Stiti reclama de la Petrom cu bun simt si responsabilitate? Daca nu, sa o urmarim impreuna…

Ei bine reclama asta nu se aplica aici. Astia vorbesc aici de bun simt si responsabilitate. Bunul simt exista. Dam buna ziua, salutam, uneori vorbim serios fara sa ne bagam pula.
Pana la un punct. Pana la ideea in care sa vorbim de responsabilitate. Aici nimeni nu se agita. Toata lumea fuge, toata lumea zice ca nu e de vina, toata lumea spune ca altcineva e vinovat. De cele mai multe ori statul este scos la inaintare.

Romanii sunt un neam misto. La revolutie noi ne-am saturat de “asuprirea regimului”. Drept urmarene-am rasculat si am facut o mica laba transmisa in direct pe TVR. Din laba asta ne-am ales cu niste ajutoare. Nu stiu daca va amintiti, probabil ca erati destul de mici, insa la inceputul anilor 90 erau cozi de kilometri la intrarea in tara de tiruri cu ajutoare pentru oamenii din Romania. Si toata lumea a beneficiat de pe urma astora. S-a impamantenit in anii 90 simplul fapt ca daca te dai lovit si intinzi mana si ceri, mai mult sa te plangi, o sa si primesti. Atunci am primit din partea Uniunii Europene, acolo unde vroiam noi sa intram.

2008. Suntem in Uniunea Europeana si ne simtim bine, preturile cresc, energia creste, economia Romaniei da semne ca isi revine. Asta dupa 18 ani in care noi am tot intins mana si am primit. Mai multe sau mai putine, dar tot am primit.

Guvernarea liberala a facut un singur lucru bun in tara asta. A taiat banii dati pe degeaba alora care intideau mana. In ajutorul trantorilor a venit presa, astfel toate balariile de oameni victimizati s-au transformat in subiecte de presa de mare acoperire, vezi doamne ce se intampla acolo si nu face statul nimic.

Gata cu istoria, ca sa nu va plictisesc.

Suntem in Bucuresti, capitala europeana, traficul e infernal. Nu se gaseste un astfel de trafic nicaieri in Europa. Cel mult in alte parti se anunta ca e trafic aglomerat pe undeva si se gasesc rute ocolitoare. Aic treaba e simpla, de acasa la munca se face cel putin o ora. Asta din orice punct, spre orice punct. Unii bucuresteni sunt responsabili, ei nu arunca hartii pe jos, nu scuipa, nu fumeaza, nu injura. Restul sunt parveniti neadaptati care stiu doar sa faca opusul celor spuse de mine. Teoretic asa e mai simplu, iar asta devine o obisnuinta in fiecare zi. Adica aruncatul pe jos, injuratul in trafic, taiatul benzii de circulatie, neacordarea de prioritate, blocarea usilor de la metrou … muuulte altele.

Unii vin sa spuna ca in Romania lucrurile nu se rezolva decat cu pusca in mana si gloante de razboi. Toti inteleg acest lucru si actioneaza in consecinta. Dupa care toata lumea da vina pe stat. Cei mai destepti au plecat deja din tara. Asta e un lucru bun, insa pe langa ei au ramas niste frustrati care vor sa creada inca in tara asta si in resursele ei. Mai mult spera ca noi ne putem dezvolta si ca putem face un lucru bun pentru lume.

Pana la un punct insa. Atunci intervin mortzii masii. E o expresie foarte des intalnita in trafic, daca nu o cunoasteti va veti revolta, daca in schimb ati intalnit-o si o folositi, atunci lucrurile sunt pe un drum prost. Ideea e sa nu va revoltati, ideea e sa vedem cine sunt mortzii masii si cum ii putem inlocui cu responsabilitate.

Mai mult, cum putem inlocui injuraturile si limbajul de cacat cu o vorba buna si o expresie din care mortzii matii si prostule sunt inlocuite cu uite unde ai gresit si te rog frumos. Putem sa nu mai injuram la stop, sau putem sa asteptam 5 minute in plus ca intersectia sa fie libera si sa avem respect fata de altii.

E vorba aia cu ce dai asa primesti. Astfel incat, atunci cand injuri de ce dracu sa astepti sa primesti ceva bun in schimb?

Eu nu cer sa se schimbe lumea, eu vreau sa schimb lumea. Stiu ca nu voi reusi, dar voi muri incercand.

8 Responses

  1. Alexandru Petraş

    fain post … da sincer piticule … csr.ul ala de tip corporate nu are nicio legatura cu responsabilitatea sociala aia a noastra … personala. Responsabilitatea noastra e o chestie apoape imposibil de creat.

    Reply
  2. Ala care este

    Am claxonat de doua ori, in cei trei ani de cand am permis.

    O data, era cand in mijlocul bulevardului era un caine, am incetinit si l-am claxonat sa se miste. Pana la urma am oprit, ca era ingrozit.

    A doua oara a fost pe valea oltului, unde un destept cu o dacie (se putea altceva ?) era in fata noastra, iar in fata lui, un tir. Il tot vedeam ca incerca sa depaseasca tirul, si se baga la loc. Pana intr-o curba, cand a incercat din nou. Ghinion. In fata lui, fix pe contrasens, venea un alt tir. A franat brusc, s-a bagat inapoi pe banda lui, in timp ce masina i se balansa in toate directiile. Noi eram intr-un Spark. Primul instinct a fost ca se va pune de-a curmezisul drumului si ne vom infige in el. Pe de alta parte, daca nu intra la loc, tirul din fata fix in noi l-ar fi proiectat. Am claxonat. Am claxonat timp de cinci minute, si am injurat cat nu am mai injurat vreodata, fie la volan fie departe de el. Am claxonat pentru ca dobitocul, nu isi invatase lectia. Timp de 10 minute a tot incercat sa depaseasca. Pana la urma am incetinit, si noi si camionul din spatele nostru. Da. Eram flancati de doua camioane, iar cretinului ii ardea de curse.

    Incarcatura pretioasa pentru care se grabea ? Avea niste tevi de PVC pe masina. Nu multe, vreo 10 tevi, d-alea subtiri, din care suflam cu cornete cand eram mici. Si era zorit nevoie mare.

    Pana la urma ne-am despartit. L-am regasit 20 de km mai tarziu, tras pe dreapta. Isi inspecta masina. I-am mai tras doua claxoane si niste urari de mama, si am mers mai departe. Personal, m-as fi dat jos sa-i rup picioarele. Nu pentru pericolul in care ne pusese, ci pentru a ma asigura ca nu va avea nimeni de suferit mai incolo. Noi eram deja scapati de el.

    Reply
  3. florin

    incercarea moarte n-are, dar incercatorul are.;)
    cam asa gandesc si eu, in mare, cu incercarea asta…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.