La Cernica
NU
Am fost la gratar azi cu colegii. De fapt ei s-au dus de dimineata eu mai pe la 1, ca boierii. Frumos soare, padure, cald, foarte cald, umezeala, noroi. Si toate astea la Cernica, la nici 2 minute de Bucuresti, acolo unde toate masinile cu ecuson se strang pe un drum de te miri cum reusesti sa-l parcurgi.
Sa gasesti un loc de gratar, mai mult, sa gasesti un loc de gratar unde sa poti sa pui si vrei 7 – 8 masini e un lucru rar. Noi am gasit un loc ca asta, dar am gasit acolo si sticlele de bere farfuriile si resturile celor care au fost acum ceva timp la gratar.
Bineinteles ne-am batut in decibeli cu partenerii de padure, asezati cine stie unde care ascultau manele la maxim. Am reusit in 5 masini cu acelasi post de radio sa ii acoperim.
Dar nu, asta nu e un loc de gratare. Cernica ar trebui sa fie un loc interzis pentru oricine, unde sa creasca vegetatie in prostie si intr-un mod necontrolat ca sa asigure oxigen pentru un Bucuresti asfixiat. Asta ar trebui sa se intample in orice alt loc de recreere din Bucuresti. Vrei gratare? La munte, la 50 de kilometri nu sa distrugem si cele 3 frunze care mai cresc pe langa Bucuresti.
Si totusi lumea vrea vile la Cernica pe malul lacului, lumea face gratar langa gratar fara sa se supere ca e mult prea cald pentru a sta acolo. Fara sa se supere ca nu simt sub nici o forma mirosul de padure, din cauza masinilor ce le tin pornite ca sa fie aer conditionat inauntru.
