Romania e o tara extraordinara. Merge din inertie si nici Dracu nu stie cum merge. Da, suntem in criza, dar inca n-a murit nimeni de foame (in timp ce in alte tari se intampla, se sinucid oamenii, se sinucid in grup o data cu familii si asa mai departe).

Si totusi in tara asta nimeni nu vine sa spuna, hai sa facem ceva. Ah, pardon, toata lumea zice hai sa facem ceva. Dar sa facem asta se traduce in hai, facem devine faceti, ceva inseamna o chestie relativa astfel incat sa nu stie nimeni ce si cum trebuie facut. Partea buna e ca nimic nu se intampla, iar viata merge mai departe din inertie, dupa cum spuneam.

Toate astea se aplica dupa principiul fiecare cu pizda ma-sii. Notiunea de echipa in Romania e expirata de dinainte de a fi implementata. Daca vedem ca in alte tari (povestea Costin ieri) oamenii muncesc cu totii in echipe si ca le e jena unora sa stea pe bara in timp ce toata lumea pune umarul – inclusiv seful – la roaba, descarcat tir, orice; la noi nu se aplica. De ce nu se aplica? Pentru ca nu e treaba mea sa ma bag sub masa sa vad de ce nu merge, pentru ca eu azi m-am trezit cu curul in sus si ma consider mai special, sau mai rau, pentru ca sunt sef, iar ca sef nu trebuie sub nici o forma sa ma ating de lopata. Pot doar sa dau ordine pentru ca exista din aia … negri de plantatie care sunt platiti putin sa faca treaba.
Zicea Costin ca in afara nu exista sindromul de Dorel. Acolo toti sunt Dorel. Aici in schimb nu, exista unul singur care crede ca munca il innobileaza pe om si sta ca boul si baga, in schimb toti ceilalti il sapa pe acesta din urma si se sapa intre ei. Pe principiul ce treaba am eu ca ala s-a ranit dand la sapa pentru santul de pe o strada, da-l in pizda ma-sii,  nu e treaba mea. Ce? S-a ranit si trebuie sa fac eu treaba in locul lui? Da-l in pizda ma-sii, nu fac eu asa ceva, nu trebuie sa fac eu asa ceva. Ce? Eu l-am pus sa faca aia?

Mai era o scurta poveste. Am un prieten  care a stat o perioada in Germania.  Asa cum se practica si este regulamentar, intr-o seara s-a intors beat mort acasa. Ei bine n-a reusit sa nimereasca usa de la casa lui (de acolo din Germania), drept urmare incerca sa isi scoata cheile si sa nimereasca broasca de la usa vecinului. In 2 minute de cand el se chinuia sa se tina pe picioare si sa descuie o usa care era langa usa lui a venit politia, alertata de niste vecini carora le pasa. Vecinii au crezut ca asta incerca sa sparga usa, desi statea alaturi, astfel incat au chemat politia. Deci acolo … nu se aplica expresia e beat da-l in pizda ma-sii. Pentru ca lor le pasa.

Vom intelege noi asta vreodata?

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

11 Responses

  1. Motorstory

    Nu o sa intelegem. Credeam la un moment dat ca este o trasatura a esticilor, dar nu-i asa. Nu cred ca in Serbia de exemplu, oamenii intorc capul si-si vad de treaba. E mai degraba o lasitate innascuta a romanilor si aproape nimeni nu vrea sa o invinga.

    A acelasi lucru cu “institutia” bacsisului la scara mare, tipic romanilor. Stim ca nu-i bine, nu ne convine, dar nici nu facem ceva sa-l inlaturam treptat. Preferam sa dam, sa rezolvam si sa ne vedem de treaba. Fara sa ne gandim la aia care nu au de unde sa dea. Fara sa ne gandim, cand ajungem sa primim, ca nu ne convine sa dam.

    Reply
  2. nicky

    Ştiţi vorba lui Brucan? Atunci când spunea că României îi mai trebuie 20 de ani ca să ajungă la nivelul unei ţări “europene” nu a precizat şi de când încep aceşti 20 de ani.
    Expresia asta “dă-l în pizda măsii” reprezintă spiritul românului şi nu vom scăpa prea repede de ea.

    Reply
  3. Cristina

    Ai mare dreptate, din pacate. Chestia asta cu “echipa” tine de educatie, de sistem. Un sistem care ar putea fi schimbat destul de usor, macar de dragul generatiilor urmatoare.

    Dar… guess what? Romania e condusa de persoane carora nu le pasa. Nici de munca in echipa, nici de generatiile urmatoare, nici macar de Romania…

    Reply
  4. raducu

    acesta nu e spiritul romanesc. este spiritul balcanic. punct.

    cat despre “echipa”… da-mi voie sa te contrazic. afara nu se baga nimeni in treaba ta. daca cineva a avut norocul sa dea peste un sef prost afara, bafta lui. insa lucrurile nu stau deloc asa, in general. ci tocmai de-a inversul. fiecare stie pana unde tine patratica lui si n-o incalca nici daca il pici cu ceara. ah, ii dai bani in plus? n-o face! sau o face dar dupa ce-ti spune pe un ton absolut normal “ma mai gandesc”.
    buba nu e in mentalitate. buba e in DREPTURI. romanii n-au. de ce si-ar crea obligatii? deja ma lungesc. mai bine bag un articol in viitor 😛
    spor!

    Reply
    • Cristian

      Ai dreptate cu patratica raducule, dar ce poti sa-i ceri lui Piticu? Oameni ca el stau la originea zicatoarei “Daca taceai filosof ramaneai” 🙂

      Reply
  5. Enzo

    Mai un pic mai Piticule. Am la mine la firma inca 3 baieti angajati. Se mai intampla sa trebuiasca sa stam peste program ( se plateste ) dar nu am auzit pe nimeni susotind pe la spate cand zic ca tre’ sa descarcam TIRU’ toti descarcam, am si pe unu mai batran – angajat cu interventii … long story – adica el se face ca munceste eu ma fac ca ii dau bani, dar nu imi prea convine situatia si cat de curand e “PA”.
    Ideea e ca daca se vrea se face, mai trebuie sa stii si cum sa vorbesti cu oamenii si cum sa te comporti si din cate vad eu treaba merge – sa moara ai batrani si lege: Obligati sa treaca pe rosu!

    Reply
  6. zembrevis

    De 2000 de ani suntem în calea tuturor vânturilor. Vrând ne vrând am fost obligsţi sămne descurcăm. Vremuri de rozetă, timpuri instabile, viaţă într-o barcă fără cârmă fără pânze, o barcă în derivă. Ce rost are să faci ceva peren când fundaţia este pe nisip?

    Reply
  7. Bogdan

    Fiecare cu pizda ma-sii!In Romania toti se bazeaza pe principiul:fiecare cu pizda ma-sii!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.