Eu stiam ca astia din generatia cu cheia la gat sunt cei putin mai in varsta decat mine. Cei care veneau si se duceau singuri la scoala. Derbedeii zilei de astazi, care se uita la acele televiziuni si protesteaza in strada pentru asistenta sociala, pentru ca ei nu vor sa munceasca. De fapt au dreptate. Ani la randul parintii lor i-au lasat singuri ca sa se poata duce la fabrica. Acum si ei isi doresc sa stea sa nu faca nimic si sa le pice. Ca asa le-a picat intotdeauna.

Ei bine generatia cu cheia la gat si-a facut pagina pe Facebook. Iar acolo se pun poze care iau share-uri. Cred ca asta e singurul scop al paginii aleia. In schimb, limba romana e uitata sau ignorata. Pentru ca atat timp cat veneai cu cheia de gat acasa, n-avea nici un sens sa mai inveti romana. Sau sa o exersezi dupa scoala.

Pe vremea mea aparusera deja brelocurile si cheia statea in buzunar, ca sa nu vada hotii ca ma duc acasa cu cheia de gat.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

3 Responses

  1. Adrian Costea

    Mda… deci o greseala gramaticala foarte grava si perpetuata prin share-uri… Eu stiu ca generatia cu cheia la gat stia cand se scrie “a-ti” si “ati” … a-ti da palme si nu alta 🙂

    Reply
  2. Muncitorul Gheorghe

    Eu fac parte dintr-o generatie si mai veche. Aia cu “mama acasa”. Pe vremea copilariei mele (anii 60 si inceputul anilor 70), tatii castigau suficient, iar preturile erau destul de mici, ca mamele sa fie casnice. Adica “stay at home with kids”. De-aia n-am avut niciodata cheie la gat. Pe vremea copilariei mele erau 2-3 televizoare pe scara de bloc si socializam seara cu vecinii – mama facea minciunele, tata scotea o sticla de vin de la tara si mergeam sa vecini sa vedem “Sfantul”, “Razbunatorii” sau “Mannix”. Era un prilej de a socializa si de a-ti cunoaste vecinii, pe langa faptul ca televizoarele erau suficient de scumpe si de rare ca sa nu le aiba toata lumea. In contrapartida, mama ii imprumuta vecinei aspiratorul. Masina de spalat practic nu exista. Toate vecinele spalau “de mana”. Nici frigider nu era. Se gatea zilnic si mancarea sau laptele se pastrau in “racitor”. Un soi de cutie mare de lemn si tabla, in care se puneau blocuri de gheata. Iarna era mai simplu… Atunci se mai odihnea biata mama. Jucam fotbal (mingea insa era rara si scumpa), poarca, turca, hotii si vardistii, tenis (erau primele victorii ale lui Nastase si Tiriac) cu “tocatoare” de lemn- rachetele autentice costau cat un salariu de-al lui tata. Mingile de tenis autentice nu prea se gaseau. Una costa oricum cat o camasa si le inlocuiam cu mingi mici de cauciuc, albastre. Nici biciclete nu prea avea nimeni. Doar trotinete. Ne faceam arcuri si prastii si umblam cu tenisi sau bascheti pana se rupeau. Fara ciorapi vara. Eram plini de taieturi, crestaturi, muscaturi, zgarieturi. Ne taiam in cioburi, table, ne intepam calcand pe scanduri cu cuie si ne spalam la cate o cismea, luam o frunza de patlagina, o spalam cu nitica apa si o aplicam peste taieturi, o legam cu o nuia de salcie si inapoi la joaca. Si uite ca n-am murit, nu ne-am “infectat” si am depasit deja 50 de ani…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.