Am uitat sa zic
De fapt nu am uitat, insa n-am avut alea 3 minute si tragerea de suflet incat sa butonez tastele nervos, iar in urma acestei actiuni sa scot niste litere negre pe un fond alb. Dar de ajuns cu bla, bla-urile inutile.
De fapt nu am uitat, insa n-am avut alea 3 minute si tragerea de suflet incat sa butonez tastele nervos, iar in urma acestei actiuni sa scot niste litere negre pe un fond alb. Dar de ajuns cu bla, bla-urile inutile.
Se vand un milion de calculatoare pe zi. Calculatoare INTEL, iar acestea sunt cifrele anuntate de ei. Deci 365 milioane de calculatoare intr-un an. Si se anunta ca anul asta vor fi si mai multe.
Victor Kapra este la CES 2011. De urmarit.
Unul din cele mai misto siteuri de ziare din lume e cel de la The Boston Globe. Si nu pentru ca e un alt site de ziare, ci pentru ca are the Big Picture. O sectiune in care sunt pozele mari, din diverse surse publicate pe site. Se actualizeaza periodic si de fiecare data numai cu poze care te impresioneaza.
De data asta si Dragos Asaftei, un blogger pasionat de fotografie a ajuns acolo. Si nu numai pozele de Reuters sau AP facute in Romania. Bravo, deci se poate.
Ieri nu a murit nimeni pe strazi, un eveniment cam rar in Romania. – link
Raul aduce trabucuri si va invata cum sa le fumati – link
Eugen are un blog de rugby foarte misto – link
Povestea cu crima de la Cernavoda continua. A mai aparut un individ care zice ca a facut el crimele. Dar azi zice ca a fost beat si ca nu isi aduce aminte cum i-a omorat. In timpul asta barbatul e de negasit. – link
Mirela V.
De ieri cred ca mi-am descoperit o noua pasiune. Stau si ma gandesc cum sa fentez statul si sa nu mai platesc impozite. Si, cum mintea mea diabolica reuseste absolut tot timpul sa gaseasca solutii, ma simt satisfacuta. Viabilitatea acestora va fi demonstrata in timp.
Am inceput acum vreo trei anisori o relatie timida si virgina cu statul, angajandu-ma la un ziar local. In primele 3 luni nu am varsat niciun sentiment cu valoare monetara catre institutiile publice, pentru ca eram “in proba”. In timp, am incheiat un contract de colaborare, am simtit cum relatia se incheaga si am considerat ca e momentul sa devin o doamna, asadar am inceput sa platesc pentru asta.
Increderea mi-a fost capatata dupa primul an, cand am primit o epistola romantica de la ANAF in care mi s-a zis duios si lingusitor ca nu datorez iubitului meu stat nici o letcaie, dar pentru ca am fost tanara, fidela si cinstita statul imi va oferi 10 lei, rasplata pentru calcularea eronata a impozitului. Acela a fost momentul in care am simtit ca dragostea mea a evoluat si este reciproca. Eu satisfac statul si statul imi ofera transparenta. Desi nu am vazut nici in ziua de astazi acei 10 lei, chiar daca am facut o cerere in acest sens, am considerat ca gestul conteaza si ca, de fapt altii stau in calea fericirii mele cu inaltele conduceri ale poporului roman. Plus, o relatie sanatoasa porneste de la iertare si sacrificii. Eu le-am facut prima!
Cum e normal sa-ti iubesti jumatatea, am virat in continuare 10% impozit din drepturile mele de autor. Si asa au mai trecut inca vreo cateva luni, iubirea fiind constanta pana cand s-a interrupt brusc. Am divortat. Impotriva dorintei mele infocate de a ma iubi patimas cu Imparatia a stat criza financiara si imposibilitatea de a fi rasplatita. Uitandu-ma in urma, constat ca dragostea mutuala cu statul a durat oficial un anisor si trei luni. Mi-am lins ranile, mi-am revenit, am incercat din rasputeri sa iubesc din nou, dar fara “succesuri”. Insa statul nu m-a uitat! Si anul acesta si-a amintit ca am fost tanara, naiva, cinstita si bleaga si a zis sa platesc. Din nou.
Ideea capetelor luminate de a completa retroactiv impozitul de 10% oferit cu marinimie la vremea respectiva cu restul de procente mi-a produs hemoroizi. A urmat o superba lista emisa de catre CAS Brasov cu toate iubirile statului care ii datoreaza bani. M-am gasit si eu pe foaia virtuala cu 1075 lei. M-am ciupit, m-am uitat mai bine si eu eram! Corespundea chiar si adresa! E, pentru stat renunt si la dreptul la intimidate!
Si astazi am incheiat orice discutie cu statul, dandu-I pe langa sfinti, biserici, arhangheli si Dumnezei o suma frumusica de 570 de lei, in urma unei recalculari. Metoda de calcul? Procent stabilit pe salariul (net/brut) minim pe economie, indifferent daca acesta a fost mai mic. Mult prea mult, in opinia mea de iubita batjocorita pentru un salariu de 200 de lei impozitati cu 10% timp de 15 luni. Partaj cu succesuri pentru statul roman. Constat ca si daca ma prostituam, ieseam mai castigata, material vorbind, ca de gonoree/ herpes simplex II/ sifilis ma tem. Ceea ce ii doresc si statutului.
