie sa ii pazim sau sa ii controlam si daca am avea nu avem timp, productii regleaza acte cand vor si daca vor (daca nu sunt in conecediu) chiar si dupa un an (adica 3 inventare), dar, cand vine vremea, imputarile sunt colosale si amenintarile se tin lant de la mojicii ieftine pe raion pana la telefoane personale si blocarea salariilor.   Directorii de magazine sunt tinuti sub teroare ca sa genereze teroare, totul se executa sub stress, targetele sunt imense, la fel ca si imputarile, salariile sunt din ce mai mici (la angajatii din magazine), invers proportional cu numarul orelor de munca si activitatea fizica depusa, toate aceste lucruri ducand la un singur lucru pe care toti il gandesc dar le e frica sa il pronunte : FALIMENT..  S-a plecat de la binecunoscuta deviza in toata Romania : “mult confort putin efort” si s-a ajuns la : “MULT EFORT PUTIN CONFORT”.   In aceasta luna decembrie am avut in toti anii trecuti linistea si siguranta salariilor mari care acopereau lunile slab dezvoltate financiar ianuarie si februarie. Ce ne vom face daca vom lua si luna asta salariile din lunile trecute? Vom inghiti iar in sec si ne vom teme sa vociferam dreptul muncii noastre in fata catorva angajati cu salarii triple care sa ne descurajeze.     Fratilor, daca vom fi uniti si vom exprima ceea ce gadim si simtim chiar cu pretul locului de munca vom castiga atitudinea si respectul cuvenit, si ce vor face toti trade managerii astia daca pe 15 dec cand se vor vira banii vor pleca toti angajatii din magazin? II va aduce Dan Ostahie pe raion,cand ei nu stiu un cod o caracteristica de baza? Nu cred…

Vocea Altexului

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

3,974 Responses

  1. iorga

    :)) astazi s-au virat salariile…si bonusul pentru black Friday…multumim stimate presedinte Dan Ostahie! consecvent ca intotdeauna…va bateti joc de angajati!!!

    Reply
  2. Taxiul de noapte

    Bravo colegului de la negre ! Nu il cunosc personal . Mi-as dori insa sa ii strang mana . Este unul dintre putinii curajosi ai acestei firme . Din pacate sunt multi altii care prefera sa ramana partizani ai pupincurismului ostahiano-dm-asemist .

