The Hunger Games: Mockingjay (2014)
Rar scriu despre filme, pentru ca rar sunt filme care sa ma impresioneze. Si decat sa va povestesc ce frumos a fost la un film care nu mi-a placut, mai bine nu va povestesc.
Am vazut The Hunger Games: Mockingjay (exista si o traducere in romana?). Mie mi-a placut. Mai ales ca am urmarit toate filmele de pana acum, dar nu am citit cartea. Am auzit insistent ca filmele de tipul asta sunt triste, plictisitoare, mai mult niste oameni isi scosesera telefoanele mobile si se uitau la mailuri sau raspundeau la mesaje pe whatsapp si facebook chat. Mi s-a parut trist, plus ca imi distrageau mie atentia de la film.
Revenind la film. Filmul e unul de pregatire. Te reintroduce in mijlocul actiunii, te pune sa iti aduci aminte ce s-a intamplat in primul si in al doilea film, cum au ajuns actorii aici, dar si ce vor face mai departe.
Pe de alta parte, anul asta am tot avut filme de PR. Adica filme in care ti se prezinta actorul, tocmai ca actorul asta sa prinda la public si sa il vezi si peste ani de zile.
Asa incat, aici avem parte de un portret foarte emotionant al lui Jennifer Lawrence, unde vedem ca ea poate sa si cante, poate sa planga, dar poate sa fie si dura. Sigur isi pune realizarea asta in CV pentru filmele din urmatorii 20 de ani. Apar personaje noi si actiunea nu moare, se mai intampla chestii si prin celelalte districte. Dar asa cum a fost scrisa si cartea, filmul asta este despre personajul principal Katniss Everdeen care trebuie crescuta si prezentata publicului. Nu de alta, dar aparent va avea de dus o batalie in urmatorul film care apare anul viitor.
Exista si efecte speciale. Unele din ele eu le-am considerat fortate si cu erori (nu stiu de ce au aparut asa pe ecran, desi avem calculatoare mai performante acum). Pe langa asta, filmul transmite suficienta emotie. Am tot auzit prin sala oftaturi si onomatopee.
Recomandare de vizualizare: UHDTV
