Ok, avem un Taran. El, ca orice om de altfel, face tot ce trebuie sa faca. Mananca, doarme, vorbeste, conduce masina, lucreaza si asa mai departe. Dar e taran. Acum, daca stam sa ne gandim bine toti suntem tarani, pentru ca mai devreme sau mai tarziu toti ne tragem dintr-un sat, ceva, acum cateva sute de ani nu existau orase p’aici, existau doar sate p`aici si targuri si hanuri (a se citi povestile de liceu).
Eh, intre timp lumea a inceput sa calatoreasca, sa cunoasca, sa descopere europa, sa vada ca nu toti sunt tarani, ca au aparut orase si civilizatie. Drept urmare au preluat din cultura altora si au ajuns si la noi, asa au aparut si la noi orase, filarmonici, sali de teatru, sali de spectacole, cluburi si asa mai departe. Asta se vedea in anii ’90 la cultura si civilizatie pe tvr.

Nu, nu, nu aberez, era o introducere numai pentru ca povestea asta are un personaj. Ei bine personajul povestii asteia e chiar un taran, numit chiar Taranul. Acum sa facem diferenta. Omului de la tara ii poti spune ca e taran. El va recunoaste si va rade impreuna cu tine, iti va povesti despre viata de la tara, despre animale, ingrasaminte agricultura si asa mai departe, adica viata simpla si frumoasa, in mijlocul naturii.
Pe langa omul asta de la tara, taranul simplu, avem si Taranul care a plecat la oras. Ei bine, in momentul in care Taranul a ajuns la oras … mirare mare: Ui faaa!  Astia au blocuri aici! Si autobuze de merg cu fire. Ce’s autobuzele alea?

Ei bine Taranul asta s-a intors la el la tara si a zis. Aha, am fost la oras si am vazut autobuze de merg cu fire! Si metrou! De azi nu mai sunt tzaran. Am fost la oras, nu mai sunt taran. Si Taranul sustinea clar si tare ca e de la oras.
Asa se intampla. Taranul ajunge la oras si devine Taran. Nu ii mai poti spune ca e taran, pentru ca daca aude asta iti da una de iti muta maxilarul. El a venit la oras, a descoperit orasul si nu mai e taran. Ar vrea sa isi spuna ca e orasean. Dar habar n-are ce sunt alea maniere, cum se vorbeste, cand se opreste din vorbit, cu ce tonalitate sa vorbeasca sau ca trebuie sa faca o baie in fiecare zi.

Dar el e la oras, se lauda asta oricui si oricum. In schimb Taranul nu cunoaste limite, fiind la oras lumea nu-l baga in seama  si nu e comunitatea atat de mica incat sa stie si tzatza din deal ca a facut Taranul vreo prostie. La oras nu afla nimeni.
Culmea, Taranul cand se lauda, el e haios asa ca e de la tara, dar el ramane tot taran, indiferent de cat de mult ar fi stat la oras si niciodata nu se va comporta civilizat.

Poveste cu un Taran, un personaj fictiv. Orice asemanare cu persoane sau intamplari reale este pur intamplatoare si oarecum intentionata.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

18 Responses

  1. delphin

    Aveam colegi de facultate care pentru a denumi badarani intalniti ii numeau “tarani”. Ei insa erau absolventi de licee industriale adica muncitori. Eu cand doresc sa denumesc un mitocan il numesc muncitor si nu ma insel daca ii aflu profesia. Ca sa stii si tu: taranul e superior muncitorului pentru ca detine ceva: pamant, muncitorul n-are nimic. Sa ghiceasca utilizatorii din ce categorie faci parte tu

    Reply
  2. valentin

    Interesanta povestioara :))))
    se potriveste multora si poate asa vor intelege unii ca bucurestenii “originali” sunt chiar putini ….restul parveniti .
    Bravos Domnule articol de nota 10 + !
    Poate dupa acest articol vor intelege multi din provincie ca asa zisi “bucuresteni” sunt de fapt dintre ei .
    Am calatorit mult in tara numita Romania si niciodata nu mi-am pus problema ca eu sunt mai special decit cei din provincie , am constatat ca exista o reminiscenta a fostilor provinciali dupa ideia ca cei din Bucuresti sunt jmecheri ,le stiu ei pe toate etc etc.
    citesc articole pe forumuri si ramin interzis ca mai exista mulllta lume frustrata din cauza acestui oras .
    nu am inteles niciodata de ce??????
    cred ca acel buletin de bucuresti era problema , dar fratilor acuma suteti liberi sa calatoriti in toata lumea,emigra chiar sa va mutati aici in bucuresti daca credeti ca este vreo mare jmecherie de oras sau treaba .
    sincer nu am inteles de ce un om se simte mai prejos decit unul din bucuresti?????
    va vorbesc din experienta ca asa este si am vazut cu ochii mei oameni frustrati pe tema asta.
    Pacat …mare pacat!!

    Reply
  3. stefan

    Frate te iubesc efectiv esti pe aceasi unda cu mine eu pur si simplu nu suport tarani astea gen care au la facebook orasul timisoara,iasi,craiova plm si asa mai departe cand ei saraci is dintrun sat din preju …….dar nu ei se considera oraseni si sunt oraseni mai oraseni ca cei de la oras ca doar taranul ,,,stie vorbeste si comportameste civilzat,,,ca la oras

    Reply
  4. st

    Un articol super. Din pacate orasele sunt pline de tarani in ziua de azi. Se vede pe fata lor inferioritatea.

    Reply
  5. st

    La taran ii frica de tot ce e nou, mutandu-se la oras inca mai e traumatizat de cum e vazut de ceilalti, ce zic vecinii, uraste tot ce e electronic, modern pentru ca se teme de tot ce e nou, asculta populara non stop (Freddie Mercury, Bee Gees – “da cine-s aia”), poarta costum si cravata si cand prajeste slanina si carnati la aer liber, etc.

    Nota: Desigur peste tot sunt si exceptii, respect pentru cei care au atitudine civilizata, caracter finut, respectuos, civilizat.

    Reply
  6. st

    Mentionez ca nu simt ura fata de cei care provin de la tara, dar e f enervant cand vad tarani mancand seminte imprastiind cojile peste tot, aruncand gunoiu de la etaj in fata blocului, aruncand hartii, servetele, chistoace din masina, vorbind urland ca se aude in tot cartierul, razand flegmatic cand nu stiu sau nu se pricep la ceva, mirosind a ceapa, usturoi si transpiratie, folosind exprimari vulgare la fiecare 10 sec.
    As vrea sa traim toti indiferent de unde provenim de la oras sau de la tara civilizat, cunoscand bunele maniere.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.