De vreo 15 ani incoace, de cand tineretul s-a lasat de colindat prin scarile blocurilor, grupe mai mari de colindatori au inceput sa vina intre blocuri, tocmai pentru a spune o poveste si pentru a ura un nou an fericit.
Acesti colindatori nu mai sunt cei de la Vaslui de anii trecuti, sunt cei de la Giurgiu, de aici, de aproape. Si acestia se plang ca nu prea au avut castiguri. Desi vecinii mei au fost destui de darnici, mai ales dupa ce i-au vazut la televizor.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

7 Responses

  1. Dan

    Nici colindul nu mai e ce era… Se duce incet-incet si traditia asta, mie unuia imi pare rau, dar daca astea sunt semnele timpurilor!

    Reply
  2. vadim

    Prin sectorul 4 toti care au venit sa colinde au facut numai galagie,batand din tobele alea si fluierand.

    Reply
  3. Cristi

    Colindatorii de la Vaslui… eu sunt din Vaslui!
    In oras e anual festival de colinde si mascati. 🙂

    Reply
  4. gold price

    De vreo cativa ani incoace, tata si-a facut un obicei curios pentru ziua de Ajun: tine socoteala colindatorilor care-i bat la usa. Are un carnetel cu coperti scorojite, intre filele caruia pune banii de dat (bancnote de cupiura mica, preschimbate din vreme la banca) si unde noteaza cu seriozitate de contabil numarul, etnia (roman sau tigan), varsta (dupa ochi), daca a cantat solo sau in grup si daca-i noua colinda (recunoaste vreo cateva duzini de colinde). La sfarsit, tarziu in seara, cand isi pierde orice speranta ca-l va mai colinda careva, isi trage ochelarii pe nas si le socoate numarul. Sta o vreme pe ganduri, ofteaza scurt, pune carnetelul la naftalina pana la urmatorul Ajun si se duce la culcare.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.