Ai blog, esti blogger. Cum ar spune un prieten un pic parfumat …

” Tu esti blogger din ala… nu ? “

Asta inseamna ca ai un spatiu unde sa te manifesti, unde sa te descarci, unde sa injuri, unde sa iti arunci frustrarile si asa mai departe. Atunci ala e spatiul tau, iar in spatiul tau faci ce vrei. Aproape ce vrei.

O singura chestie, blogul se supune unor reguli nescrise si in principal de bun simt. O regula din asta spune ca nu iti injuri pe blogul tau compania ta. Sau poti sa o faci, dar in cazul asta colegii de companie, mai rau sefii tai nu trebuie sa stie ca ala e blogul tau. Pentru ca daca afla, doar pentru tine va fi de nashpa.

Cel mai simplu e sa exteriorizezi. Sa nu spui ca ai patit tu asta, sa nu zici ca ai tu frustrarile alea, sa nu dai nume si fapte care incrimineaza persoane anume. Mai mult, sa nu zici pe blog seful meu, un ipocrit, nu m-a lasat sa fac aia si ailalta pentru ca nu gandeste ca mine. N-are nici un sens sa iti pui in cap oameni care nu te inteleg, oameni care nu stiu sa citeasca pe internet, sau pur si simplu persoane care au o gandire si mentalitate altfel decat cea libertina pe care o manifesti tu pe blogul tau.

De ce spun astea? Pentru ca am patit-o. Pentru ca au patit-o si altii. Iar atunci de ce sa iti tai craca de sub picior, atunci cand stii ca nu cazi pe ceva moale?

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

12 Responses

  1. Andrei

    Valabil si in cazul elevilor. Nici nu ştii ce misto e să te citească cancelaria pentru ca un… cineva s-a gândit să le spuna colegilor de blogul meu…

    Reply
  2. Marcus

    Corect, odată ce lumea te cunoaşte şi îţi citeşte cu regularitate blogul, anumite remarci la adresa celor din imediata apropiere pot supăra. Iar despre descrierea unor trăiri personale sau a unor situaţii desprinse din viaţa ta nu mai poate fi vorba, asta pentru că nu e inspirat să faci publice detalii pe care alţii le-ar putea interpreta sau folosi în mod greşit. Rămâne alternativa de a pune pe seama altora, personaje fictive, cele întâmplate sau, pur şi simplu, când îţi faci blogul, nu îţi dezvălui sub nicio formă adevărata identitate.

    Reply
  3. copolovici

    Ce nu pricep este de ce trebuie sa ajungi cu problemele din companie pe blog atita vreme cit muncesti pentru ei (si o vreme dupa), indiferent daca ei stiu sau nu ca blogul iti apartine. Mi se pare lame, lipsit de orice urma de bun simt. Desigur, poti pune problema principial, dezbracata de amanunte, din dorinta de a afla daca nu cumva te pripesti sau cum au procedat altii in cazuri similare. Dar inainte de asta cred ca ar trebui sa fi terminat toate alternativele “interne” de a-ti sustine propunerile sau de a-ti cistiga drepturile. Si toate astea nu pentru a nu-ti taia craca, ci din simpla onoare. Eu asa cred.

    Reply
  4. Mika

    Hehehe… tare subiectul… Bah, dar pana la urma, poti sa faci ce vrei pe blog sau nuh!? Exemplu, vreau sa i/o trag cuiva, pentru ca am boala pe persoana aia. Imi fac un blogutz rapid cu identitatea persoanei respective si incep sa torn vrute si nevrute… Cu ce drept persoanei in numele careia am blogul i se poate cere demisia!?

    Baietii, relax… cred ca framantarile astea nu sunt decat niste frustrari rautacioase. Lasa-ti lumea sa se exprime liber si nu mai veniti cu norme de moralitate… va rog eu frumos asa… batand cu aratatorul drept pe un obraz subtire de donsoara!

    Reply
  5. Mika

    @ Piticu

    Bine, bine… astea sunt regulile si conditiile tale… dar mi se scoala o alta intrebare in cazul asta.

    Ai spus clar, incalcand astfel regulile tale, ca ai patit-o si tu. Da?! Corect?

    Acum, ai patit-o in calitate de angajat sau de sef?

    Daca ai patit/o in calitate de sef cred ca postare asta nu ar fi altceva decat un pur antiargument la subiectul in cauza! Adica acel angajat suparat care-si toarna si el of-ul pe unde apuca…

    Dar daca ai patit-o ca angajat si acum ti se scoala moralitatea ne-ai dat tot sistemul de interpretare al postarii peste cap… Ceva imi da cu rest…

    Reply
  6. Mika

    Aaaa… si inca nu sfat pentru toti cei care/ti impartasesc ideea de “atunci de ce sa iti tai craca de sub picior, atunci cand stii ca nu cazi pe ceva moale?” ASIGURATI-VA, VA ROG, CA ACEL CEVA MOALE SA NU FIE RAHAT… si cand spun rahat nu ma gandesc deloc la ceva dulce…

    Reply
  7. Drumul Taberei

    A mai scris cineva despre asta în ultimele zile. Şi a zis o chestie interesantă: “Cu cât eşti mai cunoscut, cu atât mai puţin poţi scrie”. Şi eu am păţit-o, am un coleg care s-a supărat pe mine că l-am spus pe Yahoo 360 ce tâmpenii face. :))

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.