home to blog Cea mai memorabila noapte de distractie

Cea mai memorabila noapte de distractie

Sunt curios care a fost cea mai memorabila noapte de distractie a voastra?

Ale mele au fost cateva. Imi amintesc de o petrecere in centrul Vechi, unde era atat de aglomerat incat bautura mergea singura pe deasupra, de la bar pana la omul care trebuia. O cara lumea din mana in mana. Si se intorceau banii. Partea cea mai haioasa a fost ca nimeni nu fugea cu banii sau varsa bautura. Si asta iti dadea o stare de bine.

Dupa o alta petrecere, acum cativa ani, am descoperit RATB-ul de noapte si am ramas socat ca ma lasa chiar in fata blocului. Si atunci am fost iar convins ca daca pleci la ora corecta ajungi acasa fara probleme si aproape gratis.

Dar care a fost cea mai memorabila noapte a voastra? Am nevoie de trei povesti foarte foarte frumoase, pe care sa le spuneti in comentarii. Cele mai bune povesti vor primi premii de la Stalinskaya, vor aparea pe pagina lor de Faceobok si va dati seama, va fac pe voi vedete.

Si asta e pentru voi.

3 sticle

Eu v-am mai povestit despre Stalinskaya. Uite aici cum se fabrica si cat de buna e.

Stalinskaya Silver aduce un gust fin și echilibrat, o bãuturã în care secretul stã în procesul ei de fabricație. Filtratã prin ioni de argint, Stalinskaya Silver va cuceri de la primul pahar.

Iar dacã te numeri printre cei cu adevãrat puternici, atunci trebuie sa incerci Stalinskaya Blue care vine cu o concentrație de alcool de 45%.

TAGS:

Cristi Dorombach

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

19 thoughts on “Cea mai memorabila noapte de distractie

  1. Eu nu voi povesti o noapte exclusiva, ci o zi prelungita in noapte. Si anume un 1 mai. Anul e 2006 sau 2007 (cred ca 2007).

    Eram 5 persoane, eu cu un amic (Care avea masina) si 3 fete (o colega de facultate cu alte 2 prietene de-ale ei). Am mers noi la un gratar. Sa mancam mititei, sa bem bere, d-astea. Locatia: Pustnicu (s-ar putea sa stiti pe unde e; pe langa Manastirea Pasarea). Se face cam ora 18, ni se face chef sa ne ridicam sa plecam. Planul nostru nr 1: hai sa mergem la Calarasi, sa vedem Dunarea. Zis si facut: masina aveam, asa ca purcedem la drum. La un moment drumul se bifurca: inainte Calarasi, stanga Constanta. Masina era oprita. Eu eram in fata. Eu zic FA STANGA. Amicul meu se intoarce spre fete. Intreaba INCOTRO? Ele, incurcate: VOI STITI DRUMUL! Facem stanga si ajungem in Constanta si ulterior in Mamaia. Pe la 8 si ceva. FARA UN LEU IN BUZUNAR. Si fara benzina!

    Dupa ce ne plimbam nitel pe plaja si vedem marea (ca doar d-aia ajunsesem acolo), purcedem la procurarea banilor. Una dintre tipe avea pe cineva in Constanta, face rost intai de vreo 500 de mii (50 de lei). Benzina nu era, insa, doar atat.

    Asa ca ne apucam sa … CERSIM PE PLAJA! Ceream 1 leu pentru a ne intoarce in Bucuresti (lucru, de altfel, adevarat). Eu cu amicul meu nu eram atat de convingatori, asa ca le lasam pe fete. Stateam un pic spate, ca pestii, si lasasem fetele sa produca. Unii dadeau 1 leu, altii 2 lei.

    Pana vine un … tip mai colorat. Era cu gagicuta de mana, blugi mulati, prespalati, cu sclipici. Si el si ea, ca ea nu era diferita. Ii cer fetele 1 leu. El scoate 10 lei, ii pune in mana unei amice si zice NU AM SCHIMBAT. Si pleaca! Ramasesem MASCA!

    Strangem bani si punem benzina. Ne raman ceva bani. Eram 5 oameni, asa ca decidem sa mergem sa … MANCAM. Dar nu suntem noi oameni sa mancam un covrig! NU! Mergem la un restaurant … CU LAUTARI! Doar era 1 mai!