De azi, imi promit ca voi profita pe cat posibil in orice legatura avuta cu statul. Sa fiu curva cu Imparatia suna urat. Nu-mi place. Tot de azi, m-am hotarat sa lucrez la negru. Sau sa ma apuc de colindat, cantat manele, ghicit in boabe, luat spaga. Mai bine, plec si eu spre tarile calde!
Astept sugestii pe adresa redactiei.
Un blog dragut, cu o groaza de chestii legate de filme, poze si chestii despre viata.
De acolo am videoul asta.
Daca vreunul din politicieni ar fi rostit astfel de cuvinte, sau ar fi incercat sa se gandeasca la asa ceva, ar fi fost scuipat si s-ar fi aruncat cu rosii in el.
În perioada comunistă, la 12 ani fetiţele se jucau cu păpuşile. Sexul nu era neapărat un subiect tabu, însă preocupările lor erau legate mai degrabă de perioada copilăriei. Din ‘89 încoace, copii şi adulţi sunt supuşi unui bombadrdament informaţional. Şi nu întotdeauna, informaţiile care ajung la minori sunt potrivite vârstei lor.
De la innocente, sa mai zic ca stiu fete ce si-au inceput viata sexuala cel tarziu la 13 ani?
1. Un baietel de 10 ani s-a sinucis pentru ca nu era de acord cu sexul sau.
“Nu cred că a vrut să se sinucidă. În ziua în care a a murit era cât se poate de fericit”, a declarat mama acestuia.
Femeia a mai spus că fiul ei era foarte interesat de recentele spânzurări ale unor adolescenţi din Bridgend, sudul Ţării Galilor. După ce urmărea ştirile, băiatul îi povestea mamei sale despre acestea.
“Nu ştiu ce a fost în mintea copilului. Tot ce ştiu este că era un băiat nefericit, că purta lenjeria intimă a surorii sale vitrege şi că era un motiv de îngrijorare pentru mama şi tatăl său vitreg”, a spus anchetatorul acestui caz, Stanley Hooper.
Chestia asta ma sperie…
2. Am dat de un tip care este faimos in Germania pentru videourile sale de pe YouTube.
Unul din filme este acesta: Read more »
Pariu pe o carte nepublicata e un blog, am putea spune al unei pisici, al unei femei, al unui om, in care nu se intampla nimic spectaculos. Doar isi exprima acolo dorinta de a publica o carte, sau cum a facut sa scrie o carte. Scriere care nu a ajuns niciodata in print pentru ca editurile sustin puternic ca nu publica debutanti.
Autoarea nici n-ar fi vrut sa fie publicata, insa se vaita ca nu a fost ascultata de catre nimeni. Ca editurile au vazut ca e la prima carte scrisa, ca n-are nici o recomandare si i-au spus direct, fara sa mai reactioneze ca trebuie sa stea linistita si sa nu se gandeasca la publicarea cartii ei in material scris.
Pana la urma editurile pot sa aibe drepate, ceea ce fac ei e o investitie, adica baga niste bani in publicarea unei carti, scot cartea, iar daca asta nu se vinde e clar, au pierdut. Asta cred eu ca e motivul pentru care orice debutant de obicei sta si asteapta sa pice exact momentul cand se poate lansa. daca nu … asta e.
Mai multe gasiti voi pe blogul pisicii, sau pe blogul cartii pisicii, sau acolo unde autoarea scrie despre pisica(cartea) ei.
Adica, daca eu tot sunt misogin, iata ca ele au gasit o metoda prin care sa puna un barbat pe fuga, in doar 10 etape. De la fata gri.
1. Fii cît mai paranoică. Chiar dacă ştii că nu face nimic, crizează-te pentru orice chestie.
2. Dă vina pe el pentru orice ţi se întîmplă ţie. Dacă ţi-a venit ciclul şi te doare burta, e un prilej bun să îl acuzi de ceva.
3. Cînd e cu prietenii lui, sună-l de 50 de ori ca să îl întrebi ce face.
4. Nu mînca nimic două zile. O să ţi se facă rău. Momentul propice să suni şi să te plîngi că te ia cu leşin.
5. Plînge-te că eşti grasă. Plînge-te că nu ai chef să faci mişcare… Orice ar fi, plînge-te!
6. Fă-l să se simtă vinovat. Dacă tu ai sesiune şi el e în oraş, strică-i cheful.
7. Prinde cîteva rude, de preferinţă, de gradul 1 şi explică-le cu amănunte un moment penibil din viaţa lui.
8. Dacă ţi se pare că nu te-ai crizat destul, e momentul să o mai faci o dată!
9. Victimizează-te, fă-l să se simtă o brută nemiloasă, plîngi fără motiv, vomită, leşină…
10. Repetă aceşti 9 paşi în fiecare zi. Nu uita cuvintele magice: paranoia, crize, plîns, telefoane non- stop. Garantăm fuga bărbatului în maxim 2 săptămîni!
Reclama servita de google la pagina asta de pe blogul Ancai. Mai targetata decat atat nici sa se putea ![]()

Pentru ca trebuie sa pastram tema … atentia, ideea si sa trecem la problemele de cuplu, InnOcente are azi un clip fenomen …