Fara nici un viitor

Sau … din contra, cu viitor stralucit si glorios. De ce? Aflati mai jos.

Adineauri am ajuns acasa, m-am dat jos din masina, m-am uitat in portofel, surpriza … doar 20 de lei. Astia nu-mi ajung sa iau suc, red-bull si alte tzigari. Drept urmare am zis sa dau intr-un bancomat(!) ca sa pot sa ma misc in noaptea asta. Bagat, cardul, interogat soldul, sa scot banii. Apare un individ, mai tanar ca mine, imbracat … asa si asa, cu parul netuns si zbarlit. Un fel de rebel politehnist.
– Nu te supara, ai sa-mi dai si mie o tigare, ca n-am bani de ajuns sa iau un pachet, si imi arata vreo 2 – 3 lei in mana.
– Stai o secunda, eu care incercam sa bag banii mai repede in portofel si portofelul in buzunar.
Am scos pachetul de tigari care mai avea o tigare sau doua si i l-am dat:
– Ia de aici si asa mai am doua tigari.
– Multumesc.

Acuma, cum dracu, la 12 jumate noaptea, te trezesti sa stai la panda in fata bancomatului sa ii ceri unuia de vine sa scoata bani tigari. Eu ma asteptam cel putin sa-mi dea in cap, sa ia cheile de la casa, banii si telefoanele. Dar nu, el vroia doar sa fumeze, ca e tanar si viata e frumoasa. Nu cred ca-l interesa ce face maine, atat timp cat la ora asta nu era acasa si nu dormea. Si nici macar nu era beat, atunci mai intelegeam. Insa … individul asta e fara viitor.
Hai sa nu zic ca trebuie sa te gandesti la ziua de maine atat timp cat ii ai pe ai tai pe post de sponsori acasa si oricum ai unde dormi, fara sa platesti chirie, ai unde manca fara sa te gandesti maine ce mananc, sau ce fac de mancare si asa mai departe. Dar, totusi… sa fii atat de libertin incat sa nu iti pese ce faci maine, sa te injosesti atat de mult incat sa ceri unui necunoscut de pe strada tigari … mi se pare prea jalnic.
Adica, eu cer tigari, dar asta cand nu are jos la magazin, sau cand mi-e foarte lene sa ma duc sa-mi iau, sau cand n-am timp, sau cand sunt in bar la cafea si n-are tigari, iar masa e plina de pachetele colegilor. Aici da, dar n-am cerut cuiva pe strada ceva.

Stau si ma intreb, ce sens are … eu … sa vin la ora 12 noaptea acasa, sa fac un dus, sa ma schimb si sa ma intorc la munca ca sa imi termin treaba pentru maine, atat timp cat pot sa fiu liber, sa nu imi pese ce fac, sa pot sa stau sa cer tigari unuia pe strada, sa pot sa cer bani pentru asa zisa mancare, pe strada si sa o duc bine. Pentru ca Bucurestiul e mare … iar lumea nu ma cunoaste.
Sau, puteam sa ma fi lasat de facultate, sa nu fi irosit atatia ani si stress si durmuri si nervi din viata, ca sa fiu liber, decat sa fiu sau sa fac care sa tina cativa ani buni. De ce sa nu ii dau in cap aluia pe strada si sa ii iau banii, e mai rapid decat sa ma duc la munca, sau sa ma duc la scoala. Profitul poate fi chiar mai mare, iar … oricum nu ma poate prinde nimeni, ca deh,  Bucurestiul e mare si e cel mai bun loc de ascuns pentru oricine.

Astea nu-s decat persoane fara nici un viitor. Si … dupa ce termina facultatea (daca o termina), ii auzi ca se duc in Spania la capsuni, ca deh, in tara asta nu se poate trai. Sau ii auzi ca nu isi gasesc de munca, dar ei prefera sa ceara tigari pe strada, sau bani … pentru ca munca asta e mai usoara decat sa dai cu sapa, sau sa faci ceva pentru care sa stii ca iti meriti leafa.

Dar deh … traim p-aici prin Panonia Noastra, iar astia-s conationalii, pana sa ii eradicam sau sa ii educam … va mai curge ceva apa pe Dambovita si se vor mai arunca ceva avioane de hartie la concursul Red-Bull. (chiar, poze undeva?)