Povestea unei viori
Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana.
Nu ii stiu povestea. I-am dat 5 lei pentru ca l-am filmat insistent si mi-a multumit frumos cu o voce tremuranda. A stat acolo in caldura si a cantat la vioara cel putin doua ore. Eu cred ca vine in fiecare seara. Unii l-ar considera pitoresc si potrivit pentru locul ala. Eu spun ca este degradant si chinuitor sa vii si sa canti la o vioara atunci cand stii ca acasa nu mai primesti nimic, daca ai casa sau ca de la o anumita varsta nu mai ai nici un viitor.
Aceasta pare a fi povestea lui. E trista? Din arcusul viorii asa se vede. Ce se poate face? Ar putea sa ne spuna povestea din spate, daca ar fi o noua Filantropica sau povestea vietii lui, pentru ca e mai mult decat interesanta.
Etichete: Bucuresti, centrul vechi, HD, muzica, video
Scris in to blog | de Cristi Dorombach in data de 21 Jul 2010 18:51
Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole pe aceeasi tema din lista de mai jos.






cea mai “cumplita” combinatie intre generatii.. desi apreciabile fiecare dintre ele
ce (mor*tii mA-5ii) se aude pe fundal? E un zgomot de tot rahatul ( acel la-la-it)
RSS feed pentru comentariile la acest articol. TrackBack URI
Comenteaza acum