Mami, mami, nu-mi place profa de la scoala
Pe vremea cand eram mici si tampiti, adica pe la liceu, am organizat la un moment dat proteste in cadrul institutiei de invatamant pentru ca s-a schimbat directorul. Ei bine, directorul nou, pus politic, incuia portile liceului astfel incat nici un elev nu putea iesi in pauza, nu puteam sa mergem sa fumam, nu puteam sa chiulim si asa mai departe. Asta decat daca saream gardul.
In acele timpuri protestul a fost misto. Ne-am strans toti astia din anii terminali in fata portilor inchise cu pancarte, cu sape, cu furci, ca sa facem revolta. Am chemat televiziunile si presa, n-am chemat directorul, noi ne zbateam in spatele gardurilor si plangeam acolo, televiziunile ne filmau de peste gard surprinzand dramatismul prin care trecem, lacrimile noastre si incercand sa ia reactii ale organizatorilor si a liderilor de opinie din gasca noasta. Si nu eram putini, eram cateva sute de oameni, adica vreo 10 clase terminale, ori 30 de oameni, cati am iesit afara eram multi, se umpluse curtea.
Iar cu imaginile astea s-au dus la director si au spus ca ii terorizam pe copii, ca vai doamne ce se intampla, ca inchisoare, ca alea lea. Directorul fiind sustinut de Partid (nu-mi amintesc exact cine era din PNL si cine din PSD) si-a batut asta (!) de masa cu televiziunile si a fost arogant in fata lor spunand ca noi nu meritam nimic si ca pentru protectia noastra eram incuiati in liceu.
Intr-un final imaginile cu scandalul ala si protestul din fata portilor incuiate au ajuns in primetime pe posturile nationale de tv (pe vremea aia doar antena1 si protv), iar in doua zile aveam directorul vechi inapoi. Noi am promis atunci ca vom straluci la examenul de bac ce va urma si ne-am tinut de cuvant.
De ce scriu povestea asta? Pentru ca acelasi model il aplica astia in Parlament acum. Nu le convine alora de la PSD si de la PNL de Anastase se duc sa se planga pe la televiziuni ca vezi ce face, ca nu stiu cum face, ca noi nu venim la munca pe chestiile astea. Diferenta intre ce se intampla acum in Parlament si ce s-a intamplat acu 10 ani intr-un liceu amarat, era ca atunci erau niste sefi la care s-au dus televiziunile sa se planga. In schimb in Parlament, nu mai au cui sa se planga, Anastase e seful final. Si ea isi bate aia (!) de masa si zice, eu pot, bring it to me. N-aveti cu ce, noi ne descurcam si fara voi. Si astfel in loc sa gaseasca o solutie sa mearga in continuare inainte, tara sta pe loc, opozitia neasumandu-si nimic, neconstruind nimic, asteptand doar sa revina la putere si sa fure si ea din ciolanul asta care a mai ramas pe masa.
I-auzi mai avem intreprinderi de stat de privatizat. Vreau si eu sa cumpar vreo doua.