    Ne calculam noi, eram in bani. Doar cersisem. Mana intinsa care NU spune o poveste …

    Doar ca 3 persoane de la masa luasera cascaval pane, care nu avea pretul LA PORTIE, ci la GRAMAJ. Asa ca ne apare pe nota o suma pe care … n-o aveam! De fapt am facut rost de ea, dar dand … MONEZI ! Da, am platit vreo 5 lei cu monezi de 50 de bani! Bacsis? N-avem. Suntem saraci. Dar am baut bere si mancat la un restaurant cu lautari? Apai asta am facut!

    La 4 dimineata ne-am intors. Fara griji si fara bani (pe bune ca nu mai avea nimeni niciun leu in buzunar). Dar acel 1 mai nu-l voi uita niciodata! (chiar daca nu mai retin exact anul).

  2. În ultima zi a lui 2011 se întâmpla toată faza. M-am trezit de dimineață, am stat ce am stat și apoi am plecat la Bilă să mai râd puțin. Bilă era un prieten bun, mai puțin atunci când fura și când nu se spăla (ulterior s-a lăsat de chestia asta, de spălat, nu de furat). Ajung acasă la el, îl strig, iese. Apoi am ieșit și ne-am plimbat, am mai discutat chestii, ca de obicei. Și îmi vine mie ideea că în seara de Revelion tre’ să mă amuz.

    „Bilă, hai să mergem să colindăm, mai râdem de ăștia puțin, ce zici?” îi zic eu.
    „Bă, da noi n-avem plug. Nici bici. N-avem nici voce. Nici strofele nu le știm. Nici cu biciu’ nu știm să dăm” îmi zice Bilă convins de nereușită.
    „Nu-i bă nimic, las’ că facem rost, avem timp. Și așa mergem să ne distrăm, mai bubuim o petardă, mai ne amuzăm de x, mai bem ceva și ne mai întâlnim și cu alții.” îi spun eu zâmbind.
    Până la urmă am zis că merită și am stablit să ne întâlnim pe la 19:00 și să ne distrăm. Zis și făcut. La 19:00 ne-am întâlnit. Aveam un clopoțel, atât. Din prima am avut noroc. Poartă închisă la prima casă pe care voiam s-o colindăm. Bine, practic nu colindam casă, ci pe oamenii din ea. Am sărit gardu’ amândoi și am început să deschidem lacătele și ce mai erau la poartă. Apoi bombănim, ceva stil colindă. Rădeam mai mult.
    Iese o babă și ne întreabă cum am intrat.
    „Păi, știți bre, am văzut cum ieșeau mai multe persoane din curte și am zis că primiți” îi zic eu.
    „Aaa, da maică, cum să nu primesc, primește tanti, da n-are bani.”
    „Nu-i bre nimic, noi nu vrem nimic. ” îi zic, normal, tot eu.

    Apoi am plecat. Următoarea casă colindată a fost la vreun kilometru distanță. Și de aici începe „distracția”. Am colindat, blabla, omu’ a zis dacă e să ne dea vin.
    „Da, cum să nu vrem?!” îi zicem noi.
    „Bine. vă pun în sticla asta de 1,5L, da? vă ajunge?” spuse el
    „Desigur!” îi spun eu, vesel și mândru că o persoană mă tratează ca pe un bărbat.
    „Da nu-l beți pe drum, nu?” spuse tipul zâmbind
    „Nu bre, îl bem acasă, cum să-l bem pe drum?! ” îi zic eu.
    Și ne pune omu’ 1 litru jumătate de vin negru de butuc și plecăm. Cum am ieșit pe poartă am început să bem. Țin să vă zic că mergeam pe o stradă întunecată atunci, deci nu știam că Bilă bea câte o gură. Și am băut aproape toată sticlă în jumătate de minut. Eu. Nici nu cred că era jumătate de minut. Monstrul din mine a golit sticla așa repede, pe bune! Bilă a băut saracu’ nenorocit puțin.

    „Bă, Bilă, nu m-am îmbătat bă, am băut o sticlă și sunt perfect treaz. Cred că sunt imun” îi zic eu.
    După câțiva păși, poc, jos. Ăsta râde. Eu râd. Eram beat. Rău. Ajungem noi la un om la o poartă și strigăm ca retardați „Ne primiiiiiți?!” până iese ăla din casă și vine la poartă. Eu pe jos încep să-i cânt un colind care n-avea treabă cu seara aia, omu’ se uită de parcă vede un extraterestu.
    „Băi, Cipriane, ce-ai mă frate? Ai chef de mistouri?” îmi spuse el.
    „Steaua sus răsare, ca o taină mare, să trăiți să-mbatraniti, ca un măr, ca un păr…” îi zic eu, încercând să schițez colinda adevărată.
    Omu’ a intrat în casă, noi am plecat. Am mers iar vreun kilometru și am mers la un prieten să-l colind. Iese taică-său fericit că au venit colindătorii și ne spune să începem să cântăm plugușorul.
    „Steaua sus răsare, ca o taină mare, pfff, haha, bă Bilă tu știi cum era?” îi zic eu, în agonia băuturii. Încercam să găsesc versurile bune, da nu puteam zice decât altele. Pe bune!
    Am stat cu omu’ vreo 5-10 minute și am plecat. Omu’ credea că râdem de el, da a dat niște bani. Apoi am mers la încă vreo 2 case și ne-am dus fiecare la casa lui.

