In afara am fost placut incantat sa gasesc cozi si randuri formate organizat la Fast-Food. Si nu numai. Randul de la Starbucks e cea mai misto experienta si cea mai interesanta solutie de socializare pe care o poti avea acolo (afara). Asta ca sa nu zic de randul de la McDonald’s, KFC sau Burger King, dar acolo sunt oameni hamesiti de foame si nu e bine sa interactionezi cu ei.

In schimb pe principiul avem suficienta mancare si suficienta cafea pentru toata lumea, proprietarii de fast-food-uri din afara au impus la rand despartitoare. Astfel incat oamenii sa nu se inghesuie si sa nu se impinga unii in altii.

Ultimul fast-food incercat in afara, a fost Mc Donnald’s-ul din Strasbourg. Acolo oamenii vin, se pun la rand pe linii, comanda, isi primesc portia si pleaca fara sa ii deranjeze pe ceilalti. Prioritate au cei care comanda si platesc cu cardul la automatul electronic de plata. Partea nasoala e ca la noi la KFC nu functioneaza automatele electronice de plata, pentru ca romanii inca nu stiu ce e ala un touch-screen, n-au vazut din astea la vremea lor si nu isi asuma comanda facuta. Mai mult, automatul de la KFC nu are optiunea de cancel a comenzii astfel incat, daca desteptul din fata n-a stiut sa comande, sa vina altul care stie si sa faca o comanda calumea fara sa mai interactioneze cu nenea de la tejghea prea mult si sa fie sigur ca folosind cardul de credit comanda se inregistreaza automat in sistem si se prepara imediat.

O chestie misto se mai intampla la noi, la restaurantele Calif. Acolo e atat de multa lume care vrea sa comande incat se formeaza cozi. Si cozile sunt de cele mai multe ori neuniforme. Adica o data te duci si faci comanda, platesti, iei bonul de comanda si bonul fiscal, apoi te pui la coada sa astepti. Si pentru ca de obicei cozile astea nu sunt definite, se formeaza imbulzeala si ingramadeala. Pe principiul Dristor: “bonul mai in fata va rog!”. Conform cu experienta de afara, ar fi interesant de vazut doua cozi, despartite cu cordon. Coada de la casa, unde te duci si platesti si coada de la mancare, de unde te duci si ridici comanda.
Nu e nicidecum vreo ingradire a libertatii castigate de altii prin lupta la Revolutie. E culmea, o sistematizare a ei, astfel incat sa iti iei mancarea mai repede. Sa nu astepti inca 15 minute dupa ce ai facut comanda ca sa ajungi sa ti-o prepare. Si plus un alt mijloc foarte bun de socializare si impartasire a experientei de la Calif.

Si scriu asta pentru ca la Calif au intrat meniurile cu bloggeri. Daca le-am preparat si testat in premiera la Social Media Snow Camp, vezi aici cum au iesit, acum oamenii au posibilitatea sa le incerce. Si la cum se imbulzeste lumea la Calif, tind sa cred ca sunt cele mai de succes meniuri noi din reteta lantului de fast-food.

Aparent nu e greu. Trebuie doar ca astia din industria de fast-food sa si-o asume si sa aiba curajul sa educe oamenii. Ca daca mancarea e buna nu pleaca clientii nicaieri, din contra, se bucura si aduc altii. Si asa lumea nu mai gateste acasa, ci prefera sa iasa seara in oras, la bloc sau unde au un fast-food si sa ia de acolo mancare.

20150122_192336

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

Leave a Reply

Your email address will not be published.