Imi aduc aminte acum de filmul Devil wears Prada, in care e vorba numai despre moda, stil si trend.

E frig si intuneric in Bucuresti. Si e iarna. Si e umed, plin de namol, pe alocuri. Iarna in Bucuresti are un miros aparte. Miroase a metal incins, a pacura arsa, a gheata si a caldura in acelasi timp. Miroase a reduceri de preturi, a aglomeratie in trafic, a cozi interminabile la anumite servicii si a nervii babei de la 7 care are calduri sau friguri.
Din cauza ca e frig, magazinele sunt tot timpul pline. Pentru ca fie ca vrei ceva, fie ca nu vrei, intri intr-un magazin ca sa te incalzesti. Si e misto cum, haotic, romanii cumpara orice, oricum. Si mai ales probeaza tot soiul de tzoale, numai ca sa vada daca le place, daca sunt bune si daca le vine bine. Dupa care, eventual le cumpara. Bani sunt destui. Avem credite, avem salarii mari, avem carduri de credit si prieteni cu masini scumpe si bani.
Aici mai e un experiment misto. Sa te duci intr-un hypermarket. Sa te duci la un produs, si eventual, sa nu fii singur. Si sa lauzi sau sa vorbesti de rau produsul respectiv. Sa vezi imediat cum il cumpara, sau cum pleaca de langa el o gramada de oameni. Sa vezi cand te duci sa iei ceva… ce se termina si exclami cu bucurie ca uite ce am gasit, ca imediat langa tine se mai strang minim 5 indivizi / individe care vor sa cumpere acelasi produs.

Iarna miroase a preturi mici, a produse de calitate proasta, a cozi la casele de marcat, a manele si oameni beti pe strazi. A controlori in autobuze, a frig, si a metal incins in tramvaie. Chestia asta no gasesti nicaieri in tara. Pentru ca aici e amalgamul si buricul targului.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

3 Responses

Leave a Reply

Your email address will not be published.