Dupa 20 de ani

Acum 20 de ani eram acasa cocotzat in pat si butonam radioul. Am prins Europa Libera fara sa stiu despre ce e vorba si l-am dat foarte tare. Mi-am luat o palma peste cap de la tata care-mi explica ca nu trebuie sa ascult asta tare ca cine stie cine aude. Iar la radio auzeam numai grozavii, stiri neconfirmate date brut, asa cum le da toata presa astazi.

Acum 20 de ani se miscau lucrurile in tara asta, iar totul a pornit din unitatea si spiritul comunitar al timisorenilor.

Ce avem dupa 20 de ani? Nu mare lucru. Avem strazile patinoare la fel ca atunci, avem mancare importata si proasta, avem acelasi caracter securist de sa moara capra vecinului ca eu n-am … si mai ce?
Ce am realizat dupa 20 de ani? Un pasaj in Baneasa in Bucuresti, doua statii de metrou – dupa ce s-a muncit la ele 20 de ani si doua sferturi de autostrada.
Ce nu am realizat in 20 de ani? Pai cam tot.  De la statia de epurare din Bucuresti, ale carei constructii s-au oprit in ’89 si cam asa au ramas, la autostrada A2 care se termina la jumatate aproape, la autostrada A1 care arata la fel numai ca nu mai are gard viu pe centru, la orice drum national care are un asfalt prost pus peste asfaltul comunist facut acum 20 de ani. Sa ne uitam la institutii, nu avem nici un spital de anvergura construit, toate stau in cladiri care isi termina termenele de valabilitate si pot pica la orice cutremur. Exista vreo scoala nou construita in Bucuresti, deci nu de dinainte de ’89 si reconditionata? Scoala, nu facultate particulara.

Cum stam? Stam bine?