    Am mers în genunchi, ca șarpele, în patru labe, în mâini, nu știu, toate mersurile posibile, până am ajuns acasă.
    Văd cum se aprinde lumina și o văd pe mama.
    „Ești beat!” îmi zice ea.
    „Nnuu, cum să fiu beat, n-am băut nimic.” îi zic eu, intrând în beci. Da, în beci. Eram atât de beat încât nu nimerisem casa, nimerisem beciul. M-a luat mama și m-a arătat lu’ taică-meu. El radia de fericire, după cum vă dați seama.
    „Ești beat?” – îmi zice el, pe un ton și amuzat dar și nervos.
    „Am băut un păhărel micuț de vin la un om.” îi zic eu.
    „Ia banii ăștia și numără-i” îmi zice el, întinzându-mi 2 foi de 50 de lei.
    Și încep „10, 30 de lei, 55 de milioane, 6 miliarde” (nu mai știu exact cât am numărat, dar diferența era mare. În loc de 100 de lei știu sigur că ziceam toate sumele posibile de bani)
    Apoi s-a lăsat cu drumuri casă-afară să vomit tot ce mâncasem, apoi m-am culcat. Apoi l-au chemat ai mei pe Bilă, iar asta le-a zis tot. Eu eram în transă și ăla nu avea nici pe dracu’. Că nenorocitul băuse câteva guri, cât era normal. Am dormit până la 23:15 și m-am trezit.

    Fericit, nu am pierdut Revelionul, dar mă cam durea capul. M-am dus la Bilă și pe drumul către el mă gândeam să-l fac într-un sacrificiu. Uman. În seara aceea timpul trecuse încet, dar sigur. Dacă nu era Bilă, aș fi spus că timpul trecuse încet, dar sigur.

  3. Cea mai memorabila noapte a mea a inceput cu o noapte inainte de noaptea memorabila. Era 12:00 noaptea si trebuia sa plecam din Pitesti la Timisoara. Entuziasm mare, doar a eu aveam o problema destul de grava, ma durea urechea de nu mai puteam. Am incercat pastile si picaturi insa nimic, mai aveam o singura solutie: sa fac o anestezie cu alcool. Mare fan al berii am incercat cu aceasta licoare, insa era mai rau. Pentru moment am zis sa pun o plomba cu whisky de pruna si somn. Am ajuns la Timisoara si parca aerul din Banat era si mai rau. Am incercat toata ziua sa stau putin cherchelit ca sa mai uit de durere si partial am reusit. Dupa meciul dintre Timisoara si FC Arges, am fost invitati intr-un club local. Ce am vazut acolo ramane istorie. Cam din 30 in 30 de minute barul era luminat de minim 10 torte, iar concursurile de pogo nu se mai opreau. Seara s-a terminat intr-un camin din Timisoara, cel mai important fara durere de ureche. Multumita cui, daca nu unei sticle de vodka! La cerere pot oferi si filmari din acea seara 🙂

  4. Intr-o seara pe cand locuiam la camin cu prietenul si acesta era la servici, m-am trezit in vizita cu doi prieteni de-ai lui. Acum nu stiam exact cat mai intarzie si oamenii tineau mortis ca trebuie sa vorbeasca cu el asa ca i-am invitat inauntru, le-am facut o cafea si ne-am apucat de vorba. La un moment dat imi amintesc ca aveam trimis de acasa o visinata si-i servesc si cu ea. Apoi am inceput sa-mi pregatesc o masca de fata si ojele pentru manichiura. Probabil si de la caldura din casa, probabil si de la visinata, baietii mei erau in mare chef. Au dat drumul la muzica si m-au rugat sa le fac si lor cate o masca. Asa ca iau o banana, o frec cu miere de albine si ulei de masline si le-o intind pe fata. Apoi ne apucam de unghii, eu la ei, ei la mine, ce era pe noi, mai ceva ca la un beauty salon. Vine prietenul meu la un moment dat, intra in camera si muteste pur si simplu acnd ne vede pe toti trei cu mastile pe fata, ba si cu unghiile in culorile curcubeului :). Dat fiind ca era si tarziu in seara aceea i-am lasat sa doarma pe canapea, nu pot sa va descriu hazul de dimineata cand iubitul meu le-a aratat pozele facute de cu seara 🙂

