In nenorocita asta de facultate de jurnalism am invatat la un moment dat la istoria presei urmatoarea poveste.

La inceput o tanti din proaspetele State Unite ale Americii s-a gandit sa scoata ea o hartie pe tiparnita astfel incat sa afle si restul locuitorilor orasului său ce se mai intampla pe acolo. In acele timpuri foaia aia scoasa la tiparnita, numita newspaper era distribuita gratuit. Putin mai tarziu au aparut firmele care au dorit sa aiba parte si ele de stiri in ziare, astfel au platit acel ziar pentru o oaresce promovare. Asa s-a nascut publicitatea in presa. Lectia continua cu ideea in care tipul ala de publicitate a evoluat si ca astfel au  ajuns ziare care nu sunt facute numai din pasiune, ci sunt facute ca sa traiasca numai din aceste venituri, anume din publicitate. In cursul de la facultate se nota faptul ca ziarele au ajuns sa fie influentate de reclamele care trebuiau publicate, de banii primiti pe publicitate si astfel independenta presei era afectata. Pe scurt, se scriau stiri la comanda.

Punct.

De la capat.

Am crezut pana azi ca toate minciunile despre presa aservita in Romania sunt doar simple minciuni. De la gaina care a nascut pui vii incoace am crezut ca tot ce a scris presa romaneasca a fost pe bune, ca au fost investigatii, anchete, reportaje, ca s-a deplasat individul ala la locul faptei si ca relateaza de acolo, asa cum eu ma duc undeva, vad ceva, scot laptopul si scriu pe blog.

Sper sa ma fi inselat in afirmatia de mai devreme, dar faptele imi arata ca nu. Daca dupa doi ani de criza, presa scrisa din Romania, ziarele care s-au inchis astazi (n.n. – in aceste zile)  nu au gasit o solutie prin care sa reziste in continuare, inseamna ca isi merita soarta. Inseamna, astfel, ca facultatea pe care eu am facut-o, ca profesorii care m-au pregatit si-au racit gura de pomana sau nu ne-au invatat nimic. Inseamna ca noi am dat ca dobitocii bani sperand in ceva ce nu avea sub nici o forma sanse sa se implineasca si ca toata lumea stia ca presa romaneasca se afla intr-o totala greseala, insa au preferat sa suga cat au putut de mult de la acei sponsori obscuri si niciodata anuntati public, dar protejati.

Ce se va intampla in continuare?

Raspunsul simplu si cinstit la aceasta intrebare este: dracu stie! E o panica generala. Duminica cred ca a fost ditamai sedinta la Jurnalul, altfel nu-mi explic de ce parcarea de la Casa Presei era full. In restul redactiilor fiecare a inceput sa isi sape colegul, doar, doar il va da pe el afara in loc sa isi pastreze cineva slujba. Instant redactiile de online au devenit foarte importante, iar astfel oricine incearca sa mai prinda un loc la un site unde sa nu faca nimic, doar sa stea la calculator si sa rescrie stirile de pe agentiile de presa.

Va fi bine?

Iarasi dracu stie. De ce spun asta? Pentru ca de obicei oamenii cheie pusi in conducerea institutiilor de presa sunt pusi pe interese, doar ca sa satisfaca patronul, redactorul sef si altii, nu pentru a face ceva cu publicatiile respective. Sa ne uitam la Ziua, la Gardianul, ce actiuni de marketing au avut, ce vanzari de ziare la hectar au obtinut, ce super informatii au scos? Mai rau, Gardianul a scos caseta cu Basescu lovind un copil (dar aici va las pe voi sa fabulati). Nu, fara un plan bine pus la punct de oameni cu viziune, nu de specialisti si pile si doctori si plm, ci doar oameni care stiu ce vor, care stiu cum sa obtina, care vor sa faca ceva pentru publicatia aia. Fara oamenii astia vom vedea cum saptamanile viitoare se vor inchide si altele. Presimt un val de concedieri la evz, ca tot au facut investitii pe care nu cred ca si le-au acoperit.

Clubul Roman de Presa? El nu va face nimic, e neputincios in fata patronatelor, pentru ca daca nu mai exista presa scrisa nici ei n-ar mai exista.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

4 Responses

  1. iulia

    Presa va fi cu adevarat independenta atunci cand oamenii vor cumpara in numar mare ziarele, pana atunci, banuiesc ca se intretin si ei cum pot. Un ziar traieste din publicitate, nu din vanzari, cred ca aici e problema. Totusi, eu lucrez la un ziar local si pot spune cu mana pe inima ca niciodata nu mi s-a umblat la texte care “loveau” in anumite persoane publice, unele chiar facand publicitate in ziar. Oricum, nu cred ca exista publicatie fara anumite tendinte de sustinere politica, mai mult sau mai putin vizibile.

    Reply
    • piticu

      iulia … permite-mi sa ma indoiesc de afirmatiile tale 🙂

      nu de alta, dar cunosc mult prea multe 🙂

      Reply
  2. iulia

    Nu caut sa laud pe nimeni, vorbesc doar de situatia mea. Bine, mentionez ca nu scriu pe domeniu politic, dar, fara sa vrem, politica intervine in orice.

    Reply
  3. perasperaadastra

    aren’t you a f*$&@… Daca acum iti dai seama de lucrurile de care isi da seama orice ziarist dupa primul an de meserie..inseamna ca nu stii cu ce se mananca meseria asta si ca ai trecut si mai degeaba prin facultatea aia.
    Da, facultatea e inutila, da, meseria asta e un drog care iti hraneste iluzii si vinde doar iluzii, da, nu se intampla nimic neplanificat dupa vreo ancheta, da, nu mai exista ziaristi dezinteresati si nici dracu nu mai vrea sa motiveze un ziarist sau un reporter sa ajunga la standarde de tipul bbc, sau the economist. Ideea, desteptule, e sa nu renunti. Atata timp cat mai exista oameni ca Lovin, atata timp cat mai cunosc reporteri care sufera fizic pentru ca la montaj cineva n-a avut chef sa se uite decat la primele 3 minute de ilustratie din cele 60 si n-a bagat un apus de soare cand trebuia, sau cand un reporter de la radio face de placere meseria in care se simte ingropat, nu-mi pasa. Exista o “nisa” care se mareste neincetat in Romania si anume presa informativa de calitate.
    Daca o ai in sange o faci pana la capat, asa cum simti tu ca merita sa-ti faci meseria. Toti ziaristii decenti asteapta ziua in care roata se va intoarce si anume cand mizeria n-o sa mai vanda si presa va redeveni utila. Pana atunci ziaristul mananca: azi pentru patron, maine pentru bunul simt, poimaine pentru dreptate, pana cand e aruncat la gunoi si raman sefii. Ah, era sa uit: good luck cu Andreea Cretulescu, Rasvan Dumitrescu, Ursu, Dinescu, Chireac&Co, pana atunci.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.