    Buna ziua Domnule Dan Ostahie,

    Suntem noi, vanzatorii din magazine (asistenti de vanzari sau raion manageri), cei mai numerosi angajati ai firmei dumneavoastra, baza piramidei sau “palmasii”. Pe cei mai multi dintre noi nu ne cunoasteti cu siguranta, caci suntem multi si inlocuiti destul de des. Nu alegem noi intotdeauna asa, nu credem ca este doar vina noastra ca nu putem vedea acest job decat ca pe o solutie de compromis pe termen scurt. Suntem constienti ca la AMS Unirea am fost poate tot timpul mai favorizati decat colegii din alte magazine si va multumim. Ne intrebam, totusi, daca noua ni se pare greu, ei cum rezista? Nu au familii, traiesc fara sa manance, fara sa se imbrace, nu platesc intretinere, chirie, sunt oare roboti?! Nu. Au oare mai multe joburi? Nu cred, au prea putin timp liber. Fura? Sper ca nu.
    La noi este o atmosfera placuta din multe puncte de vedere. Suntem o echipa frumoasa : tineri, veseli (de cele mai multe ori), si prieteni. Avem un director Ok, care stie sa ne motiveze, ne mustra cand o dam in bara si ne felicita cand treburile ies bine. Il respectam cu totii si ca om si ca sef. Sau cel putin ar merita.Sunt multi baieti buni care,probabil, au ramas aici doar datorita lui. Si incercam sa ne facem cat mai bine treaba dar, uneori , pur si simplu nu ne iese. Ne scuzati, dar in fiecare luna pe 15 ne cam pierdem orice motivatie. (Mai departe o sa va vorbesc doar din punctual de vedere al unui asistent de vanzari, desi nu cred ca RM-ii stau cu mult mai bine. Si daca stau, e treaba lor, nu a mea)
    E adevarat, mai exista campanii de incentivare si, TEORETIC, bonusuri la atingerea targetelor. Dar incentivele nu sunt deloc usor de castigat in lunile (din ce in ce mai multe) in care vanzarea este foarte slaba si, in afara de asta, nu reprezinta un venit stabil in conditiile in care dureaza chiar si un an de zile pana cand ajung la noi. Cat despre bonusurile din target, ne scuzati, dar LOL. Ultimul target care ni s-a comunicat pare mai curand o gluma proasta in actuala tendinta a vanzarilor. Te face mai degraba sa-ti bagi picioarele decat sa incerci sa-l atingi. Si daca este vina noastra ca nu stim cum sa facem un client dispus sa cumpere sa lase cat mai multi bani in magazin, este datoria dumneavoastra (a celor care muncesc cu creierul) sa aduca oameni dispusi sa cumpere in magazine. Apropo’s: la 2 pasi de noi este un Flanco, magazin care ofera un numar cel putin dublu de rate fara dobanda prin cardurile de cumparaturi la orice achizitie. Cam ce credeti ca ar alege un client obisnuit, nici prea sarac dar nici foarte bogat, in actualele conditii economice ale tarii? Sa-mi dea mie 5000 de lei in 6 rate fara dobanda pe un televizor, sau sa-l ia de la Flanco cu 5500 de lei in cel putin 12 rate la fel de fara dobanda? Poate ma insel, nu ma pricep la cifre ca oamenii dumneavoastra de la office. Altfel eram ca si ei probabil, in Austria la ski, ci nu vanzator, gestionar, femeie de serviciu si manipulant de marfa (in acelasi timp) in magazin (pentru 750 de lei GARANTATI/ LUNA) Dar eu as alege, totusi, varianta a 2-a. (Iarasi ma simt dator sa precizez ca nu invidiez pe nimeni si nu e treaba mea cat castiga un angajat pe o pozitie superioara din Altex. Daca are venituri mai mari decat ar merita, bravo lui. Nici eu nu as refuza un venit mai mare decat efortul depus)
    Daca tot incepem sa ne cunoastem, haideti sa va povestesc cum decurge o zi normala de lucru la noi pe plantatie …ma scuzati, in magazin: ne adunam toti jos, in curtea magazinului pe la 9:25, la 9:30 ne permit cei de la paza sa urcam. Verificam daca s-au schimbat preturi in ziua respectiva si inlocuim etichetele vechi. De cele mai multe ori e foarte amuzant: avem o singura imprimanta color undeva in fata magazinului la biroul de credit. Pana la mine in spate, la televizoare, sunt cam 30 de metri. Introduc codurile cu preturi noi si, in functie de culoarea hartiei pe care trebuie sa le imprim (alba sau galbena), ma rog sa nu fi bagat intre timp un coleg de pe alt raion exact culoarea de care nu am nevoie. Si ghici ce? De cele mai multe ori asta se intampla, e probabil una dintre Legile lui Murphy (Spun “probabil” pentru ca nu le-am citit pe toate, daca imi placea cartea, nu eram aici). Ne injuram, radem, si o luam de la capat. Daca tinem cont si de distanta pana la imprimanta, de cate ture trebuie sa facem pana la ea si inapoi si de cat de greu se misca PC-urile de la info-pointuri si imprimanta in sine, sa nu va mirati daca va spun ca pentru cate maxim 10 etichete noi/raion pierdem peste 30 minute. La 10:00 se deschide magazinul si …ghici? Clientii nu dau navala, ca n-au de ce. Asa ca ne apucam sa stergem praful si in paralel mai vindem cate ceva. Daca se mai nimereste cate un client care cauta un anume produs de pe site, dar care