Virgula deci

VÍRGULĂ, virgule, s.f. 1. Semn de punctuaţie care delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei. 2. Semn întrebuinţat pentru a arăta când trebuie făcută respiraţia în timpul unei interpretări muzicale vocale. 3. Semn întrebuinţat pentru a separa, într-un număr zecimal, partea întreagă de partea fracţionară. – Din fr. virgule.

La un moment dat, prin scoala, ne-am luat cearta cum ca nu folosim virgule in exprimarile noastre scrise. De atunci toata lumea a inceput sa puna virgule dupa fiecare cuvant care li se parea lor frumos si folositor.
Reluand problema, cand se pune virgula?

Rolul virgulei
A. In propozitie
1. Separa constructiile in vocativ de restul comunicarii
ex. -Dragul meu fecior, nu-ti pot oferi ce doresti.
2. Separa apozitiile de restul comunicarii
ex. – Noi, elevii clasei a VIII-a, invatam pentru examen.
3. Separa constructiile incidente de restul comunicarii
ex. Am pierdut, din neatentie, explicatia profesorului.
4. Separa parti de propozitie de acelasi fel
Azi avem urmatoarele ore : matematica, romana, sport, engleza, etc.
5. Marcheaza predicatul eliptic
ex. Ea l-a intrebat si el, nimic.
6. Separa interjectiile de restul comunicarii
ex. Ei, ce sa-i faci?
7. Se utilizeaza in cazul incalcarii topicii
ex. El, din cand in cand, ne cauta.
B. In fraza
I. Marcheaza raportul de coordonare
1. Am venit acolo ca sa vad, ca sa ma conving. (raport de coordonare prin juxtapunere)
2. Vin, dar nu stau mult. (raport de coordonare prin jonctiune ; virgula se pune intotdeauna inaintea conjunctiilor coordonatoare adversative -dar, iar, insa, ci, ba-)
3. Cuget, deci exist. (raport de coordonare prin jonctiune; virgula se pune intotdeauna inaintea conjunctiilor/locutiunilor conjunctional coordonatoare conclusive – deci, asadar, prin urmare, in concluzie-)
4. Sau stai, sau pleci. (tot raport de coordonare prin jonctiune ; virgula se pune inaintea conjunctiilor disjunctive -sau, ori, fie- atunci cand ele se repeta)
II. Marcheaza raportul de subordonare
1. Se desparte prin virgula atributiva explicativa de regenta sa
ex. Am mers de curand la bunicii mei, pe care nu ii mai vizitasem de un an.
2. Se despart prin virgula propozitiile subordonate CD (completiva directa), CI (completiva indirecta), CL (circumstantiala de loc), CT (circumstantiala de timp), CM (circumstantiala de mod), CS (circumstantiala de scop) de regenta cand stau in fata regentei
3. Propozitiile subordonate CZ (circumstantiala de cauza), CŢ(conditionala), CV (concesiva), CNS (consecutiva) se despart intotdeauna prin virgula de regenta
4. De asemenea, se despart prin virgula propozitiile intercalate
De aici
Personal incerc sa folosesc virgula exact atunci cand e nevoie, omit sa pun o virgula atunci cand scriu foarte repede si nu pot sa ma mai intorc intre timp, oricum se intelege din context. In exprimarea de mai jos - bradut, s-a ferit de anumite intrebari, virgula ar putea fi fost foarte bine inlocuita cu … pentru simplul motiv ca necesita pauza, chiar si de citire, sau a necesitat inscrierea altor cuvinte separate prin virgula, cuvinte ce nu au mai ajuns sa fie scrise. Cazul A 2, Separa apozitiile de restul comunicarii.