Eu nu stiu ce s-a ales de ideea asta de relatie, dar mai ales de cum se agata o gagica. De fapt, nu ma prind de cum zic gagicile ca trebuie agatate. Daca te uiti la alea de 18 ani si le zici: “hai”, treaba se rezolva imediat.
Daca in schimb avansezi in varsta, toata treaba asta se schimba, de parca n-ar fi existat niciodata perioada de 18 ani cand un simplu “hai!” era suficient.

Pe larg, ii reprosam lui Bunescu in seara asta ca povestea cu tipa de la Romana nu e un subiect. Ar fi putut fi un subiect pentru un tabloid care sa exploateze povestea cu un titlu ametitor. A fost lasata cu gura in soare la Romana, acum isi cauta iubirea vietii ei, sa o ajutam. Dar maxim atat. Asta pana cand am vazut pe viu o chestie asemanatoare.

Ma intorceam de la KFC, unde am fost cu Andra, pentru ca foamea de la 12 noaptea te scoate din casa. Cand colo, pe strada, un cuplu, unde ea era destul de isterica si tipa la baiatul care o condusese pana acasa: “dar eu nu inteleg ce vrei tu de la mine!”.
Tipa, o hipsterita din asta mica de comitet (cam mult spus, dar fie). Blugi fara forme, lalai, o geaca de fata, parul nearanjat si scurt. Mica de intaltime, parea asa genul tocilara, dar nu genul ala pervers si porno, ci mai de graba genul cuminte spre monahal. Undeva la 25, 26 de ani, corporatista.
Tipul, un baiat la pardesiu (sper ca asa se cheama hainele alea, adica ca mai exista denumirea asta), ras in cap, un pic plinut, cu ochelari de vedere cu dipotrii foarte mari, fara rame. Adica clar, tipul nu putea sa vada corect fara ochelari. Daca ii punem unul langa altul, aparent sunt niste colegi de companie, unde in final baiatul a reusit sa combine colega care vine nashpa imbracata la munca si care nu vorbeste cu nimeni sa iasa in oras. Si tocmai pentru ca a reusit sa o scoata in oras, baiatul bause putin cam mult. Pentru ca a incercat sa o ia in brate si sa o sarute in fata blocului. Clar, prima intalnire.
Tipa nu si nu. S-a dat doi metri in spate, a ridicat mainile si a tipat: “dar eu nu inteleg ce vrei tu de la mine!”. El nimic. Ea insista: “Dar ce vrei tu de la mine?”. El: “poate mergem sus, mai beau o bere”.

Ei bine, in momentul asta m-a pufnit rasul. Cat de repede mergeam pe langa ei, fara sa par interesat de ce se intampla acolo nu am putut rezista. El incerca sa o impace, gandul sa mergem sus e clar, e acel gand curat, mai ales accentuat de faptul ca el beat fiind, mai voia o bere. Si vine momentul femeii care isi domoleste usor vocea ca trece cineva (eu) pe langa ei si ii zice: “daca vii sus, bei o bere si dupa te duci acasa?”

In momentul asta am grabit pasul si m-am indepartat. N-avea sens sa asist la o discutie in care ala era suficient de fraier incat sa nu stie sa ii propuna o bere de mai devreme ca sa nu iasa discutii. Mai mult, voia la ea acasa, pe berea fetei. Iar ea, speriata de faptul ca baiatul ala i-ar putea face si altceva, incerca sa nu il ia acasa.

Dragele mele. Daca ati citit chestia asta in carti, sa aveti atitudinea asta, aflati de aici un adevar. Daca baiatul vrea sa mai urce sa bea o bere, vrea sa mai urce sa bea o bere. Ori sunteti suficient de naspa ori a baut suficient de mult ori mai are nevoie sa bea mult mai mult ca sa poata face ceva. Si oricum daca ar vrea sa faca ceva nu va fi in stare. Bineinteles exista si reversul medaliei sa va luati una peste cap, dar nu se aplica in cazul de mai sus, vezi ochelarii.

Si acuma vine si intrebarea despre Poptamas. Cat ati invatat voi ca trebuie sa va aduca baiatul acasa daca voi nu ii promiteti, propuneti sau oferiti ceva. Pai pana la urma suntem intr-o economie de piata. Si daca voi credeti ca asa va tineti la respect barbatul si ca asa il “controlati”, ramaneti voi la alea 50 de umbre gri (sau cum se cheama cartea), ca ramaneti bine.

Iar eu credeam ca am un cartier trist, care la ora 23 iti bate in tevi ca te uiti la televizor.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

Leave a Reply

Your email address will not be published.