Sistemul sanitar romanesc la superlativ
Asa arata un spital din Romania. Curat, ingrijit, cu dotari, cu aer conditionat, cu apa calda, cu mancare buna, cu medicamente, cu orice isi doreste bolnavul, in limita reglementarilor spitalicesti. Da! Se poate sa avem servicii medicale in Romania de calitate. Si nu glumesc, e pe bune.
Cand m-am internat in spital am fost sceptic si oarecum temator de ceea m-ar fi asteptat acolo. Toate temerile mi-au fost inalturate din momentul in care am intrat in salon. In pozele de mai sus, in stanga este patul in care am stat eu, apoi holul spitalului (era sa scriu hotelului) si rezervele pentru personalitati sau persoanele care isi permiteau sa plateasca spitalizarea. Fata de saloanele normale in care erau paturi, nu exagerat de multe, in rezerve sunt doar doua paturi ergonomice, televizor, lumina de citit si mai putin spatiu decat imensitatea salonului.
La internare am auzit alte lucuri care m-au speriat. “Mai avem antibiotice pentru doua zile, ce facem cu domnul?”, replica a fost interesanta: “lasa ca vedem noi, facem rost.” Si au facut rost. N-a fost nevoie vad sa imi aduc de acasa medicamente, sa trimit pe cineva sa caute prin farmacii sau sa ma bat cu colegii de salon care sa faca primul injectia sau nu.
Va intrebati probabil cum s-au comportat asistentele si doctorii cu mine? Pai aveam parte de 2 vizite pe zi organizate de comisie, undeva la 10 dimineata si la 6 seara. Atunci veneau toti doctorii, seful sectiei si fiecare dadea raportul despre fiecare pacient in parte, se citeau temperaturile de pe foaie, erau intrebati pacientii cum se simt, daca au nevoie de ceva, daca le convine tratamentul sau nu. Cand mi s-a prezentat patul am fost intrebat ce fel de perna vreau, mai moale sau mai tare, iar la orele fixe veneau cu injectia, nu intarziau niciodata. Am avut nevoie de gheata pentru problema mea si am fost oarecum timid sa le cer asistentelor pungi cu gheata, pana cand mi-au explicat ca pot sa ma duc sa-mi iau singur din frigider pungile respective.
Pe langa faptul ca asistentele ma vizitau de cateva ori pe zi pentru tratament, mai treceau din cand in cand sa vada si ca toti pacientii sunt in regula. Iar daca aveau treaba la un singur pacient, ii intrebau pe toti din salon daca aveau nevoie de ceva.
Mancarea a fost mai mult decat buna, chiar si fara sare. Daca eu imi luasem diverse caserole de mancare pe care le tineam in frigider, am ajuns sa ma satur doar din macarea spitalului, care de cele mai multe ori avea un gust mai bun decat cea din restaurant.
E ceva ce nu mi-a placut? Da, igiena unor pacienti. Adica inteleg ca esti in spital, unde nu platesti tu nimic si plateste totul casa de asigurari de sanatate, ca spitalul e curat si misto, dar totusi spala-te, fa baie in fiecare seara, nu te prefa ca o faci doar ca sa scapi de gura asistentelor sau de apropourile celorlalti pacienti care stau in acelasi salon cu tine.
N-am inteles inca de ce in spitalele romanesc se folosesc termometrele cu mercur si n-au trecut inca la termometrele electronice, pentru ca le tot sparg pacientii. Totusi am apreciat ca doctorii si asistentele aveau acces la calculatoare si la un sistem informatic integrat de inregistrat pacientii. Pe langa aceasta aveau net, ca sa se documenteze si sa treaca noptile mai usor.
Am ramas placut surprins si foarte mirat de pasiunea cu care isi face fiecare persoana meseria in spital. De la doctor la femeie de serivici, toata lumea era insufletita ca pacientul sa se simta cat mai bine, ca sa isi faca treaba cat mai bine, ca sa nu deranjeze si ca tratamentul sa dea rezultate cat mai bune. Vazand asta am inteles acum de ce medicii romani sunt foarte cautati de clinicile din afara, pentru ca sunt adevarati profesionisti, pentru ca sunt pasionati de meseria lor si pentru ca salvarea vietii unui bolnav nu este doar o indatorire de lucru ci este intotdeauna o satisfactie personala.
