In San Francisco la evenimentul Microsoft am ajuns la un moment dat in camera presei ca sa-mi incarc laptopul pentru ca eu reusisem sa-mi uit adaptorul de curent in camera de hotel. Cat am pus laptopul la incarcat in priza, langa masa la care stateam au mai venit jurnalisti sa faca acelasi lucru. Dupa ce am deschis calculatoarele, am inceput sa vorbim unii cu altii. Ei ma intrebau de unde sunt, ce scriu, eu la fel, dandu-le si explicatii tehnice despre internet explorer 9. Toata lumea fericita, toata lumea colabora si chiar se discuta acolo despre cat de bun este sau nu este internet explorer 9, iar concluziile au fost unitare.

Sambata la congres am fost in incaperea destinata presei. O camera fara aer, fara geamuri, un fel de debara inchisa undeva, unde toata lumea fuma, unde aerul era irespirabil si in care la o masa erau diversi meseriasi in ale jurnalismului.

N-am vazut nici un jurnalist sa spuna ceva, sa intrebe un alt coleg despre ceva, n-am vazut pe nimeni sa zambeasca, n-am vazut pe nimeni sa salute vreun alt coleg care sa intre in incapere. Nu! Toti stateau tristi, ascunsi in treaba lor, vorbind in bisericute, barfind incet ca nu cumva sa nu fie auziti, sa nu care cumva sa auda colegul de la alt ziar ce gandeste unul sau altul.

Am spart distractia asta cand a intrat in incapere purtatorul de cuvant de la TSD cu care m-am apucat sa rad, sa vorbim de facebook, de internet, de doctrina partidului si de ce vor sa faca in continuare. (text scris la misto)  In schimb toti ceilalti jurnalisti se uitau la mine ca la felul 14, cum de imi permit eu sa vorbesc asa prietenos cu cineva.

Ok. Va multumesc ca va urati intre voi. Asta inseamna dezvoltarea si cresterea presei romanesti.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

2 Responses

Leave a Reply

Your email address will not be published.