nu se afla in stocul magazinului incepe iar distractia. Sa va explic: avem 5 info-pointuri cu 4 calculatoare in tot magazinul (al 5-lea in service de vre-o 1-2 luni) care se blocheaza frecvent. Daca nu e PC-ul, e Atlantisul, daca nu e Atlantisul, e VST-ul. Va asigur ca se pierd clienti si pe motivul ca “e inacceptabil ca un magazin dintr-o ditamai reteaua cum e Altexul sa nu aiba niste calculatoare mai de Doamne-ajuta si sa fiu nevoit sa astept 15 minute pentru un bon de comanda sau o fisa de transport. Doar nu vindeti sosete… ”. Si daca tot am baut o bere si imi permit sa vorbesc deschis cu dumneavoastra, sa stiti ca e inacceptabil si ca un magazin situat in buricul targului sa arate ca un butic de tara (cred ca nu e cazul sa va trimit fotografii din Altex Unirii si din Flanco-ul situat la 2 pasi de noi ca sa faceti o comparatie). Cand vine marfa -coboram cate doi, prin rotatie, la rampa. Fie vara, fie iarna, mai fumam o tigara, mai facem o gluma, luam paletii si ii urcam in magazin (cu liftul, recunosc). Chemam colegii sa-si preia fiecare produsele de pe raioanele lor, urmeaza expunerea la raft, depozitarea in magazii, eventual punerea etichetelor pentru produsele care nu erau deja expuse. Bineinteles ca intre timp mai vinzi cate ceva, te mai tine un “client” de vorba, iti multumeste frumos pentru consultanta si pleaca multumit ca l-ai convins sa cumpere produsul pe care l-a gasit el mai ieftin pe-nu-stiu-care-site-obscur. Tu nu stii asta, ii spui politicos “Va mai asteptam pe la noi” si speri ca se intoarce sa si cumpere. Si tot asa, se face ora 15:00 si plecam acasa. Cand esti schimbul 2, lucrurile stau cam la fel, doar ca fara atat de multe preturi de schimbat ca in tura de dimineata. Gandind la rece, cinci ore si jumatate, respectiv sapte ore pe zi la munca, e program de sef. Dar cand toata diferenta de ore pana la opt din timpul saptamanii se aduna pentru weekend-ul in care bagi ca sclavul 12 ore pe zi, fara pauza (si nu ma refer la cea de masa), parca nu mai este asa placut.
    Si daca prezentat asa, facand haz de necaz, jobul nostru pare chiar placut si distractiv, sa stiti ca lucrurile nu stau chiar asa. In luna noiembrie am muncit 3 saptamani incontinuu, fara nici o zi libera si cu 3 weekenduri full din 4. Probabil stiti ca vineri 22 noiembrie ne-am prezentat cu totii la munca de la ora 6:30 (chiar daca joi, cu o seara inainte plecasem din magazin dupa ora 22:00, pentru ca trebuia sa afisam la raft ofertele pentru Black Friday) si am plecat acasa la ora 22:00. Si jumatate dintre noi au venit 12 ore/zi, (si sambata 23, si duminica 24 noiembrie), desi era tura noastra libera. Nu ca ceilalti ar fi stat acasa, caci au venit si ei dupa acelasi orar. Adaugati la programul asta infernal de munca toate neajunsurile enumerate mai sus, taiati partile voit descrise ca si cum ni s-ar parea amuzante, si poate veti intelege macar pe jumatate frustrarea care ne-a cuprins cand ne-am verificat soldul cardurilor de salariu. Am vazut cu totii pe displayul bancomatului o suma din 3 cifre (salariul pe o luna intreaga si mai mult decat plina), suma cu care dumneavoastra probabil nici nu aveti curajul sa iesiti cu prietenii “la o bere”. Cu tot respectul,nu ca am indrazni sa ne comparam cu dumneavoastra… Dar suntem oameni, traim in aceeasi tara si platim aceeasi suma pentru o paine. Probabil ca ganditi ca ne meritam soarta, dar sa stiti ca la cum merg lucrurile In tara asta, prea putini primesc exact ceea ce merita. Nu indrazneam sa speram la o prima de Craciun, dar macar plata orelor suplimentare ni s-ar fi cuvenit.
    Stiu ca imi voi semna demisia cand voi da “send” acestui e-mail. Nu am nici o varianta secreta de back-up si imi va fi si mai greu sa-mi platesc darile in perioada imediat urmatoare. As fi putut s-o fac in liniste, dar sunt totusi de parere ca atunci cand esti violat e mai bine sa reclami fapta decat sa te speli si sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic.

    PS: PENTRU DOMNUL OSTAHIE: Desi am scris aceste randuri la persoana I plural, colegii mei nu au nici un amestec in asta. As paria pe orice ca gandesc la fel, dar poate ca situatia lor e mai grea decat a mea si nu isi permit sa faca nebunia pe care am facut-o eu.
    PSII: PENTRU COLEGII CARE GANDESC LA FEL SI AU CURAJ SA O SI SPUNA: Daca vreti sa fiti partasi la blasfemia pe care tocmai am comis-o,sa semnati aceasta scrisoare, dati un forward acestui mail doar catre Domnul Ostahie! Poate daca ii vom umple inboxul cu cateva zeci (macar) de mailuri identice va pleca un pic urechea si la prostime, va schimba un pic strategia asta dezastruoasa si va intelege ca nu poate obtine performante de Ferrari platind un Trabant.

    Multumesc

    Rosioru Sorin-Cristian
    Asistent Vanzari Negre

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.