Asa arata un spital din Romania. Curat, ingrijit, cu dotari, cu aer conditionat, cu apa calda, cu mancare buna, cu medicamente, cu orice isi doreste bolnavul, in limita reglementarilor spitalicesti. Da! Se poate sa avem servicii medicale in Romania de calitate. Si nu glumesc, e pe bune.

Cand m-am internat in spital am fost sceptic si oarecum temator de ceea  m-ar fi asteptat acolo. Toate temerile mi-au fost inalturate din momentul in care am intrat in salon. In pozele de mai sus, in stanga este patul in care am stat eu, apoi holul spitalului (era sa scriu hotelului) si rezervele pentru personalitati sau persoanele care isi permiteau sa plateasca spitalizarea. Fata de saloanele normale in care erau paturi, nu exagerat de multe, in rezerve sunt doar doua paturi  ergonomice, televizor, lumina de citit si mai putin spatiu decat imensitatea salonului.

La internare am auzit alte lucuri care m-au speriat. “Mai avem antibiotice pentru doua zile, ce facem cu domnul?”, replica a fost interesanta: “lasa ca vedem noi, facem rost.” Si au facut rost. N-a fost nevoie vad sa imi aduc de acasa medicamente, sa trimit pe cineva sa caute prin farmacii sau sa ma bat cu colegii de salon care sa faca primul injectia sau nu.

Va intrebati probabil cum s-au comportat asistentele si doctorii cu mine? Pai aveam parte de 2 vizite pe zi organizate de comisie, undeva la 10 dimineata si la 6 seara. Atunci veneau toti doctorii, seful sectiei si fiecare dadea raportul despre fiecare pacient in parte, se citeau temperaturile de pe foaie,  erau intrebati pacientii cum se simt, daca au nevoie de ceva, daca le convine tratamentul sau nu. Cand mi s-a prezentat patul am fost intrebat ce fel de perna vreau, mai moale sau mai tare, iar la orele fixe veneau cu injectia, nu intarziau niciodata. Am avut nevoie de gheata pentru problema mea si am fost oarecum timid sa le cer asistentelor pungi cu gheata, pana cand mi-au explicat ca pot sa ma duc sa-mi iau singur din frigider pungile respective.

Pe langa faptul ca asistentele ma vizitau de cateva ori pe zi pentru tratament, mai treceau din cand in cand sa vada si ca toti pacientii sunt in regula. Iar daca aveau treaba la un singur pacient, ii intrebau pe toti din salon daca aveau nevoie de ceva.
Mancarea a fost mai mult decat buna, chiar si fara sare. Daca eu imi luasem diverse caserole de mancare pe care le tineam in frigider, am ajuns sa ma satur doar din macarea spitalului, care de cele mai multe ori avea un gust mai bun decat cea din restaurant.

E ceva ce nu mi-a placut? Da, igiena unor pacienti. Adica inteleg ca esti in spital, unde nu platesti tu nimic si plateste totul casa de asigurari de sanatate, ca spitalul e curat si misto, dar totusi spala-te, fa baie in fiecare seara, nu te prefa ca o faci doar ca sa scapi de gura asistentelor sau de apropourile celorlalti pacienti care stau in acelasi salon cu tine.

N-am inteles inca de ce in spitalele romanesc se folosesc termometrele cu mercur si n-au trecut inca la termometrele electronice, pentru ca le tot sparg pacientii. Totusi am apreciat ca doctorii si asistentele aveau acces la calculatoare si la un sistem informatic integrat de inregistrat pacientii. Pe langa aceasta aveau net, ca sa se documenteze si sa treaca noptile mai usor.

Am ramas placut surprins si foarte mirat de pasiunea cu care isi face fiecare persoana meseria in spital. De la doctor la femeie de serivici, toata lumea era insufletita ca pacientul sa se simta cat mai bine, ca sa isi faca treaba cat mai bine, ca sa nu deranjeze si ca tratamentul sa dea rezultate cat mai bune. Vazand asta am inteles acum de ce medicii romani sunt foarte cautati de clinicile din afara, pentru ca sunt adevarati profesionisti, pentru ca sunt pasionati de meseria lor si pentru ca salvarea vietii unui bolnav nu este doar o indatorire de lucru ci este intotdeauna o satisfactie personala.

Pentru ca am iesit bine din spital ma declar foarte multumit de serviciile de acolo. Si acum nu stiu daca a fost vina lui Ciomu ca spitalul ala  sa se fi modernizat, dar sper ca asa e in orice alt spital din Romania.

Nota:

NU am dat nici o atentie in spital, nimanui. NU cunosteam pe nimeni in spital.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

39 Responses

  1. maria

    Si la sectia de obstetrica-ginecologie a Spitalului Municipal Fetesti sunt doctori si asistente care isi practica meseria cu mult devotament.

    Reply
  2. Mircea

    Spitalul de urologie despre care e vorba (Spitalul “prof. dr. Burghele” din Bucuresti) este condus de catre profesorul dr. Petru Armean, un manager competent.

    Reply
  3. Demnitate? Ce-i aia? at » piticu .ro

    […] sunt probleme si ca ar trebui rezolvate in sistemul santiar.Degeaba ma laud eu ca am avut parte de ingrijire exemplara in spital, daca sunt o groaza de comentarii care imi spun contrariul. Degeaba se lauda astia ca avem spitale […]

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.