Au venit cei de la CIF sa ma intrebe ce imi amintesc ca faceam in scara blocului, atunci cand nu exista internet, atunci cand nu exista curent electric, dar nici ceva mai bun de facut.

Mi se pare ca a trecut atat de mult de atunci. Voua nu? E ca raspunsul la intrebarea (deja celebra si uitata de pe internet), inainte de Google maps ce harti existau?

Si mi-am amintit. Jucam fete, filme, flori sau baieti. Si jucam pe porunci, ceva de genul. Jucam provocare sau adevar. Si nu trebuia sa ne facem selfie-uri pentru asta. Jucam  pititea (exista si alta denumire pentru asta?), dar si stateam pe scara, pe trepte, la propriu sa povestim diverse. De la cartile filosofice pe care le citeau cei mai mari si ni le povesteau noua, la prostiile vietii si comentariile pe care noi le faceam atunci despre orice.

Partea buna in toata povestea asta e ca nu venea nimeni sa ne dea afara, sa ne trimita acasa, nu chema nimeni politia si asa mai departe. Iar momentul in care se lua lumina in cartier, era momentul de bucurie maxima. Cei mai fericiti dintre noi aveau ocazia sa se pupe cu vreo gagica. Atunci au aparut primele pupaturi cu fete, atunci exista ideea aia de dragoste. O priveai cu alti ochi dupa ce v-ati sarutat in scara, fara sa va vada nimeni, doar, doar sa va auda. Sau cel mai interesant era cand la jocurile pe porunci, existau poruncile alea, tu si cu tu va duceti sa va pupati. Si va urcati eventual un etaj mai sus, nu stiati ce sa faceti si chichoteati acolo, ca cei de jos care facusera liniste sa auda cum va pupati sau mai stii cum. Iar la intoarcere toata lumea revenea victorioasa, am facut-o si pe asta.

Imi amintesc ca atunci scara de la blocul meu se spala meticulos cu apa calda (ca femeia de serviciu o lua de la mine de acasa) si detergent. Asa incat scarile erau curate. Si nici nu existau probleme din cauza prafului de afara, ca aparent nu era atat de mult.

Acum, scara mea de bloc are pe ea ceva mesaje cu Dinamo. Doar de la etajul 8 in sus rezista plantele. Asta desi la etajul 9 e cineva care fumeaza exclusiv pe casa scarii si deschide geamul ca sa fie frig. Aparent in casa nu e bine sa fumezi sau pe balcon.
Scara mea nu se mai spala, decat din cand in cand si se foloseste pentru asta un mop, probabil vechi de cativa ani de zile. Asta ca sa nu zic ca avem parte de guma din aia lipita pe scara, care nu se da la o parte de nici un fel.

Bine, eu pot sa ma declar fericit. Scara mea are termopane acum, pentru ca au reabilitat blocul, asta inseamna ca pare mai aranjata, dar peretii sunt tot aia din anii 70. Aparent cu putin mai mult var pe ei. Usile de la lift cred ca au fost vopsite ultima data pe la inceputul anilor ’90. De ce sa consumam vopseaua daca nu au ruginit, pot sa ramana asa verzi si dubioase in context.

Sunt si alte povesti despre scara de bloc.

Si atunci scara voastra de bloc cum arata? Voi ce povesti aveti din scara de bloc? S-a degradat scara voastra? Cei de la CIF au inceput campania #amintiridinscarablocului, prin care vor sa vina sa curete scarile de bloc care au nevoie de asa ceva. Nu trebuie decat sa va inscrieti scara de bloc si povestea voastra in pagina campaniei si de acolo ati putea fi selectati pentru a avea o scara de bloc mai frumoasa.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

2 Responses

  1. Horia

    Scara blocului, barul nostru din adolescenta pe timp de iarna. Doar ca aveam mereu probleme cu vecinii si, implicit, cu politia

    Reply
  2. Stefanov

    Imi aduc aminte cand, pe la 7 ani, jucam pititea pe o raza care nu depasea marginile cartierului. Pe atunci parea mare. Cand am revenit in locurile copilariei, un orasel mic, Dragasani, nu prea mai era asa mare. Pe vremea aia se putea. Pe aleile carierului nu treaceau mai mult de doua masini pe ora, si alea erau din zona, nu tranzitau cu 70 la ora prin cartier. Desigur, strângerea se facea in scara blocului. Ba chiar aveam zona de actiune si prin subsolul blocului; acolo aveau boxe instaritii scarii. Deaigur, ei erau “fam. Profesor X-ulescu” sau “fam. Doctor Y-ulescu”; nu ca azi, patronul nu stiu care. Ma rog…
    Si imi mai aduc aminte si iarna cand, dupa sanius sau frecatul cu zapada ne strangeam in scara unde ne dezbracam si ne deacaltam si uscam aproape toate elementele de imbracaminte, mai puțin chilotii, pe tevile de caldura, ca sa nu luam papara in casa. Pe vremea copilariei ma dureau degetele iarna dupa cateva ore bune de jucat in zapada, nu ca acum, cand am un deget rece bocna de la un inculpat de ciot pe coloana. Deh… Varsta…
    A… Si tot in scara jucam si cioca pesurprize. Mai intai cu fotbalisti, mai apoi Turbo. Circula un zvon ca daca te duci in zona periferica, pe unde trec tirurile, daca strigi “Turbo” sau “Turcia” iti arunca soferii de TIR turci gume, ca au intotdeauna la ei. Ca cica mai multi au avut norocul asta. Multi, dr nimeni nu cunostea pe niciunul.
    Vremuri…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.