Pentru ca am iesit bine din spital ma declar foarte multumit de serviciile de acolo. Si acum nu stiu daca a fost vina lui Ciomu ca spitalul ala sa se fi modernizat, dar sper ca asa e in orice alt spital din Romania.
Nota:
NU am dat nici o atentie in spital, nimanui. NU cunosteam pe nimeni in spital.
Etichete: personal, Romania, sistemul santiar
Scris in to blog | de Cristi Dorombach in data de 14 Jul 2010 12:39
Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole pe aceeasi tema din lista de mai jos.
Mail
Facebook
Twitter
Linkedin
Youtube
Pinterest
daca-mi zici si ca asistentele erau bune, deja nu te mai cred
“Ahahahah. A venit una imbracata ca Udrea sa intervina la doctor”
“Omg cine e in spital cu mine. Ioan Rus cu fiul-sau, oricum au dat shpaga, acum asteapta”
“Niste baieti buni dau niste pereti jos pe aici. Ce misto lucreaza spitalul. Si marti se apucasera de munca
”
“Sunt in subsol. Astept la o coada de 10 mosi sa mi se faca ecografia sa vedem daca e baiat sau fata”
Te simţeai dator cu un articol “de bine”? Ai grijă că şi asta se poate numi şpagă.
Trecînd peste toate astea… îmi pare bine să aud că-ţi e mai bine
Seamana foarte mult cu experienta mea, doar ca eu n-am avut norocul sa ajung intr-un spital care sa arate bine… chiar daca arata mai bine decat multe spitale din provincie.
Personalul medical a fost de exceptie. De deranjat, m-au deranjat alti pacienti. Faptul ca puteau de ziceai ca nu s-au spalat de cateva luni, faptul ca fumau unde n-aveau voie. Ah, da, si ei erau aia care o injurau pe asistenta sefa pentru ca femeia le spusese sa nu mai fumeze pe acolo si ca ar face bine sa se mai si spele.
Pana la momentul ala nu mai fusesem niciodata internata, nu mai avusesem nici o tangenta cu sistemul medical in afara de chestii de genul hartie ca-s sanatoasa, analize pentru angajare, chestii de genul asta. Si chiar credeam toate povestile auzite de la altii. Ca toti doctorii cer spaga, ca toti te trateaza ca naiba. N-a fost deloc asa. Mie nu mi-a cerut nimeni nimic si s-au purtat toti foarte frumos cu mine… si asta de la inceput, iar eu la inceput am fost foarte neprietenoasa, chiar usor agresiva. Da, am vazut oameni strecurand bani in buzunare. Fara sa li se ceara. Si am vazut un medic repetandu-i uneia de vreo sase ori sa-l lase in pace si sa nu-l mai bata la cap cand asta insista cu o atentie… in timp ce omul bandaja o alta pacienta.
Experienta asta m-a facut sa vad lucrurile altfel. Multi oameni se plang de medici atunci cand ar trebui sa se uite la ei si sa vada ca e de fapt vina lor. Nu li se cer bani, dar ei sunt hotarati ca trebuie sa-i indese in buzunarul omului. Vin la medic, dar vin degeaba, pentru ca doar vin sa-i spuna ei ce au si ce trebuie sa le faca si ignora ce spune omul ala. A, si daca omul incearca sa le explice care e de fapt problema, imediat trag concluzia ca vai, ce magar, asta inseamna ca vrea nu stiu cati bani ca sa ma trateze asa cum trebuie.
Pitic e normal ca venind din niste spitale = corturi pt ca asa ceva au aia in africa pe acolo sa spui ca mama mama ce spitale avem… si poate ca asta e un caz fericit in romania mai exact sectia respectiva mai umbla in tara si ai sa vezi ca in alte spitale nu au nici macar spirt si apoi sa spui de spitale… si cred ca sunt in masura sa vorb despre asa ceva lucrand in domeniu.
