Daca mai traia Amza Pelea
Suntem o natie tare ciudata. Ne place sa ne plangem, dar nu facem nimic ca sa ne rezolvam problemele. Ne place doar sa ne plangem. Ca sa ne diferentiem totusi de alte natiuni oropsite, pe buna dreptate, ale lumii – sud africanii doar cersesc. Ei nu se plang, ei pozeaza in victimele continentului, victimele vremii, victimele razboiului interetnic si ale cotropitorilor care le-au furat bogatiile si i-au folosit pe negri ca sclavi.
In schimb noi doar ne plangem. Ca aia nu merge, ca aia nu se face, ca aia nu e ok, ca nu sunt bani si altele. Dar niciunul dintre noi nu face nimic pentru asta. Ne place sa ne complacem in propia noastra voma si o inghitim si stam asa, in mizerie si cacat.
Si vin si va intreb. Ce e diferit intre ce spune Amza Pelea aici si realitatea de astazi?
Nimic. Absolut nimic. Aceleasi probleme in magnificile blocuri comuniste. El atunci tragea semnale de alarma, era difuzat la televizor, cineva facea ceva sau cel putin se facea ca face ceva. Uneori se fofilau, dar in dulcele spirit comunist nu tot timpul ulciorul mergea la apa, ca statul era o vaca de la care voiau sa mulga multi. Si mai ales, statul era al poporului, deci oricine putea sa ceara explicatii. Acum statul e al lui Boc si al lui Basescu. Li se rupe de popor si nu trebuie sa dea nimeni nici o explicatie.
Cu alte cuvinte de asta atunci aveam specialisti si faceam chestii grandioase. Acum, in ultimii 20 de ani, am fost in stare sa facem doar trei statii de metrou, pe niste galerii construite pe vremea aia.
Dar noua ne place sa ne plangem in continuare.
Incerc sa ma gandesc daca nu cumva trebuia sa-l votam pe Vadim in 2000 si nu pe Iliescu.
