Atentie : 9.5 din 10, conform sondajului de mai devreme.
Ce inseamna atentia… inseamna totul. Sa dai totul fara sa primesti nimic, sa faci orice fara ca macar sa se bucure de asta, sa fii sclav si nu in acelasi timp.
Chiar daca nici o fata nu recunoaste asta, dar nimeni nu a putut sa imi zica ce inseamna atentia in 2 cuvinte, si nici o chestie punctuala. Sau ca ar dura de aici pana aici. Asta inseamna ca atentia inseamna totul si ca e totul. Sau nimic ?

Dar cum, ne rezumam la material, nimic nu prea exista. Si nici n-are cum sa existe. Foarte putine persoanle le-am vazut sa se bucure pentru nimic.

Ma gandeam adineauri daca as putea sa multumesc o fata. Mi-am amintit instant cuvintele unei fete care mi-a zis ca nu exista asa ceva. O femeie nu poate fi niciodata calma, dar mai ales  multumita. Oricat ai incerca sa ii oferi, ea va cere mai mult. Poti doar sa ii creezi iluzia, si astfel sa o pacalesti.
Pacaleala ? La asta ne gandim cu totii acum ? Asta e ceea ce urmarim? Iar afirm ca am imbatranit inainte de vreme si ca eu nu ma gandesc la asta. Si ca eu as vrea sa gandesc pur, fara discutii de genul asta… 

Unde? Cine? Sau, de ce ?

Lumea de azi e iarasi blocata si prinsa in vrejul asta interminabil al scandalurilor, al muncii, al stressului. Sunt curios daca o sa revenim vreodata la ce am fost dinainte (asta pentru ca istoria se repeta), daca o sa stabilim alte standarde, si o sa gandim in alt mod, sau o sa ne dam seama ce standarde erau bune. Si, ok … foarte bine … hai sa le imbunatatim. 

Undeva prin ’90 citeam ceva despre secolul 21. Si anume ca asta va fi al diavolului sau al religiei. In momentul de fata e o totala lupta intre una si alta.  Si, iar imi vin in minte, acele secvente dintr-un film cu Nostradamus ce l-am vazut pe casete VHS la inceputul anilor 90; in care se spunea ca va fi un mare razboi, si multe alte nenorociri, ce uite, se intampla.  Dar ca dupa aceea, v-a urma o pace de 300 de ani. E oare razboiul in care ne aflam noi acum?

 

 

 

 

Va fi mai bine … sau nu va mai fi deloc.

Punct si de la capat.  

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

16 Responses

  1. quarkshooter

    meh… si eu sunt in “tratative” cu prietena mea…
    cica de 2 ani suntem impreuna si tot “nu am reusit sa ii fac o surpriza, sau sa ii arat ca o iubesc”… si ma face sa ma intreb de ce mai sta cu mine daca sunt atat de nemernic si de imposibil de iubit. chestiile de genul asta iti innegresc sufletul…

    insa suspectez niste probleme fundamentale ale fetelor care reactioneaza asa: sindromul “printesei”. atentie fetele, urmeaza o generalizare barbara: din cauza unei infuzii continue de romantism artificial (majoritatea cartilor Sandrei Brown, Barbie, cultura latino, manelele, etc.), nenatural, fetele ajung sa pateasca ceea ce patesc baietii cand se uita la prea mult pr0n – sufera o modificare in perceptia realitatii. sunt mult prea increzute, sunt irascibile, orice lucru la nelalocul lui spus/facut de partener putand da nastere unei discutii de separare – per total, asteapta acel “tot” specificat de tine in inceputul acestui articol. si ceva in plus.
    va fi mereu dependenta de partener, it’s her way or the high way, practic, partenerul devine o unealta, un catel, un soldat care sa moara la datorie, si, cel mai suparator, toate astea se intampla inainte de a iti da tu consimtamantul de a face toate aceste lucruri. ele pur si simplu le cer, si orice abatere inseamna incompatibilitate.

    PS: 1) da, stiu, am prezentat un caz care pare cam far-fetched, cam extrem, insa este un caz real, si am observat repetarea si confirmarea acestor trasaturi si la alte persoane, complet fara vreo legatura unele cu celelalte. majoritatea chiar sunt constiente de aceste probleme de caracter, si le-au recunoscut si le-au acceptat, iar acum incearca sa le repare.
    problem is: the damage is done, baietii vor avea inimi din ce in ce mai negre, pana in momentul in care vor intalni pe cineva care sa le semene. insa e pacat de fetele respective, daca nu sunt capabile sa isi schimbe radical comportamentul, viitorul lor e intunecat.

    ar mai fi multe de povestit despre radacinile acestei chestiuni si despre posibilele lucruri care se vor pierde din cauza negarii acestei tipologii de “printesa”.

    dar deja teoretizez prea mult, iar problema e “in your face”, ca sa zic asa…

    PS: 2) am citit mai sus cuvantul “sclifoseala”… eu unul ii zic “frivolitate”…

    PS: 3) astept raspunsurile, daca am fost prea mult “off the mark”, then please excuse me… 😐

    Reply
  2. Anca Serbanescu

    aha…am înÅ£eles!
    Å¢ie Å£i se pare absolut normal vin de la muncă….
    -Bună
    -Bună
    …muah..
    -Cum a fost azi la muncă
    -Bine,
    -La tine?
    -Bine.
    …după 3-4 ore..
    -Eu mă bag să dorm
    -Şi eu, imediat.
    -Somn uşor
    -Şi ţie
    -Te iubesc
    -Şi eu

    Reply
  3. Mistyque™

    Totul depinde de ce astepti de la celalat. Cineva a zis…nu stiu cine, dar a zis bine. “With great expectations come great dissapointments”. Gandeste-te pur si simplu ca n-a fost sa fie si gata. Pentru ca atunci cand “e sa fie” o simti, nu te mai intrebi daca faci bine ce faci, nu-ti mai bati capul ce sa faci ca sa fie bine, sau ce sa-i mai faci numai s-o vezi fericita, pentru ca ea va fi fericita alaturi de tine, fie ca-i duci o floare in fiecare zi, fie ca nu-i dai nimic decat zambetul tau de dimineatza si o invelesti tandru inainte sa pleci la munca. Ne zbatem atat sa “fie bine” incat uitam sa traim si noi fericirea momentului. Punct si de la capat baby… si nu uita ca te iubesc 😀 (Cu acordul lui Andrew of course)

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.