Eu intotdeauna m-am bucurat de ceva nou, de un calculator nou, de un laptop nou, de o haina office noua, de o masina noua si asa mai departe. Totusi suntem sufocati de chestii vechi, lucruri de care ne-am atasat si de care nu vrem sa ne despartim asa de repede. Asa cum eu am in debara un server vechi care nu mai booteaza si nici n-am stat sa investighez prea mult problema, e unul din primele mele servere si l-am carat dupa mine si m-am bucurat de el tot timpul, atunci cand a mers. Acum e doar o piesa de muzeu.

vechituri. vechituri. vechituri.

Oare de ce nu putem sa luam lucrurile vechi, sa vedem ca nu ne mai trebuie si sa le zicem, da, imi pare rau dar renunt la el. Si astfel mergem mai departe bucurandu-ne de lucruri noi, frumoase si durabile. La fel si constructiile astea.
Venise un arhitect din anglia prin Bucuresti si a zis ca el ar darama cel putin 75% din oras ca sa il reconstruiasca si sa-l faca nou si frumos asa cum trebuie sa fie. In schimb, noi am facut demonstratii ca sa nu se darame spitalul Coltea. Spital care de atlfel, sta sa cada la fiecare ploaie sau minut. De ce n-am fi daramat noi spitalul ala si sa facem acolo o clinica fie ea si privata in care sa ai servicii de calitate, nu geamuri crapate si infiltratii. Adica, stam si plangem langa un zid care e vechi, ud si sta sa cada pe noi, vrem calculatoare puternice si masini bune, dar ne place mizeria in continuare.

Daca ar fi dupa mine as rade tot ceea ce inseamna “centru vechi”. As pastra doar strada Lipscani, cu zona de la twice si mosilor. As opri orice alta circulatie in afara de tramvaie si as imbunatati infrastructura. Restul … casele darapanate din spatele lui Dimitrie Cantemir, zonele de case de la periferie si orice alte constructii facute de-am piciorul in Bucuresti la pamant si facut ceva cu cap in locul lor.

Aveam o discutie cu un sofer zilele trecute, cum ca in afara sunt cartiere vopsite toate in aceeasi culoare, case ordonate, parca cu aceeasi arhitectura. Lui nu i-au placut, dar ce ii plac, cladiri de sticla langa ziduri pe jumatate? Sau Bucurestiul asta negru, urat si prafuit.

Suntem in 2008, avem fibra optica si o tinem pe stalpi si pica la fiecare ploaie, pentru ca municipalitatea a creeat un monopol pentru infrastructura subterana.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

5 Responses

  1. Bancheru

    sti cum ii noi inca avem influente de comunism,dar nici un primar nu vine sa faca ceva,toti promit in campaniile electorale,marea cu sarea,toti zic noah facem asta,facem aia,facem case,blocuri,o sa va fie mai bine cu mine la conducerea orasului,dar din pacate cand ajunge in functie parca uita tot,uita de promisiunile pe care el le-a zis..Traim in Romani-A…

    Reply
  2. Mr.George

    adevarul e ca atunci cand esti atasat de ceva, cu greu te desparti. tine de subconstientul tau. cand te muti, intodeauna vei compara noua locuinta cu vechea. nu voi uita niciodata fostul apartament unde am locuit atatia ani cu ai mei.. nu voi uita niciodata mica alimentara de pe colt, care acum a devenit salon de infrumusetare… e prea greu sa renunti.

    Reply
  3. eumisnicu

    Piticule. Ca sa montezi cablul pe stilp inseamna costuri reduse pentru furnizorul de telefonie, internet, etc. Aici platesc o chirie cu drept de folosinta a stilpilor. Pentru subteran se schimba calimera cascavalului politic. Trebuie infrastructura paralela cu cea veche. Nu acuza municipalitatea pentru un lucru pe care nu-l stapinesti.Intreaba un furnizor din asta ce inseamna costurile pentru subteran. Dar de, suntem romani ce mama dracului. A. Si sa nu crezi cumva ca tin cu ursul. Dar nu ai dreptate aici.

    Reply
  4. Cristian

    Frate întru suferinţi, nu pot să spun că împărtăşeşc întru totul dar e o platformă bună de discuţie.
    Ca şi cum ălora le’ar păsa de discuţiile noastre… 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.