Sa continui povestea de mai devreme. Am vazut cu totii ca e seceta, ca va creste pretul apei, ca pretul painii s-a dus deja peste cap. (nici nu va intreb cati dintre voi stiti cat costa o paine, ca nu va intereseaza asta). Si daca e seceta si de sus nu ploua, daca Dumnezeu nu da ploaie, cu toate rugamintile alea catre o Biserica care nu stiu de unde ar putea ea sa aduca ploaia, ce putem face?

Pai nu mare lucru, continuam sa facem agricultura si mai mult decat atat, ne adaptam. De ce sa ne adaptam? Pentru ca la fel cum in Egipt a cazut mana din cer doar 40 de zile, dupa sfarsitul acestei perioade, oamenii au trebuit sa isi faca singuri paine.

L-am cunoscut pe Peter in primavara. Avea o ferma destul de mare cu o sumedenie de utilaje. Si instant m-am intrebat de unde bani. Apoi am descoperit. Peter, impreuna cu familia a facut rost de fonduri europene, bani cu care a investit in tehnologie si in utilarea a tot ce avea nevoie in ferma. Si-a luat astfel combine, prasuitoare, masini de plantat cartofi si asa mai departe. Nu pot sa imi bat capul sa tin minte atat de multe denumiri tehnologice, desi acestea sunt masinile care iti transforma cateva luni de munca la camp, in doar cateva ore de munca pe camp.

Si dupa cum am vazut, anul asta n-a prea plouat. Mai precis n-a plouat deloc. Din aprilie de cand am fost prima data la Peter, pana acum nu a plouat deloc la el in Harghita. Si Peter are un contract ferm cu Pepsico, pentru a le furniza cartofii necesari producerii de chipsuri Lay’s. Adica toata productia lui trebuie sa se duca catre Pepsico, iar productia trebuie sa fie exact asa cum scrie in specificatii, orice abatere se considera gunoi si se arunca. Drept urmare Peter trebuie sa produca cartofi la standarde foarte inalte si foarte multi.
Sa revin, poate n-ati simtit. Anul asta nu a plouat la noi. Asa incat Peter s-a dus la un moment dat la Pepsico si le-a zis, prieteni, nu ploua. Daca nu ploua, eu nu pot asigura productia, daca eu nu pot asigura productia, voi nu cumparati cartofi de la mine, eu pierd, voi trebuie sa importati cartofi din afara, voi pierdeti. Asa ca hai sa gasim o solutie. Iar solutia a fost aceasta:

S-a irigat plantatia. Apa exista in zona printr-un foraj de mare adancime, a trebuit doar adusa la suprafata si stropit terenul. Peter avea deja instalatia de irigare, cumparata pe fonduri europene, iar Pepsico i-a ajutat cu banii necesari curentului electric. Si aici a fost situatia de win-win. Peter a facut o productie record, din cauza temperaturilor foarte mari (cartofului ii place mult caldura), dar si din cauza apei. Si am mancat din cartofii pe care i-am plantat acolo, sunt absolut deliciosi.

Rezultatul muncii de peste an, unde cam o saptamana a durat insamantarea, cateva zile a durat recoltarea cu combine speciale, este acesta:

 

Si omul nu trebuie sa faca mare lucru. Trebuie doar sa supravegheze masinile ca acestea sa functioneze corect, sa nu altereze produsul si sa fie totul bine. Iar faptul ca in 10 minute dintr-o combina se umple o remorca intreaga de caratofi arata eficienta tehnologiei in agricultura. Ai fi crezut ca asa ceva este posibil?

Iar dupa recoltare nu mai trebuie nimic de facut decat sa sortam cartofii de eventuale bucati de pamant sau tulpini ce au putut trece de filtre, sa ii depozitam si sa ii pregatim pentru transportul catre fabrica.

Atat de simplu.

Nu stiu cifrele, dar nici nu cred ca sunt relevante, atat timp cat se demonstreaza ca se poate. Ah! Sa va zic ca pe langa aceste campuri irigate, nimeni altcineva nu a irigat nimic, iar productiile vecinilor au avut de suferit? De ce? Pentru ca poate fi greu sa faci un proiect, niste hartii, sa le scrii cum trebuie si sa obtii fonduri pentru terenul tau. Dar mai mult e greu sa vorbesti cu vecinul sa va asociati ca sa puteti administra astfel mai mult teren si sa impartiti profitul la final.

Peter e exemplul ca se poate. Mai mult decat atat, Peter e exemplul ca pe baza unui contract ferm se poate asigura si desfacerea. El e exemplul fericit. Si probabil singurul as putea spune. Pentru ca acum imi vin in minte povestile cum au fost aruncati castravetii la gunoi, dar si ce ati vazut in articolul precedent.

Deci se poate. Oare vrem? De sus nu pica, iar Biserica nu aduce ploaie. Oare putem noi ca oameni sa intelegem asta?

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

8 Responses

  1. Razvan

    De acord. Daca muncesti pamantul si ai o viziune pe termen lung nu te vei plange, oricat de greu ti-ar fi.

    Reply
  2. ThinkAgainRo

    Forte frumos articolul însă ai strecurat o informație greșită! Anume aceea că virgulă cartoful iubește căldura! Nu este adevărat!
    Dar peter a făcut producție fiindcă irigând continuu plantele le-a scăzut temepratura de la nivelul solului până în intervalul de mxim 33 de grade Celsius astfel încât Soarele, apa și mâncarea au condus către o producție mare!
    De fapt acesta e secretul agricultorului: apă, Soare și grijă față de buruieni și dăunători!
    Îți dau eu producția: minim 60 tone la hectar!

    Reply
  3. Petcu Ciprian Eduard

    Da intr-adevar, este adevarat. Dar pentru o crestere a productiei fara nici o cheltuiala in plus, va invit sa va faceti publicitate gratuita pe site-ul nostru de reclama gratuita on-line, http://www.romaniafarms.com, care face parte dintr-un sitem de site-uri de reclama mondial, si deci compania voastra va putea fi vizitata on-line la nivel mondial. Inregistrarea este gratuita , deci nu aveti decat de castigat.

    Reply
  4. Romania reala | piticu .ro blog

    […] ma refer aici la agricultori. Si din toti astia stiu doar doua exemple fericite: Peter care produce exclusiv pentru Pepsico, dotandu-si ferma pe fonduri europene si un prieten de care n-am mai auzit de 10 ani, dar stiu ca e […]

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.