  5. Era la un revelion in caminul studentesc in urma cu vreo cativa ani, impreuna cu niste prieteni, dupa ce am consumat alcool in cantitati … ceva mai mari…am ramas fara bautura dar cum seara nu era nici pe departe de sfarsite le-am rugat pe fete sa ne imprumute niste hainute de dama, sa ne machieze si sa ne coafeze apoi am iesit la colectat “ajutoare pentru nevoiesi” de la vecinii din camin. Dupa ce i-am amuzat bine cat sa ne dea bani de cateva beri am iesit din casa in strada si in drum spre o statie peco de unde voiam sa facem aprovizionarea am gasit un tomberon pe roti. Ne-a venit ideea sa ne plimbam unii pe altii. (Noroc ca tomberonul era gol… sau, ma rog, aproape gol…).
    Dimineata unul dintre ei era de negasit. L-am cautat cateva zeci de minute bune si incepusem chiar sa ne ingrijoram. Pana ne-am adus aminte de tomberon… Bineinteles, era acolo si dormea foarte bine, mai avea putin si ne lua la bataie din cauza ca l-am trezit… pana si-a dat seama unde e, noroc ca ne-a dat prin cap sa bagam tomberonul in holul caminului si nu a degerat respectivul… :))

  6. Viata de camin nu se compara cu nimic si mai ales cand te nimeresti in camera cu colege de peste Prut. Eram in prima noapte in caminul studentesc si tot incercam sa ne cunoastem eu si colegele mele de peste prut Olga, Svetlana si Caterina. Dar stiti cum e la inceput mai stinghere, nu prea reuseam sa legam o conversatie fluida asa ca ce se gandeste Olga? Scoate repede din bagaje o sticla de „crepleak“ (ceva între coniac şi vin). I se mai spune şi „carbid“ în cazul în care e mai tulbure şi bate spre violet ca nuanţă. Si ne apucam noi a bea cu timiditate, cel putin eu ca fetele aveau experienta si beau cam 2 pahare la un pahar de al meu. Dintr-una intr-alta am uitat si de timiditate si de tot, am dat-o pe muzica si voie buna pana a venit administratora de camin si ne-afacut referat. Am inceput deci cu dreptul viata de camin dar am legat si o frumoasa prietenie, ba in plus am invatat si sa beau fara sa cad sub masa pentru ca dupa cum mi-au explicat moldovencele ochii albastri tin mai mult la bautura decat cei caprui si deci aveam un avantaj net in ecuatia asta 🙂

  7. Eram la petrecerea unui prieten care isi sarbatorea ziua de nastere acasa la el. Pe la 2-3 dimineata cei mai multi din invitati erau mucificati deja. Mai cu seama amicul nostru, care dormea in cada. Ei bine, unora dintre noi, care mai puteau inca sa se tina pe picioare, li s-a facut pofta de muraturi. Am cautat in bucatarie…nimic. Am cautat in camara…nimic. Hai sa cautam si pe balcon. Si am gasit. Dar nu muraturi. Ci un televizor antic, cu lampi. Ce poti sa faci cu un TV antic, cu lampi, la 3 dimineata? Simplu, il arunci pe geam, de la etajul 4! Surprinzator, dar exact asta au facut baietii. Si mai surprinsi au fost insa vecinii, nu prea pregatiti sa faca fata zgomotului produs de un tub catodic la intalnirea cu un trotuar de ciment.
    Cert este ca, un sfert de ora mai tarziu, cineva suna la usa. Si se auzeau niste voci dincolo de ea. Unul din invitati s-a uitat pe vizor si a vazut o casca albastra. “Bai, politia, idiotilor!” . Ce sa facem, deschidem sau nu? Dupa vreo 3 minute in care ne uitam (crucis) unii la altii, am a pus mana pe clanta. In prag erau 2 politisti iar in spatele lor 8 (opt) vecini de-ai amicului nostru. Noi? Niste ingerasi…Politia a dorit sa vorbeasca cu proprietarul, noi i-am spus ca doarme in cada si ca nu poate fi deranjat sau, ma rog, poate…dar cine se baga?! Unul din noi, mai fricos, a spus ca el a gresit apartamentul, ca nu este de la petrecere si a vrut sa plece. Acum oamenii intrebau de televizor, toti faceau fete, fete asa ca ma trezesc si eu vorbind “De la noi a cazut! Dar n-avem nici o vina. Avea antena stricata si nu se prindea bine. Asa ca l-am pus pe pervaz, ca putem vedea si noi ceva. Dar nu am vazut mai nimic, deoarece cineva a lasat usa deschisa la bucatarie si s-a facut curent. Atat de mare ca ne-a luat televizorul cu program cu tot!”.
    Binenteles, amicul nostru care dormea in cada a primit o amenda pentru tulburarea ordinii publice. Probabil sforaia prea tare! Dar seara a fost memorabila si de atunci cand e rost de discutat cu autoritatile toata lumea ma cauta 🙂

