Iubiţii mei ziaristi

Iubiţi, ai mei ziaristi
Va rog să nu fiţi tristi,
Când pe langa soclul meu treceţi
Şi nu mă mai vedeţi.

Nici nu ştiţi cât m-a durut
Când la geamuri v-am văzut,
Supăraţi şi întristraţi
Că plecăm de lângă fraţi.

Când cu dalta ei dădeau
Şi picioarele îmi dezlipeau,
Am crezut c-o să strigaţi,
Sau măcar să întrebaţi.

Ce s-a întamplat cu voi
De-aţi rămas atât de goi?
De ce pe mine m-aţi uitat
Când ani in şir m-ati tot pupat?

Aproape că nu gaţeam
La fund, când mă ştergeam,
Iar voi dădeaţi năvală
Şi-mi ţineaţi locul de oală.

Poate că asta v-a întristrat
Şi pe mine m-aţi uitat
Dar vă rog să nu fiţi supăraţi
Găsiţi şi alte funduri să pupaţi.

Iubiţi ai mei ziaristi.

…. Poezioara populara/46108

Gasita azi in fata Casei Presei. Cu dedicatie de la cineva care a investit ceva in hartie, adeziv si cerneala, pentru unii care nu se uita in cine, cum, unde dau cu cerneala, important e sa nu stropeasca anumite zone…