@Mihai: Si ar fi renovat conducerea toata sectia stiind ca vine cineva de la un grup de presa? Piticu ne ofera o imagine a intregului spital sau macar a unei sectii, nu a unei singure camere.
Piti, aceeasi rvelatie am avut-o si eu de curand cu ocazia unui “sejur” de 4 zile la sectia medicala a Spitalului Coltea. Nu mai avusesem “ghinionul” de a fi nevoita sa ma intertnez de mai bine de 30 de ani si doar niste cumplite dureri de rinichi m-au constrans sa fac pasul.
O marturisire stupefinata, in cele 4 zile nu am dat nici un “plic” nici unuia dintre medicii care s-au perindat zilnic la patul meu, nici uneia dintre asistente, nici radiologului care, in week-end fiind mi-a facut toate investigatiile imagistice posibile, m-au “burdusit” cu perfuzii si hapuri fara a se plange ca nu au cu ce ma “trata”.
N.B. Chiar nu este o fabula, este … pe bune.
Piti, aceeasi rvelatie am avut-o si eu de curand cu ocazia unui “sejur” de 4 zile la sectia medicala a Spitalului Coltea. Nu mai avusesem “ghinionul” de a fi nevoita sa ma internez de mai bine de 30 de ani si doar niste cumplite dureri de rinichi m-au constrans sa fac pasul.
O marturisire stupefinata, in cele 4 zile nu am dat nici un “plic” nici unuia dintre medicii care s-au perindat zilnic la patul meu, nici uneia dintre asistente, nici radiologului care, in week-end fiind mi-a facut toate investigatiile imagistice posibile, m-au “burdusit” cu perfuzii si hapuri fara a se plange ca nu au cu ce ma “trata”.
N.B. Chiar nu este o fabula, este … pe bune.
Chiar ai crezut ca te crede cineva ?
Aici era vorba poate de un _spital_virtual.
Ce medic te-a tratat?
Totusi, jumatate de spital arata asa, cealalta jumatate n-as zice…
Una din sectiile care arata asa este cea al carei Sef de Sectie este prof. Braticevici Bogdan, care merita tot respectul pentru profesionalismul si implicarea de care da dovada, dealtfel recunoscut ca unul dintre cei mai buni.
misto ca se mai scrie si de bine. ma bucur ca esti insanatosit,ce-ai avut si cine esti nu stiu…:)
[tare mai uitam a ne aprecia ca natie. altii nu sunt nici mai buni,nici mai rai ca noi,dar nimeni in lumea asta nu-si mai pune atata cenusa in cap ca romanii .]
[...] romanesc Posted by Daniel Raduta on 31 July 2010, 4:02 pm Incitat puțin și de postul lui piticu dupa experienta in spitalul Panduri, am hotarât să evidențiez și eu o mică parte din sistemul [...]
Oare chiar vorbesti de Spitalul Theodor Burghele? Adica Panduri? Da, poate e mai curat ca altele, dar eu era sa imi pierd un rinichi din cauza lor. Iar medicul care m-a ingrijit este un nume in urologie. Si bani am dat o gramada. Ca se uitau atat de urat la tine asistentele si femeile de serviciu, iar dupa ce primeau ceva aveau numai miere in glas!Iar mancarea este oribila! Noroc ca am ajuns la Cluj! Sa vezi acolo medici adevarati, conditii bune si mancare asigurata de o firma de catering. Si crede-ma nu ai nevoie de nimic de acasa. Mai ales ca nu au voie vizitatorii sa urce si mi se pare normal asa. Nu ca la Panduri ca te trezesti cu vreunul cu nu stiu ce prostii de vanzare si ramai fara telefon sau bani. Ei mi-au salvat rinichiul si le sunt profund recunoscatoare, domnului Prof. Lucan si echipei dumnealui. In afara o astfel de operatie costa 23.000 de euro. Si nu ii aveam…Acolo m-a costat foarte putin…Si a meritat din plin! Apropo, la Cluj nu se mai foloseste rahianestezia pentru montarea unui stent, de mult timp. La Panduri da! Un adevarat chin, credeti-ma!
RSS feed pentru comentariile la acest articol. TrackBack URI
Comenteaza acum