  8. eram la facultate, in primul an. Venisem la studii cu inca doi colegi de liceu si generala.

    Intr-o seara, seara de dinaintea unui examen greu, am iesit la o bere, sa ne mai relaxam putin. Eram cam speriati de examen, proful era dur, si semana teribil cu Cristian Tudor Popescu, atat la fizic, cat si la timbru vocal :)).

    Berea noastra s-a lungit pana la zece beri de caciula si am iesit din bar tocmai la 5 dimineata. Peste 2,5 ore aveam examen. De teama ca nu vom reusi sa ne trezim la timp, nu ne-am mai culcat. Am facut cate o cafea, si la ora 7 eram primii studenti sositi la examen. A fost o proba practica, si din fericire am fost examinati ultimii, pentru ca s-a mers pe ordinea alfabetica. Ne-a ajutat ca avem numele de familie aproape de coada alfabetului, si astfel am avut parte de o pauza care ne-a ajutat sa ne revenim un pic si sa reusim sa promovam examenul.

  9. Locuiam cu prietenul meu intr-un camin pentru familisti, erau un gen de mini garsoniere. Intr-o seara pe cand acesta era la servici ma trezesc in vizita cu 2 prieteni de ai lui care insistau ca trebuie neaparat sa vorbeasca cu el. Nu stiam exact cat mai intarzie dar i-am poftit inauntru si le-am facut o cafea ca sa-l astepte. Eu tocmai ma pregateam sa-mi fac o masca faciala din banane, miere si ulei de masline. Dintr-una in alta mi-am adus aminte ca aveam si o sticla de visinata de acasa si-i servesc pe baieti. Era dulce si buna dar te lua imediat de cap. Acum nu stiu daca o fi fost de la caldura sau chiar efectul a fost atat de ravasitor ca baietii mei se trezesc rugandu-ma sa le fac si lor cate o masca faciala. Le pregatesc masca si le-o pun pe fete, apoi incepem sa ne facem manichiura, eu la ei, ei la mine ce era pe noi, mai ceva ca la un beauty salon. Cand a venit prietenul meu a mutit cand ne-a vazut pe toti 3 cu mastile faciale si cu unghiile intr-un curcubeu multicolor discutand cu interes despre epilare. Fiind destul de tarziu i-am lasat sa doarma pe canapea si cuvintele sunt de prisos pentru a descrie amuzamentul tuturor dimineata la micul dejun cand prietenul meu le-a aratat pozele pe care le facuse cu o seara in urma.

  10. Sotul meu si prietenii lui se aduna saptamanal pentru cate o partida de poker amicala, de cele mai multe ori nu dauneaza nimanui mizele sunt bete de chibrit sau porunci amuzante. ei bine intr-o noapte cand se pare ca uina dintre porunci a fost de a bea pentru ca sotul tocmai primise niste vin negru tuci cu grade multe de la niste rude de la tara ce le da lor prin cap? Sa-mi puna ca miza motanul si bineinteles ca la si pierdut, ba mai mult amicul chiar a plecat cu pisoiul meu acasa. Nu va spun dimineatza cand m-am trezit si am vazut ca motanul nu e pe nicaieri si sotul meu dormea dus m-a luat disperarea. L-am trezit urgent si dupa “sedinta” de dimineata in doi timpi si trei miscari vacea teleconferinta cu amicul care plecase cu motanul, amic care nefiind mare amator de feline era la fel de trist ca si mine cand s-a dezmeticit acasa cu felina care il lingea pe fata de zor, ca sa nu mai povestim de criza nevestei lui cand s-a trezit cu noul chirias in pat. In final toata lumea a fost fericita, eu mi-am recapatat motanul, amicii au scapt de el si de atunci nu-l mai las sa stea cu sotul in serile de poker 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: