home to blog Despre poluarea din Bucureşti, cauze şi soluţii

Despre poluarea din Bucureşti, cauze şi soluţii

Toată lumea se pricepe la poluare zilele astea, încât ai putea zice că Universitatea Ecologică nu ar fi dat diplomele pe bani, ci pe examene foarte grele, care ar fi propus o sumedenie de metode de protejare a mediului şi de înlăturare a poluării. 

Şi cum toată lumea se pricepe la poluare trebuie să ne dăm seama de ce. Pentru că nu este oraşul poluat de ieri, de când ştie toată lumea că este poluat.

Bucureştiul e poluat de foarte mult timp

Vă amintiţi de pozele cu blocurile albe şi noi în anii ’70, atunci când se construiau, din filmul Buletin de Bucureşti. În 20 de ani blocurile alea au devenit negre. Deci, poluarea şi-a făcut treaba înaintea noastră, înainte să ştim noi,
Vă amintiţi că la Universitate, la Obor şi în Cotroceni aveam nişte afişaje electronice care măsurau şi afişau nivelul de poluare din oraş? Ele au dispărut pentru că într-un mod miraculos s-au defectat atunci când începuseră să tot arate cu roşu acolo, în loc de verde.
Mai ţineţi voi minte că atunci când ploua, că pe stradă se făcea spumă? Aia e tot poluare.
Sau mai ştiţi voi unde se scuturau filtrele de praf de la aspiratoare? Exact, tot acolo, aceeaşi poluare.

Şi astea sunt doar câteva exemple. Omul de când a inventat focul nu ştie decât să polueze. Omul de când a descoperit petrolul şi îl arde, ştie doar să polueze. Iar poluarea ce înseamnă până la urmă. Nu însemnă nimic altceva, doar alterarea elementelor naturale, pe altă cale. Pentru că nimic nu dispare, totul se transformă. Uneori se transformă în praf şi particule mici.

Cine poluează în Bucureşti

  • O principală sursă a poluării ar fi traficul. Să ne gândim că Bucureşti are 3 cifre la numărul de înmatriculare pentru că s-au depăşit 1 milion de maşini în Bucureşti. Şi chiar dacă poliţia raportează vreo 200 de mii de maşini în trafic, sunt mult mai multe.
  • O altă sursă a poluării este însăşi populaţia. Suntem prea mulţi în Bucureşti şi culmea, toţi respirăm, ceea ce înseamnă că poluăm. Producem de asemenea gunoi şi faptul că mergem pe stradă ridică praf în spatele nostru. Teoretic sunt 2 milioane de bucureşteni în buletin, dar adunat şi zona metropolitană, fără Ilfov, cu oamenii care nu au acte, eu estimez la 4 milioane populaţia din Capitală.
  • Spuneţi că nu mai sunt fabrici? Din contră, sunt. Nu mai sunt uzinele mari, care produceau fum, dar acest fum este trimis de maşini acum. În schimb ai o întreagă industrie uşoară prin Bucureşti şi această industrie produce mai multe particule şi mult mai complicate decât cea grea, pe care măcar o vedeai.
  • Gropile de gunoi de pe lângă oraş sunt o sursă foarte bună de poluare. Glina este închisă, dar nu este igienizată şi pute de la kilometri. Mai e o groapă de gunoi nu ştiu exact a cui sau dacă e autorizată undeva între localităţile Roşu şi Chiajna din nord-vest-ul Capitalei, despre care se spune că arde gunoiul noaptea. Nu există dovezi în acest caz, pentru că autorităţile de control nu lucrează noaptea, în România. Dar de obicei în zona asta din jurul Bucureştiului vântul bate de la stânga la dreapta, deci de la vest, spre oraş.
  • Praful de pe câmp. Asta e teoria mişto a lui Traian Băsescu care spune că Bucueştiul are Câmpia Română la est şi valea nisipoasă a Argeşului la vest şi că de aici vine praful care se aşează în oraş. Dar minunatul fost primar nu a făcut nimic pentru asta.
  • CET-urile şi centralele termice de apartament sunt o altă cauză a poluării pentru că ard gazele pe care le dau direct afară. Dacă ardeam gazele la aragaz în casă măcar ne intoxicam singuri cu monoxid de carbon, aşa centrala termică îl dă afară. Din fericire CET-urile foarte, foarte rar trec pe păcură în loc de gaze naturale, că altfel chiar nu se putea respira în oraş.

De unde ştim că e oraşul poluat

  • Prima dată mi-am dat seama că este oraşul poluat, după gulerul la cămaşă. Plecai dimineaţa cu gulerul alb, stăteai la birou, te intorceai seara acasă cu gulerul negru. Şi probabil dădeai vina pentru asta pe mijloacele de transport în comun, care nu sunt deloc igienizate.
  • Apoi îţi dai seama că oraşul este insalubru, după mirosul şosetelor. Mă veţi crede pe cuvânt aici şi dacă nu mă credeţi o să fac ca Firea şi o să vă trimit să faceţi aceeaşi treabă, cu aceleaşi încălţări în alte oraşe decât Bucreşti să vedeţi diferenţa.
  • Între timp au apărut filtre de aer, făcute la chinezi şi pentru chinezi. Pentru că acolo poluarea este mai mare, chinezii în marea lor majoritate au nevoie de filtre de aer. Iar filtrele astea de aer vin şi cu senzori de măsurare a calităţii aerului. Senzori care mai nou raportează pe mobil.

Panica oraşului poluat

Imediat cum au apărut aceşti senzori şi mini staţii de măsurare a poluării, lumea a intrat în panică. Ne omoară cu zile, uite ce mizerie scot din aspirator, uite ce murdare sunt hainele.
De ce? Pentru că până acum noi nu ştiam asta. De fapt o ştiam că o vedeam în fiecare zi, dar nu aprindea nimeni beculeţul roşu, pentru că staţiile de măsurare ale statului nu mai există. Acum există staţiile independente ale producătorului de filtre de aer.
Şi uite aici cum apare panica indusă. Producătorul de filtre de aer a dat niste senzori de poluare, pe care nişte oameni de bine i-au luat şi i-au instalat în diferite zone pentru a măsura poluarea. Nimic rău în asta. Nimic rău nici în faptul că astfel se promovează cumpărarea acestor filtre de aer. E doar rău faptul că nu ne pasă.

Fitrele de aer nu rezolvă problema poluării

Uite aici cum rezolvă acest chinez problema poluării şi a încălzirii globale. Răceşte aerul afară ca să nu mai fie încălzire globală.

Aşa şi noi, dacă cumpărăm acele filtre nu vom fi mai bine. Cum vine asta, vom avea aer curat în casă, dar ieşim totuşi vreo 10 – 12 ore pe zi afară ca să ne otrăvim, iar apoi revenim în casă la aer curat ca să scoatem otrava din noi? Otrava asta se scoate cu lapte. Beţi lapte ca să scăpaţi de efectele poluării.
Oraşul va rămâne poluat. Ba chiar s-ar putea polua şi mai mult pentru că filtrele astea consumă curent electric, iar pentru acest curent electric se poluează.(glumesc!) România încă nu este în stare să accepte şi să aprobe energia regenerabilă. De parcă unul care are panouri solare pe casă vrea de fapt răul şi distrugerea companiei de electricitate, nu că ar vrea curent electric mai ieftin şi aer mai curat.
Noi nu avem educaţie civică. Da chiar, se mai fac cursurile astea la şcoală? Se mai învaţă ceva acolo? Că pe vremea mea nu se învăţa nimic.

Cum se rezolvă problema poluării în Bucureşti

Sunt două mari direcţii pentru rezolvarea poluării. Una implică o lege, consens şi pierderi pentru nişte burtoşi. Dar dacă nu le faci o lege, burtoşii ăia care nu se gândesc decât la burta lor vor sta în continuare liniştiti.

Bucureştiul are nevoie de o perdea de pădure. A avut, le-au tăiat. Dar oraşul are nevoie de o perdea de verdeaţă care să potolească praful de pe câmp să nu vină în oraş. Această perdea de pădure poate absorbi şi mare parte din praful pe care îl produce oraşul. Acel praf şi fum care se ridică deasupra oraşului, care se vede de oriunde, dar cel mai bine se vede de la 40 km depărtare de oraş. Acest praf se depune apoi pe toate localităţile din jurul Bucureştiului. Iar pentru asta trebuie o lege. Te duci la 20 km de oraş şi acolo schimbi nişte terenuri, identifici apă pentru pădurea respectivă, împădureşti.
Imi amintesc că acum vreo 10 ani, Dragos Bucurenci a fost dat afară cu poliţia şi cetăţeni cu burţi de pe un teren de pe lângă Jilava, pentru că primarul de acolo a spus că nu are chef el de pădure. De ce să fie pădure lângă Jilava. Cum ar fi fost vreo pădure de vreo 2 kilometri plantată lângă Bucureşti acum 10 ani. Nu s-a vrut, în continuare nu se vrea.

Bucureştiul are nevoie de curăţenie. Când aţi văzut ultima dată pe cineva care strânge cu lopata praful din oraş. Aţi făcut mişto de săracii oameni şi aţi considerat că asta e o muncă degradantă. Dar aspiratoarele alea mari, portocalii fac şi mai bine. Iau praful de jos de pe stradă şi îl aruncă în spate, în aer.
Aţi făcut mişto de ăia de la Cluj că spală trotuarele cu şampon sau de cei din sectorul 6. Dar de ce e oraşul Cluj-Napoca, cumva mai curat. Pentru că acolo se spală totuşi.
Sunt 10 grade în Bucureşti. S-ar putea spăla străzile într-un mare fel. Dar stai. Încă e iarnă, iar din septembrie, până în martie nu spălăm străzile, de frică că nu care cumva să îngheţe şi să aluncele şoferii. Ei alunecă pe mâzga provocată de poluare, în combinaţie cu umiditatea din aer care se condensează pe asfalt. Asfalt care nu este spălat. Şi nu e spălat din cauză că nisipul de pe stradă se duce în canalizare şi iar înfundă canalizarea de la Apa Nova şi Apa Nova nu o mai curăţă.

Pe scurt nimeni nu face nimic. Subiectiv are o soluţie pentru traficul din Bucureşti. Dar nu e traficul singura problemă. E şi vina noastră că nu suntem deloc educaţi ecologic, dar ne speriem că filtrul de aer raportează ca inhalăm gaze, în loc să dăm în cap primăriei şi ăluia de la Jilava care nu permite plantarea de copaci. Apropo, de acum 10 ani, a mai plantat ceva, cineva pe langă Bucureşti? O pădurice, ceva?

Cover photo: poză cu Bucureştiul în 2012, aproape de ora prânzului. Se observă fumul deasupra oraşului. Autor: Cristi Dorombach.

TAGS:

Cristi Dorombach

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: