Cand am fost la Londra, primul lucru pe care l-am intrebat cand m-am intalnit cu o prietena acolo, a fost: Chestiile astea cu petrecerile sunt adevarate? As putea sa intru si eu la o petrecere din asta? Si a inceput sa imi povesteasca. Da, toate petrecerile undeground, anuntate pe Blackberry sunt adevarate, exista o lista secreta si selecta de oameni care vin la fiecare petrecere, care sunt anuntati de fiecare petrecere pe telefonul mobil. Si toate anunturile sunt de genul, vezi, diseara, in locul ala, la ora aia, petrecere. Si asa ies super petreceri. Sunt acele petreceri care iti raman in minte. Sunt acele petreceri care ies din tipare si sunt acele petreceri unde nimeni, dar absolut nimeni nu are nici o problema. Lumea se duce acolo doar sa se simta bine.   Cea mai tare poveste pe care am auzit-o, a fost ca a doua zi dupa o petrecere, toata lumea a primit un mesaj: S-au gasit doua chei de Audi si una de BMW, cine stie ca le-a pierdut sa ne contacteze.

Si am vrut si eu sa ma duc la o petercere din asta, insa lunea englezii dorm, se refac sau lucreaza. Asa incat n-am ajuns. Dar imi doresc. Si acum am aflat ca tipul asta de petreceri nu este chiar nou. Adica englezii fac petreceri memorabile, ce raman in istorie, de foarte mult timp incoace. Sa va zic ca ideea asta de petrecere monumentala a inceput de pe vremea lui Henry al VII-lea al Angliei, care a organizat o petrecere ca sa il impresioneze pe regele francez si sa ii arate ca el are mai mult? Sau ca imediat dupa primul razboi mondial, tineretul englez a inceput sa se distreze exact cum se distreaza ei acum. Numai ca nu aflau de locatia petrecerii prin telefonul mobil, ci prin harti care sa ii duca la petreceri. Iar aceste petreceri devenisera atat de ravnite, incat oamenii chiar cumparau hartile cum sa ajunga la petreceri. Nu numai ca le cumparau, se declansase o intreaga nebunie in jurul lor.

harti tuneul metrou

Sa nu credeti ca erau petreceri de mii de oameni, pe acelea le putem numi festivaluri. Erau petreceri selecte, cu oameni alesi pe spranceana, cu cea mai extravaganta si impresionanta imbracaminte. Dar mai ales aveau in ele sufletul petrecerii, un om fara de care petrecerea nu era completa. Era acel om care stia sa intretina petrecerea, care stia sa ii faca pe toti sa se simta bine, sa ii adune in jurul lui.

Ma gandesc ca noi nu avem un asemenea personaj. Ca poate ar trebui sa nu mai mergem la petreceri si sa stam cu nasul in telefon, pe facebook sau cine stie unde. Ca avem nevoie de un personaj care sa ne capteze atentia, care sa ne destinda si care sa ne aduca la o petrecere sa ne faca sa ne simtim bine. Avem nevoie de acel om care sa fie sufletul petrecerii. Si nu spun asta in necunostinta de cauza, pe langa DJ care poate nimeri o muzica buna sau nu, trebuie sa mai fie cineva, ceva. Alfel oamenii vin, vad, nu se arata impresionati sau pot parea interesati, dar daca nu interactioneaza cineva cu ei care sa ii scoata din bula asta a unui lucru doar bifat ca sa fie bifat, atunci petrecerea nu va fi memorabila.

Suntem intr-un punct in care ne cautam telul unei petreceri si vrem sa ne simtim cu adevarat bine. Iar a doua zi sa ne reamintim tot din noaptea trecuta, sa nu regretam nimic si sa fim cu adevarat fericiti.

 Deci?  Ce urmeaza?  Cum facem sa fie #partyforhistory?

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

5 Responses

  1. Miau

    Da, sunt tare misto petrecerile de care spui tu. La 11 noaptea toata lumea e drogata si varza. Mama ce se mai distreaza. E drept intre 9 si 11.00 e distractia maxima…

    Reply
  2. Andrei

    Salutare! Ca tot vorbiti de petreceri, aveti idee, la SkyTower din Bucuresti, este un restaurant la ultimele etaje? Daca da, cum se numeste? Nu gasesc nimic pe google… Multumesc anticipat!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.