Pe copii din tabara i-am prins inca zglobii si pusi pe sotii, desi era ora lor de culcare. Camerele erau extrem de curate si pline de jucarii, iar calorifele caldute, potrivite cu vremea de afara.

Pe parintele Tanase l-am gasit inconjurat de extrem de multi oameni, veniti acolo care cu o ocazie, care in grup organizat, majoritatea lor cautand sfat si indrumare. “Oamenii sunt, in ziua de azi, foarte dezorientati”, ne-a spus parintele, ceva mai tarziu.

Si ne-a mai spus ceva ce aveam sa vedem, cu ochii nostri, o saptamana mai tarziu: in COMUNA GOGOSARI, din judetul Giurgiu, parintele Valentin STEFAN a pus bazele unui alt centru pentru copii. Pentru ca este mult mai la inceput decat Valea Plopului, conditiile din cele 2 case in care stau aproximativ 40 de suflete (mame si copii) sunt foarte precare, iar hrana este insuficienta. Au fost momente, ne-a spus preoteasa, cand parintele Stefan a luat-o din magazin in magazin pentru o punga de malai sau de faina in plus. Intreband ce ar avea nevoie in primul rand, ni s-a spus ca nevoile sunt foarte mari: de la hrana si spatii de depozitare a ei (hrana perisabila, ne-a spus preoteasa, se pastraza in clopotnita, unde este mai racoare), pana la materiale de curatenie, mobila si materiale de constructie. Casele sunt construite din chirpici si, pentru ca nu indeplinesc niste conditii minime (gen gresie, faianta, apa curenta), acolo pot fi primiti in plasament numai copii cu mame, nu si copii singuri, ca la Valea Plopului.

Ar mai fi multe de spus despre comuna Gogosari si despre foarte multele probleme cu care se confrunta parintele Valentin Stefan, dar poate veti gasi fiecare dintre voi, cei care cititi aceste randuri, timp, putere si resurse sa descoperiti acest loc si sa-i ajutati si pe copiii de aici sa aiba o viata mai buna.