Candva pe vremea cand abia stiam sa merg si ii intrebam pe ai mei de ce fumeaza, stiam ca la 7 seara se aprinde televizorul pentru cele trei ore de program. Cum in restul zilei televizorul era loc de mileu, trebuia sa ne gasim de lucru prin casa. Pe langa jocurile copilariei, normale de altfel,  alea care ne-au dat fiecaruia dintre noi semnele particulare de pe fata, mi s-a pus in brate la un moment dat un ziar si mi sa zis citeste.

Asa am invatat sa citesc, din ziar, spicuind si vazand minunatele realizari ale tovarasului si ale tovarasei, deosebitele desc0periri stiintifice ale savantei si noile santiere inaugurate de acestia.

Am invatat sa citesc din Flacara. Singurul ziar rosu care-l primeam acasa, singurul ziar pe care mi l-au recomandat la vremea aia. Secerea si Ciocanul era cotidian de mustrare publica.

Astazi Flacara impineste 99 de ani de existenta. Au o cantina buna la Casa Presei, unde se mananca frumos (cativa bloggeri stiu), au un format placut si se chinuie inca sa supravietuiasca. Si toate astea intr-un moment in care presa e hulita de la cel mai inalt nivel pana la cel mai umil credul al prostiilor guvernamentale.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

One Response

  1. Cristina

    Sincer nu credeam ca Flacara inca mai exista ca publicatie. Eu am invatat sa citesc tot cumva similar. Bunicul ma punea sa ii citesc suplimentul Litoral al ziarului constantean Cuget liber, si bineinteles sectiunea de decese si comemorari a ziarului, pentru a afla care dintre prieteni, fosti camarazi de razboi, consateni, etc, mai murisera… :))nu mi se parea sinistru la momentul respectiv..

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.