Spre asta ne indreptam. Stam cu castile pe urechi toata ziua, ascultand muzica, in speranta ca ne simtim mai bine. Si facem asta in metrou, in autobuz, pe strada, la Romana. Uitam curand cum sa interactionam cu oamenii, cum sa vorbim cu ei. Iar atunci cand ne va aborda cineva vom reactiona in cel mai rau si neasteptat mod.
M-am simtit foarte incomod in seara asta, cand, in autobuz, m-a abordat un tip. Fara nici un motiv special. Era bucuros ca m-am intalnit eu cu prieteni, ca am prieteni, si pentru asta el a vrut doar sa faca conversatie. Pe mine m-a cam deranjat faptul ca a trebuit sa imi scot castile din urechi si sa il aud. Si sa ii raspund.
Si exact despre asta vorbea. Ca e deosebit faptul ca am prieteni si ca am cu cine vorbi. Ca exista foarte multi care au facut scoala in cartier, liceul tot acolo si ca au uitat cum sa socializeze, cum sa vada orasul, cum sa vada si cum sa intalneasca lumea.

El cel putin se bucura ca a iesit sa se plimbe, cu autobuzul si ca a intalnit oameni cu care a vorbit si care i-au raspuns.
Eu … eram cu castile pe urechi …

La fel … ne retragem si in tehnologia online.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

Leave a Reply

Your email address will not be published.