Trăim ca să ne isterizăm sau ne isterizăm ca să trăim?

Dacă accidentul rutier ar fi fost produs de un cetăţean român, muncitor într-o hală, cu un salariul minim, ar fi fost prezentat cel mult într-un jurnal TV, iar dacă autorul accidentului ar fi fost beat poate ar fi rulat un sfert de zi. Nimic mai mult, e un accident banal.

Dar prezenţa unui diplomat al coanei Rusia a transformat banalul “subiect” în mândru deschizător de jurnale de vreo trei zile încoace. Ne-am isterizat şi arătăm Rusiei tot ce avem sub fustă, ba în faţă, ba în spate, şi dacă ar fi după unii, l-am lua de guler pe oficialul rus, l-am duce în piaţa Victoriei şi i-am tăiat gâtul. Aşa merită nenorocitul dracului, ne lamentăm, gândindu-ne că trimis la mama lui acasă va scăpa basma curată. Îl urâm pentru că nici măcarn-a suflat în fiolă după accident, deşi suntem conştienţi că dacă şi noi am avea o legitimaţie am flutura-o şi la coadă la supermarket.

MAE a trimis o cerere Rusiei de ridicare a imunităţii diplomatului respectiv. E singurul mod în care au putut reacţiona autorităţile noastre, că dacă n-ar fi făcut-o multe s-ar fi scris.  Că nu i s-a ridicat imunitatea, să fim serioşi, nici noi nu i-am ridicat-o în 2009 ambasadorului român în Singapore care a fost implicat într-un accident rutier similar. Ştiu, România, buricul Terrei.

În tot acest scandal, uităm să ne reamintim câţi şoferi de-ai noştri, care au omorât copii, femei, bătrâni pe trecerile de pietoni, au scăpat cu o condamnare cu suspendare.

Şi atunci unde-i controversa? Nici una, doar că nouă ne place să ne isterizăm.

About The Author

One Response

Leave a Reply

Your email address will not be published.