Sovata: statiune moarta si ingropata cu schetele mergatoare pe strada
Pe langa dictionarul romano-roman pe care trebuie sa-l aveti la dumneavoastra, dupa cum v-am zis deja la salina Praid, ca sa ajungeti la Sovata trebuie sa aveti si pile la judet, la politie sau o arma cu foc. Nu de alta, dar pe langa faptul ca pasaportul nu e suficient pentru a ajunge in acea statiune, daca aveti probleme, nu e nici un consulat roman sau italian ceva care sa va ajute. Nu n-am fost ambiguu in exprimare, am vrut doar sa evidentiez ca e nasol sa te duci la Sovata. Razvan a patit-o cel mai nasol dintre noi toti si are povestea pe larg aici.
Ma rog, sa zicem ca ajungeti cu bine la Sovata. Si ce sa faceti acolo? Pai nimic. Puteti spre exemplu sa-l ascultati pe nenea asta:
In rest nimic. Puteti sa beti ceva bere indoilenica si sa mancati ce o fi de mancare la bucatarie. Sub nici o forma n-aveti sanse sa luati ceva mancare la comanda, nici macar shaorma nu exista in Sovata. Daca totusi la hotel nu aveti tigari si vreti sa plecati in oras, e de preferat sa fi venit cu cash la voi. Bancomatul de la BCR, de la banca(aproape singurul din oras), l-am gasit defect, in ideea in care fanta in care introduceai cardul era fizic infundata. Probabil aici au actionat ceva persoane bine intentionate: ce aveti bani? Va permiteti sa scoateti de la bancomat? Fir-ati voi sa fiti, ia ca nu mai scoate nimeni nici un ban de la bancomat. Asa economisim!
M-am plimbat pe strazile intunecate, ale caror becuri probabil au fost schimbate ultima data in anii 70′ atunci cand era statiunea in floare si se aprindeau luminile din doi in doi ca sa nu consume mult, cu castile in urechi, dar fara sa ascult muzica. Astfel am putut sa par a fi absent, dar totusi atent la ce se intampla in jur. Si am vazut ca toti oamenii vorbeau in ungureste. Nimeni, nimic in romana. Nici la telefon, nici in discutiile amicale. Pana si ospatarul care a imbatranit pe terasa avea grave probleme de exprimare in romaneste.
Am avut norocul sa gasesc un magazin pe usa caruia scria in romaneste deschis si non-stop (numele magazinului era unguresc, logic) si am intrat doar cand l-am auzit pe un nene din fata lui salutand intr-o romaneasca stricata: buna seara. Am intrat, am luat tigari, am multumit frumos, m-am bucurat de amabilitatea vanzatoarei care a avut sa-mi dea rest.
In rest hoteluri pustii cu toate luminile stinse, usi si porti ferecate de lacate, in spatele carora se vedeau trei stele, doua stele, patru stele. Hoteluri cu diverse ornamente si o imagine ca fix aceea de acum 40 de ani din vederile de la Sovata. De fiecare data de cate ori ma opream in fata unei porti sa fac o poza unui hotel, cineva care pazea din interior sa vada daca trece vreun turist pe strada, aprindea lumina si iesea afara, poate, poate va primi un oaspete.
Daca am inceput articolul cu un eveniment rutier si daca tot am mers statiunea pe jos, in Sovata nu se respecta nici o regula rutiera. Se opresc masinile in mijlocul strazii ca sa isi salute prietenii, se parcheaza câş, prioritatea la giratoriu este doar facultativa cel mult.
In rest, daca o terasa avea 10 oameni la mese, adunati, inseamna ca era petrecere si trebuia sa vina si o formatie locala sa cante acolo.
Si daca va ganditi ca macar netul ar functiona corect, din cauza unei prietenii cu poporul vecin, netul acolo venea din Ungaria. Tot acolo si pleca, apoi se intorcea in Romania. Bai cat de imbecil sa fii, sa platesti netul din Ungaria, in mijlocul Romaniei. Asa te crezi tu mai ungur decat altii, mai nationalist sau cum?
Teoretic, toata povestea Sovatei ati intelege-o din pozele astea, dar am vrut sa ma descarc si in scris. Nu! Nu e de mers acolo, indiferent de peisaj, aer sau alte tampenii de la sauna sau imbaieri cu nu stiu ce apa si namol. Ah, daca sunteti unguri poate, ca va veti simti ca in familie, iar romanii – unguri de acolo se vor plange ca suntem o tara saraca si ca au nevoie de suport. Eventual vor cere si autonomie.
