Un film dragut, cati va recunoasteti in el?

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

34 Responses

  1. neagrigore

    Vad ca nu mulţi au reuşit sa scape de fantomele personale pentru a comenta filmul. Am sa încerc sa fac eu pe comentatorul de serviciu si am sa iau personajele pe rând
    Mama: in afara obstinaţiei cu care refuza sa calce tricourile, rămâne in tiparul clasic al mamei care este dispusa sa treacă peste orice, sa facă orice compromis cu putinţa pentru a menţine un aer de înţelegere si coerenta familiei, un fel de ion Iliescu avant la lettre. Este femeia resemnata de ani de abuzuri, de o copilărie dispăruta printre mizeriile cotidiene.
    Tatăl: in ciuda concluzie foarte triste, probabil ca mulţi dintre tatii aflaţi in acelaşi grup de vârsta s-ar recunoaşte, daca nu ar suferi de sindromul cecităţii parentale. Mi se pare ca reda foarte bine imposibilitatea generaţiei anilor şaptezeci – optzeci de a înţelege schimbarea fundamentala. Nu a fost in stare sa inteleaga foarte multe din ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989, nu este in stare sa inteleaga nici ce urmeaza. Incremenit in proiect mi se pare cea mai buna eticheta ce i s-ar putea pune. Ce nu am inteles niciodata este cum furia si agresivitatea pe care o exprima verbal, incapacitatea de a se detasa de propriile esecuri, nu se transforma decat foarte rar in vointa, cel mai adesea se reduce la violenta fizica, singurul mod prin care majoritatea tatilor de acest gen gasesc de cuviinta sa participe la educatia copiilor lor, altfel nereprezentand decat niste spectre in viata copiilor lor, care cel mai des se refugiaza si ei in bautura. Oricum, momentul in care ii pune intr-o balanta suprarealista pe cei doi copii ai sai mi se pare un gest foarte curajos din partea regizorului. Numai acest moment ar putea sa genereze un film. Este nevoie de un personaj cu adevarat abisal pentru a spune ceea ce este imposibil de spus, cu voce tare. Un personaj dostoevskian in adevaratul sens al cuvantului.
    Nasul mare: pentru mine este un mister, daca este un personaj care nu este indeajuns explicat, el este acela. Regizorul nu spune foarte multe, pare mai degraba ceva improvizat la repezeala, de umplutura
    DJ-ul: am sa refut pe oricine incearca sa minimalizeze contributia sa la grotescul general, mi se pare foarte bine compus, destul de veridic in sentintele pe care le da
    Patronul de restaurant: ghiulul este de milioane, cine a cunoscut patroni de restaurant poate sa certifice ca sunt cam toti din aceeasi specie, foarte alunecosi, mereu dispusi sa iti dea dreptate, dar in acelasi timp, nu se feresc sa iti arate ca de fapt nu dau doi bani pe tine, ca nu contezi, pe scurt, ii doare in cot daca te duci la el sau la altcineva. Grija fata de client pe intelesul romanilor.
    Tobarul trupei Umbra: pentru cei neinitiati, sa stiti ca exista o doza de veridicitate in ceea ce spune, trash-ul chiar a inceput sa isi revina din conul de umbra. La fel, una din replicile pentru care merita sa te uiti la restul filmului, este foarte bine construit, are profunzime, precum si replicile cu care sa dovedeasca aceasta profunzime, tinutul in care pana si sentimentele au inghetat fiind numai una din ele.
    Matusa: aliatul celor doi, eterna rebela a familiei, care isi vede implinite visurile indraznete pe care si le-a reprimat/i-au fost reprimate in tinerete prin intermediul celor doi. Tot ce i-a fost refuzat in copilarie, are sansa de a obtine acum, la batranete. Ii va sprijini pana in panzele albe.
    Mihai si Alina: chiar daca ar fi multe de spus in privinta lor, as remarca numai discursul de la sfarsit, in care incearca sa ii prezinte planurile de viitor, cum vor sta cu parintii, vor strange niste bani, se vor muta, vor incerca sa isi intemeieze o familie, daca mai exista cineva care crede in asta [visul romanesc] in ziua de astazi, nu pot decat sa il felicit. Altfel discursul rimeaza perfect cu planurile de dupa nunta ale Alinei, in permanenta retragere si renuntare, aproape de ermit. Tare imi este teama ca aceeasi soarta il asteapta si pe Mihai.
    A, si sa nu uit, nu toata lumea poate intelege ca un Fender la doua sute, chiar este o ocazie!

    Reply
  2. Alex

    frumos film … nu pot spune ca m-am regasit, dar ideea in sine prezinta o oarecare realitate din trecut combinata cu una din prezent. Poza de final in care apare si fratele lui Mihai … decedatul , prea tare :)!

    Reply
  3. webber

    cinematografic vorbind au fost cateva greseli: sarituri de cadru (care erau evident neintentionate) si incadrari sa le spunem “fortate”.
    poveste specifica filmelor romanesti – lunga si plictisitaore dar OK.
    mesajul este foarte bun atat timp cat nu este luat “mot a mot”.
    sunt intradevar scene rupte din realitate. am avut “placerea” sa lucrez in domeniul nuntilor cativa ani…

    Reply
  4. andra

    mi-am vazut viitorul in acest scurt-metraj…mai ales cand spune mama despre alina ca nu stie sa faca decat cartofi prajiti:))
    intr-adevar, un film frumos cu un mesaj puternic.
    felicitari realizatorilor si multumesc pentru postare.

    Reply
  5. Mach3

    Ma chinui sa-l vad si nu pot ca nu merge streamingul….merge pana la 25% si acolo se blocheaza…..:|

    Reply
  6. cristina

    Foarte fain filmu.Este surprinsa o realitate care, din nefericire…..nu este tocmai greu de gasit chiar si in zilele noastre, comentarii as mai putea face dar….in fine…ideea este ca mi-a placut.Ma regasesc in el 😀 🙁

    Reply
  7. loverman

    este super tare filmul….eu sunt dj…misto. cel putin seful de sala l-au caracterizat 100%. super tare

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.