Am incercat ieri sa nu stau pe net. La naiba, nu mi-a reusit. De fapt ca sa zic asa mi-a reusit, ca am dormit pana la ora 12, dupa care am plecat la drum, asa incat n-am apucat sa intru pe twitter sau facebook, sa vad ce fac oamenii, sa anunt ce fac eu. Si acum mi-am dat seama cat de legat sunt de internet, de fapt, ce inseamna internetul pentru mine.
Si pe twitter si facebook sunt toti prietenii mei. Sa incerc sa ii sun mi se pare deja impersonal si eventual deranjant. Mult mai personala si usoara e comunicarea online. Dai un tweet, un facebook, sunt la cumparaturi, ce trebuie sa cumpar, uite am gasit asta, e bine? Nu e bine? Trebuie sa iau altceva? De fapt voi care stiti cum ma dau eu pe net vedeti uneori ca apar poze pe twitter si intrebari, daca sa cumpar produsul asta sau altul nu l-am gasit. Cu alte cuvinte internetul chiar ofera oportunitatea asta, posibilitatea de a comunica mult mai usor si de a arata lucrurile asa cum sunt ele.  Mie mi-e mai usor sa ma duc in magazin, sa gasesc un produs sa ii fac o poza si sa o urc pe net, intreband-o pe Anca daca e bine sa cumpar aia sau nu. Asta in loc sa dau un telefon si sa ii zic, vezi ca am gasit nu stiu ce, iti place? Pe net vede deja poza si stie daca ii place sau nu.
Sau cum ar fi sa ies in oras si sa ma apuc sa sun 50 de prieteni sa ii intreb unde iesim? Pe twitter e mai simplu. Iesim undeva in seara asta? Instant apar 3 reply-uri, iar pe foursquare vad deja unde este toata lumea in seara asta, asa incat pot sa apar si eu imediat acolo. Si cu ocazia asta, daca sunt in alt loc fata de care trebuie, vad imediat daca locul ala e bun, nu e bun, ce tip-uri gasesc acolo.  Iar asta ma bucura nespus.

Inevitabil totul s-a mutat pe internet. Chiar daca nu s-a mutat asa de repede pe cat ne asteptam si chiar daca augmented reality nu e suficient de bine dezvoltata la noi, intotdeauna ma surprinde ca sunt multi altii care folosesc internetul in fiecare zi. Iar atunci cand vine vorba sa interactioneze cu locurile si lucrurile materiale, palpabile, internetul este mijlocul prin care acestia isi lasa amprenta asupra locului respectiv.

Ziceam in articolul precedent ca obisnuiam acum cativa ani sa ma deconectez de tot de internet cateva zile si sa nu-mi pese. Acum e mult mai dificil. Am incercat asta deja nu se poate. Nu pot sa ma exteriorizez. Spre exemplu azi in masina in setul lui ATB de la #asot500, o melodie mi-a amintit de adolescenta si ce faceam atunci. A trebuit sa impart asta cu lumea. Pentru ca de acolo, din intimitatea mea nu sunt singur si nici macar nu sunt singur pe internet, aici in lumea mea virtuala am atatia oameni, atatia prieteni care vor sa stie ce fac eu, iar eu vreau ca ei sa stie lucrul asta. Si de asta nu sunt singur niciodata, nicicum.

Probabil ati spune ca viata nu e pe internet. Asa e, viata nu e pe internet, dar cu ajutorul lui traiesti viata reala. Comunici astfel mult mai usor, mult mai rapid si cu multe, multe persoane in acelasi timp. Si cea mai utila folosire a internetului am descoperit-o zilele trecute, cand un prieten mi-a aratat ca foloseste o aplicatie pe telefon care foloseste internetul pentru a da mesaje si nu serviciul SMS care costa bani.

 

Am incercat sa stau fara internet la invitatia UPC, iar detalii va voi mai spune in zilele urmatoare.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

11 Responses

  1. sorin

    Ba ai stat pe twitter…Ai trimis postari cand erai la Pitesti…Te laudai cu gratare si soare:)

    Reply
  2. Bibi

    Internetul e util si ne poate usura multe dintre eforturi. Ceea ce n-ai precizat (sau mi-a scapat?) e ca tre’ sa stabilesti oarecare limite, in asa fel incat sa nu ajunga sa inlocuiasca viata reala.

    Reply
  3. MadMike

    Trebuie sa inveti sa spui si NU. Nu e mare chestie sa stii, si eu sunt legat intr-un fel de internet dar am stat si o saptamana fara net. Bine, nu cred ca e cazul tau, dar sunt prea multi dependenti care deja prefera sa socializeze NUMAI pe internet si in viata reala.. Dumnezeu cu mila. Nici asa…

    Reply
  4. CosminVLD

    “Sa incerc sa ii sun mi se pare deja impersonal si eventual deranjant”=> in halul asta ai ajuns sa gandesti frate? si eu petrec ~6ore/zi pe net, dar crede-ma ca fac asta din plictiseala si ptr ca nu am destui bani sa stau toata ziua in oras. As spune mai multe dar te-ai supara sigur daca as continua. O viata (virtuala) buna in continuare.

    Reply
  5. Laurentiu

    E impersonal sa vorbesti cu cineva, dar e foarte personal sa te twiteresti cu el… jeez, oare ce va pun in cafea…?

    Reply
  6. mihai

    Urmatorul pas ar fi sa spui ca nu are sens sa iesi sa te intalnesti cu 5 prieteni si sa vorbesti cu ei cand poti sa scrii pe twitter si sa citeasca 50, deci sa “interactionezi” cu mai multi….

    Reply
  7. Ionutzu

    Geeez, zic mersi ca n-am ajuns ca tine. Un contraexemplu de dependent de net, sunt curios cum o sa-ti fie sevrajul.

    Reply
  8. Harry

    Sunt un cititor mai vechi dar nu am indraznit sa raspund pana acum la vreo postare de-a ta. Am reusit sa stau destul timp fara internet (fara vointa mea), se poate, numai ca trebuie ca cineva sa-ti fure cablul de internet. Ce-i drept, la mine, dupa 3 zile de seceta totala m-am dus la magazin si mi-am cumparat un telefon mai profi si asa nu m-am departat prea mult de lumea internetului.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.