Povestit chiar din interiorul sau.  Iar eu citez cele mai importante pasaje, lasandu-va sa ii vizitati blogul si sa cititi tot.

Instantaneu după şedinţă toţi am început să ne eliberăm dulapurile şi birourile de toate lucrurile personale. De parcă voiam să fugim cât mai repede dintr-un loc în care nu mai eram doriţi. Asta după ce, vreme de 34 de luni, spaţiul acela ne fusese casă mai mult decât propriile locuinţe, şi după ce scosesem un ziar pe care cel puţin 160.000 de bucureşteni îl citeau dimineaţa.

UPDATE: in firma mai avem acces pina luni. Asta inseamna ca dupa ziua de luni ca sa ne luam banutii trebuie sa ne milogim la fostii colegi ca sa ne permita accesul in firma. Penibil. Este penibil NU pentru regula in sine, e normal sa faca asta din moment ce nu mai sintem angajatii lor. Dar macar permite-mi acces pina dupa ce termin toate probleme cu firma.

Comentariul meu ar fi simplu si amar. Asa e viata, eu de ce am fire de par alb in cap? Ca traiesc cu stresul asta in fiecare zi. Ca in fiecare zi ma gandesc ce voi face maine, iar daca nu voi mai face ce fac, atunci ce fac?

Suntem in 2009, an de criza. Asta e presa, iar compania de mai sus se numeste Ringier, editorul Evenimentul Zilei, Libertatea, iar pana mai ieri Compact. Ringier detine actiuni si la televiziunea Kanal D. Nu mai cheltuiti., pentru ca nimeni nu stie cat de rau va mai fi.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

4 Responses

  1. Sly

    Si mai urmeaza doua sau trei televiziuni, un radio…
    Asta … prin peisajul media
    Si cine stie catzi…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.