Am ajuns acasa si mi-am gasit masina atat de inzapezita incat se mai vedea din ea doar antena. N-am vrut sa ies azi cu masina in oras nu din cauza zapezii, ci din cauza altor conducatori auto care nu stiu sa circule pe aceasta vreme. Drept urmare cum toata strada mea e blocata, in loc sa dau de unul singur la lopata, m-am gandit sa fac afisul asta.

Am vrut sa-l lipesc la avizier si am fost oprit din aceasta minunata indemnare cu textul: dar tu iesi maine sa deszapezesti?

Nu, nu ies maine sa dau zapada, pentru ca am munca de facut, trebuie sa ajung la munca si de obicei ma trezesc direct si in 5 minute sunt plecat. Iar cum masina e sub zapada, nu ma bag sa scot masina de acolo. In alta ordine de idei, daca scot masina de acolo, primul venit va ocupa locul si nu o va mai muta pana la primavara.

Si daca ies sa dau zapada, oricum as iesi la alta ora decat a venicilor.

Trebuia cod rosu

La sarbi a nins cam la fel cat a nins la noi. Saptamanile trecute au tot circulat poze pe Facebook cu parcari din care nu se mai vedeau masini, om cu masina si asa mai departe. A doua zi insa, toata lumea era in curte la deszapezit. Toti isi curatau masinile si curatau si strada cu lopetile. N-aveau nici o treaba cu autoritatile. Alea erau pe strada principala, pe cele dintre blocuri, fiecare om facea asta. Si era un video pe Youtube in care un vecin iesise pe balcon sa cante la trompeta in timp ce vecinii lui munceau. La sarbi. Colea.

 

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

13 Responses

  1. Silvia

    Si masina mea v-a ramine parcata maine, si poimaine, si raspoimaine.Urmaresc zi de zi situatia din Romania, reusesc sa prind pe internet cu Dolce TV, ma uit la Antena 3 . Am vazut faze cutremuratoare ( pentru zilele noastre ) dar care acum zeci de ani erau poate normale si fiecare se descurca asa cum putea . Nu e situatia mai roza nici aici, mai precis la mine acasa . Nu stiu daca te-ai uitat vreodata pe site-ul nostru http://www.villagiardo.com. Daca esti curios, intr-una din fotografii , ai sa vezi unde e situata proprietatea noastra . Suntem exact la 720 de metri de la primul centru locuit . Centru , sa intelegi o mana de case , un borgo , unde incepe astfaltul . De acolo pana la mine e strada pietruita sau numita altfel, strada alba . Acum 2 saptamini a inceput sa ninga in Toscana , dar nu asa incetisor , ci in prima dupa-amiza a cazut cat in patru zile la un loc. A doua zi dimineata , m-am trezit ,( si cum casele aici au la usi si la ferestre balcoane de lemn sau sa le numesc mai bine obloane din lemn masiv ) si nu am reusit sa deschid obloanele ca sa ies din casa . Ghinionul este ca Stefano nu e cu noi, adica cu mine si Andrea , din ratiuni lucrative si financiare . Norocul a fost cu o lopatica mai marisoara , sti alea de jucarie a lui Andrea . Am deschis oblonul si incet-incet am sapat zapada pina ce am reusit sa fac o crapatura destul de mare sa pot iesi . Zapada era pina deasupra genunchilor, mai exact la jumatatea pulpei . Trebuie sa intelegi ca parcul proprietatii mele nu e nici foarte mic . Il sun pe Stefano, imi spune unde e lopata si incep sa innot prin zapada . Nu-ti descriu cate ore am dat ” la lopata ” ca sa-mi fac drumeaguri micute in jurul casei, sa pot iesi . Cu frica in san , ca anuntasera alte ninsori . Cu lemnele stau trai si berechet , avem o rezerva pentru inca 10 ani, erau stivuite langa peretii casei. Problema era sa le pot descoperi din zapada …. La sfarsitul zilei, imi tremura tot corpul din cauza efortului depus ” la lopata ” , dar facusem o frumusete de labirint prin zapada ! De mai mare dragul, nu alta ! ! De atunci am iesit in fiecare zi , cate un pic , cate un pic , facand drum pentru Andrea , prin zapada pana la brau. E atat de curajos si rezistent la varsta lui. In fiecare zi facem cate 1 km dus , 1 km intors , pana unde am parcat masina . Salopete de ski, rucsacul in spate si la drum . Cateodata , din cauza gerului , nu vrea sa porneasca , cateodata am noroc . Problema e cand nu porneste ca nici daca dai cu tunul nu gasest suflet de om prin prejur . Dar e frumos si ne bucuram cat este , ca o asteptam de aproape zece ani zapada asta ! Cam asa e situatia la mine . O sa am un San Valentino in nameti , o sa facem un tort frumos, eu si Andrea , o sa-l mancam pe tot, tot eu si Andrea , o sa ne felicitam cu Stefano , prin telefon si o sa asteptam sa vina primavara ….Iti urez un San Valentin minunat, inconjurat de fete/baieti cucuiete/i si petrecere cu strigaturi . Na! Am terminat , n-as fi terminat ca am chef de scris dar eu zic ca asa e frumos , sa-l lasi pe om sa mai vorbeasca si cu altii . Va pup si va urez un San Valentin plin de nameti ( asa pentru off-ul meu, ca sa moara si capra vecinului nu?)

    Reply
  2. cartus

    azi comenta un vecin…”in 74 zapada cat casa si toti au iesit la zapada, romanul s-a lenevit, ii place la tv in loc sa puna mana pe lopata”

    Reply
  3. Ciprian

    Si seara ce te impiedica sa dai zapada ? Prin jurul blocului la mine a iesit toata lumea sa dea. Si fara sa faca afise prin care sa ii indemne pe altii sa dea si ei. Usor,usor lumea s-a mobilizat si a curatat mai mult decat ar face utilajele primariei vreodata.

    Reply
  4. Mihaela

    Eu am iesit la zapada, sa-mi curat masina. Si am pierdut timpul si la zapada de pe scarile de la intrarea in bloc. Au trecut si vecini pe langa mine, altii ma priveau de la geam. Niciunul nu m-a intrebat daca am nevoie de ajutor:)

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.