Jan 06 2010

Sclavii femeilor de acasa

Cati dintre voi nu au iesit la cumparaturi: Da pisi ma duc eu sa fac cumparaturile, numai ca sa nu fii tu suparata. Da pisi, stai tu acasa, ca afara e frig si gheata, ies eu sa fac cumparaturile in seara asta.

Si astfel ajungeti in magazine si va uitati la rafturile alea mai ceva ca la un raft de electrocasnice: whoaaa, mancare, multa mancare, ce sa cumpar de aici?

Si scoateti lista si va apucati sa cautati bezmetici produsele de pe lista de acasa. Pentru ca nu-i asa, nu pleci la cumparaturi – caine sur la vanatoare – pleci cu o lista bine pusa la punct si discutata acasa:  vreau aia, aia, aia, imi trebuie de aia, nu de ailalta, dar sa nu uiti produsul ala si nu celalalt si ceva dulce pentru mine.

Dupa care apare blocajul. Ramai tamp in fata raftului si te uiti la produse nestiind pe care sa-l alegi. Si te apui sa suni acasa: auzi puiu, dar nu are de asta, de care iau? De ailalta? Dar cum arata? Unde o gasesc? Da puiu, cum sa nu.
Discutia asta am auzit-o zilele trecute in market, de la un nene in varsta, care probabil are ceva experienta de viata alaturi de acea femeie. Hai, sa zicem ca e bine ca s-a dus el la cumparaturi in loc sa isi trimita nevasta, dar sa nu stie ce sa ia de mancare, daca produsul ala nu ii place asta nu suna bine. Da frate, nu stii iti asumi, nu cumperi, cauti inlocuitor,  iti asumi. Cum naiba stai de atata timp cu nevasta, atat de ignorant ai ajuns incat sa nu stii ce sa cumperi daca nu gasesti produsul ala, nu stii ce sa mananci daca nu gasesti ce ai cumparat cu alta ocazie?

Si uite asa femeia se simte regina, iar tu fraier pentru ca te duci in magazin si nu esti in stare sa ii cumperi ce ti-a cerut ea sa ii cumperi, mai ales atunci cand vei ajunge acasa vei pica iar de prost pentru ca trebuie sa te scuzi ca nu ai gasit ce trebuia sa cumperi. Asumati-va chestiile astea, ca tot voi le mancati.

La mine e simplu. Daca nu gasesc ce trebuie iau ce vreau eu, iar cum magazinele alimentare sunt atat de bogate in produse nu mai avem de ales decat intre o caserola de pui si o caserola de porc, respectiv doar doua produse. Restul sunt tampenii perisabile pe care mai bine nu le mananci decat sa le cumperi. Btw, unde se gasesc jumari in Bucurestiul asta, excluzand Obor.

Etichete: , , , ,

Scris in to blog | de in data de 06 Jan 2010 11:08

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole pe aceeasi tema din lista de mai jos.

    Noua Euforie
    Criza, nervi, televiziune
    Sclavii copiilor de bani gata
    Gay people, vine George
    Casa Presei NU e acasa
    Cubicle

Sclavii femeilor de acasa - 27 Comentarii

  • VASILE says: January 6, 2010 at 11:45

    PUSTIULE, SCRII MEDIOCRU. TALENTUL NU ȚI-L DA NICI SCOALA NICI TUPEUL

  • Mihaela Nistor says: January 6, 2010 at 12:17

    Doar pentru ca merg la cumparaturi, ii numesti tu sclavi?

  • Piticu21 says: January 6, 2010 at 12:22

    nu, astept sa-mi zici tu si restul motivelor pentru care :) ca mie poate-mi scapa :P

  • Lars says: January 6, 2010 at 12:23

    Vii acasă cu o halcă de burtă de porc și zici: “Uite puiu ce ți-am adus, fă-mi și mie te rog niște jumări, că mi-e poftă!” :D

    • piticu says: January 6, 2010 at 12:28

      ma pune sa mi le fac eu :D )

  • ionouka says: January 6, 2010 at 12:25

    Ce spui n-are legatura cu vreo forma de sclavie, cit cu lipsa de interes pe care-o manifesta unii (poate majoritatea dintre) barbati fata de detaliile casnice. Ei stiu ca dimineata maninca omleta cu brinza, dar nu-s curiosi sa afle ce marca de ou si ce culoare are ambalajul din care vine brinza. Si asa mai departe. Femeile aleg anumite marci din anumite motive, pe care cu drag le-ar explica barbatilor daca acestia si-ar manifesta o minima curiozitate.

    Jumari gasesti la magazinul Marius, pe Pantelimon (au si urda acolo, peste proaspat, piine de brutarie).

  • Mihaela Nistor says: January 6, 2010 at 12:28

    Mie nu mi se pare ca sunt sclavi! Nu fac ei prea multe pe acasa, pentru casa.:D

  • Mihaela Nistor says: January 6, 2010 at 12:32

    ionouka – foarte bine spus!

  • Takju says: January 6, 2010 at 13:07

    Şi cum se cheamă acela care cumpără atât pentru el cât şi pentru ea, din proprie iniţiativă?
    @ionouka
    Ce te faci cu acela care îţi va spune că este indicat ca un adult să mănănce, săptămânal, maxim 3 ouă din categoria de greutate L. Şi asta doar pentru că vrea să-şi menţină metabolismul în echilibru.

  • Mihnea says: January 6, 2010 at 17:17

    Ai sa-ti iei omoru’ pt articolul asta, penitenta! :) ))

  • sys says: January 6, 2010 at 18:02

    Sa-mi trimit sotul la cumparaturi, oh, it’s dangerous! mie-mi place doar ce cumpar eu, ce pipai si ce adulmec; odata s-a dus dupa pastrav, i-am spus sa ia din cei mai mici, el a venit cu 3 mastodonti, probabil ultimii pe care nu-i vanduse vanzatoarea; si aveau si ochii tulburi.

    • Lars says: January 6, 2010 at 18:17

      Și peștii și soțul aveau ochii tulburi?

  • Tilica says: January 6, 2010 at 18:38

    Ha haaaa, ia sa o trimiti sa ia garnituri pentru bateria de la baie sau holzsuruburi ca sa repari dulapul de pantofi, sa vezi cu ce ochi “tulburi” vine.
    Bueeeeey, ma lesi cu feminismele-astea?!

    Si tu, ce dreaq mah, te mana din spate ca pe catari si tu taci si cari in spate?
    Da, stiu, suferinta naste arta, nu? Ei atunci marsh la supermarket ! =))

    PS Nu-i asa ca ne uitam in rafturi precum curca-n lemne?

  • RSS feed pentru comentariile la acest articol. TrackBack URI

    Comenteaza acum