Filmul lui Constantin Stroe as zice. Pentru ca filmul porneste cu directorul de la Dacia si se termina cu acelasi personaj. Ce e misto in filmul asta e ca nu este o simpla poveste despre un automobil. Este povestea oamenilor care s-au folosit de Dacia in zeci de ani de zile.

Avem povestea lui Belodedici care a fugit cu Dacia din tara, avem povestea liftierei de la TNB de la Motoare care si acum are tot Dacia, avem povestea omului care a incercat sa-l faca scapat pe Ceausescu in 1989 cu o dacie neagra, dar si povestea tipilor care s-au dus la munca in Spania cu Dacia 1300.

Pentru ca oricine dintre voi a crescut intr-o dacie, fie si cand parintii erau pe camp la tara  sau fie si cand va incuiau in masina pana cand se duceau nu stiu unde, filmul trebuie vazut. E un fel de remember, dar un remember bine facut.  Si se incheie cu speranta ca si actualele modele vor genera astfel de filme.

Nu este pe IMDB, deci TIFF link.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

3 Responses

  1. adi

    filmul se doreste a fi un documentar si o poveste a Romaniei prin intermediul Daciei, automobilul care tot apare si dispare din vietile noastre, ale romanilor. Asta insa nu se petrece in documentar. Parca simti nevoie pe tot parcursul lui ca doresti sa afli mai mult, parca prea a trecut usor peste o tema, parca doar le puncteaza.

    Scenele cu personaje reale (clasic pt documentar) se simte ca sunt regizate. In plus sunt convins ca programul Rabla ar fi avut un potential umoristic imens daca ar fi fost acoperit cum trebuie.

    Reply
  2. VictorCh

    “…oricine dintre voi a crescut intr-o dacie, fie si…”
    Am intalnit acest mod de exprimare si pe alte site-uri, altfel corect scrise (si unde IN REPETATE RANDURI aparea scris sub aceasta forma), semn ca incepe (incepuse, ca s-a cam intrerupt fenomenul) incet-incet sa patrunda in limba nationala in calitate de substantiv comun (cam la fel cum se intamplase cu cateva decenii in urma cu bluzele “col-rule” care devenisera “helanci”, cu gileturile – cred ca INCA nu e nevoie de traducere nici acum – sau (INCA actual) cu “nesul” – in loc de cafea solubila).
    Devenita substantiv comun, dacia (scrisa fara majuscula) incepuse sa ajunga un sinonim si un substituent mai scurt pt “autoturism” (chiar si pt cele de alta marca, dar din aceeasi clasa socio-economica – vezi remarca lui “47” de mai sus).

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.