Asta e un titlu pe care ma chinui sa nu-l schimb de vreo cateva ore. De atat timp ma gandesc ce sa scriu in articolul asta.
De cate ori ma gandesc sa scriu ceva, imi vine ideea, n-are sens. Asa incat sterg tot. Dupa care o iau de la capat.

Cineva, ma acuza azi ca cica as fi lingau. Eu? Nu … el este lingaul.

Hai sa o punem pe fata. Eu nu apartin nimanui. Eu sunt eu.
In schimb tu, jurnalistule, apartii. Apartii patronului ce te detine. E ca la fotbal: nu te duci tu de capul tau sa joci fotbal. Te duci sa joci fotbal sub niste culori, sub numele lui Becali, lui Borcea, sau Copos.
Eu pot foarte bine sa ies in oras, indiferent daca am sau nu pe spate scris piticu.ro si sa stau linistit. Nu imi va zice nimeni nimic, voi fi in continuare eu. In schimb tu, tu iesi in oras, fara sa ai legitimatie, fara sa ai tricou cu sigla, ai doar fata, iar pe tine lumea te va cataloga intotdeauna dupa patronul tau. Uite si pe ala de lucreaza acolo. Uite pe ala de e angajatul lui ala.

Asta e un motiv pentru care voi nu sunteti ca noi.
Noi suntem liberi. Noi ne traim viata, noi avem voie sa gandim liber. Voi aveti voie sa ganditi conform politicii editoriale. Nu puteti depasi politica editoriala, asta ar insemna penalizare si excluderea din organizatie.

Ce se intampla in ultimele zile e invidie. E ura, e temere. Adica, a aparut o stire cu un jurnalist, foarte bine. A aparut a doua stire din partea unei persoane care nu face jurnalism. Aici e bine, dar la a treia stire a unuia care are blog a aparut o problema. A aparut frustrarea. Adica cum, ala care nu a facut jurnalism, care nu lucreaza intr-o institutie media sa vina la noi si sa ne ia painea de la gura si sa produca material pentru noi? In loc sa il producem noi? Hai repede sa ne facem si noi blog ca sa putem sa aparem si noi la televizor. Pentru ca … munca noastra nu se vede.
Si ce faceti voi cu blogurile voastre? Copy / paste de pe mediafax. Pentru ca aveti fluxul de stiri, gratis, il plateste firma.

Exista doar cateva bloguri aici, care analizeaza si nu trimit stiri; eu le mai comentez, iar asta e bine. Blogurile de care vorbeam mai devreme (randul de sus) nu sunt bine vazute, iar de citit mai putin. Pentru ca ar lua painea de la gura a analistilor. Oameni ca si noi, ce-i drept, dar platiti sa gandeasca conform politicii editoriale.

Romanul s-a prins bine la ce e bun de folosit un blog, la fel cum si-a dat seama la ce e bun torrentul si odc-ul: la facut acuzatii gratis, in cazul asta. Respectiv, daca vrei sa te certi si sa fii bagat in seama iti faci blog. E simplu, e usor, iar imediat toata lumea ar trebui sa te pupe in cur si sa te stimeze. E extraordinar.

—–

E simplu. Bloggerul poate fi jurnalist. Pentru ca are stofa, iar daca nu are o creeaza, scrie in fiecare zi si isi exerseaza cuvintele, topica si dictionarul.
Jurnalistul nu poate sa fie blogger, pentru ca el e obisnuit sa produca in fiecare zi. Nu sa scrie, nu sa isi exerseze vocabularul, e obisnuit sa foloseasca un numar limitat de cuvinte si expresii, trebuie sa gandeasca numai intr-o anumita directie, sa ia o stire de pe agentiile de presa si sa o traduca mai departe, marind sau micsorand numarul de cuvinte ale unei limbi de lemn, pe care o stim de prea mult timp.

Spuneam mai devreme, acum cateva luni, eu imi permit sa spun MUIE. Tu, draga jurnalist, nu ai voie. Nu face parte din politica ta editoriala, inchisa. Atunci cand va fi mai deschisa, mai vorbim.

Ah … si draga jurnalistule. Astept sa ne vedem la KFC la Romana, sa purtam o discutie printre doua copanele.

Acest articol nu ii este adresat nici unei persoane. Cuvantul jurnalist defineste o categorie de persoane din care fac si eu parte, pentru simplul motiv ca exersez acest lucru la o facultate.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

25 Responses

Leave a Reply

Your email address will not be published.