Pentru cei care au sub 28 de ani acest articol este un fel de lectie de istorie la scoala. Pentru cei care au peste 28 de ani e o reamintire a momentelor. Daca in schimb exista cineva care are sub 28 de ani si mai tine ceva minte, sa vina si sa ne impartaseasca.

Era la fel de cald afara, ca si azi. Vreo 15 grade, ceva de genul, stiu ca eram afara fara geaca, pe terasa, in apartamentul nou de 3 camere + terasa de 40 mp, descoperita. Muncitorii nu isi terminasera treaba, asa incat la mine pe terasa mai erau destule materiale de constructie. Magazinele de la parter nu erau gata, erau doar niste spatii goale. Nici lift nu aveam, dar se construia la el, iar in bloc se mutasera doar cativa vecini.

Ultimul etaj oferea o vedere completa asupra orasului. Vedeam si muntii in zilele cu aer curat, iar asta era una din acele zile. Se vedeau muntii albi in zare. Tata tocmai reparase televizorul cu ceva zile inainte. Un Diamant 250 (google nu detine imagini cu acest obiect), alb-negru, care avea 6 canale si toate benzile de la vremea respectiva. Nu stiu ce avusese televizorul, cert e ca cu o zi inainte (undeva pe 19) cand am vrut sa-l pornesc, dupa ce a revenit de la reparat incepuse ia ia foc ceva in spate. Flacara adica. Stingeam televizorul, flacara se stingea, il aprindeam, iar flacara. (ce mama dracu era in televizoarele astea?). Il chem pe tata, ii arat eu inginerul ce descoperire facusem, tata ia televizorul se duce sa ii  dea cu el in cap baiatului de la reparatii televizoare.

Pe vremea aia televizoarele se carau cu patura.

Ma rog. Il repara desteptul de la reparatii televizoare, era un fir uitat neizolat si din cauza asta lua ceva foc acolo (revin cu intrebarea ce ia foc intr-un televizor?) si aducem televizorul inapoi acasa. Eu eram baiatul care stia sa traga cabluri si sa le bage in priza la varsta aia. Mai mult ca aici chiar  functiona antena comuna a blocului. Si prindeam cele doua canale importante, TVR1  si ceva bulgari cu purici. Cum am avut televizorul la reparat zilele alea, m-am jucat la radio si am prins astfel clandestin Europa Libera, in limba romana. Stiam deci de evenimentele de la Timisoara, tata fusese informat de partid de masurile ce terbuiau luate. In seara de 20 n-am mai putut asculta Europa Libera pentru ca sunase cineva la telefon  sa ii explice tatei ca nu e bine sa facem asta.

Pe 22 dimineata tata plecase sa bea cafeaua in oras, la cafeneaua unde obisnuia sa se vada cu diversi alti oameni influenti (un fel de #opencofee) si sa discute politica. S-a intors relativ repede acasa, in cam 40 de minute, cu un ziar si ne spunea sa ne uitam la televizor ca va urma un comunicat pentru tara, dupa ce s-a sinucis ministrul apararii si s-a declansat starea de urgenta.

Nu stiu de ce? Ce inspiratie am avut, cum s-a intamplat? Dar undeva la ora 10 am dat drumul la televizor, pe TVR, exact ca sa prind in direct o editie speciala, in care un crainic anunta sec ca ministrul apararii Vasile Milea s-a sinucis, iar in tara s-a decretat stare de necesitate. Dupa care purici si nimic mai mult. Asa emitea TVR atunci, cand se termina emisia, se tragea heblul de parca nu ar fi fost niciodata nimic pe frecventa aia.

Am prins in direct toata demonstratia din Bucuresti. Stiu ca ascultam la radio si cand am auzit ca a inceput am dat drumul la TV si am vazut. Dupa anuntul sinuciderii ministrului, tot porneam televizorul din cand in cand sa vad daca si-a reluat emisia TVR-ul.  Si de atunci am ramas cu ochii in fata televizorului. Cum televiziunea nu si-a intrerupt emisia ci au trecut in mira, am asteptat cuminti sa revina, discutand ce se intampla laBucuresti. Fara sa vorbim la telefon pentru ca acolo convorbirile erau ascultate. Si asa am fost primii smecheri din bloc care au avut telefon fix.

A fost ziua in care ne-am uitat cel mai mult la televizor. Eu cel putin stiam atunci ca televizorul ala trebuie sa mearga doua ore dupa care trebuie sa il oprim, nu l-am oprit si urmaream evenimentele si discutiile din platoul ala unde se ingramadeau unii peste ceilalti.

Undeva la ora 4 am zis sa oprim totusi televizorul sa se raceasca putin. L-am oprit si am iesit afara, pe balcon. Ma uitam la trafic. Cum era o zi de stare de necesitate, nu prea circulau masini. La un moment dat apare o masina urland in tromba. Nu stiu cum se intercaleaza si da peste un motociclist care parea ca circula regulamentar. Dacia aia a inceput sa urle, scoate fum negru si se opreste motorul.  Au mai aparut niste motociclisti. Au scos soferul daciei din masina, l-au intins pe asfalt. A mai venit o dacie neagra, au suit omul ala in masina. Erau niste oameni cu pusti, probabil si pistoale, dar alea nu le vedeam de la etajul 8. Masina lovita au urcat-o pe trotuar, au incuiat-o, motocicleta a mai putut sa plece si a plecat un motociclist pe ea.  Dacia neagra a plecat intr-o directie cu individul din Dacia lovita (presupun ca lovit sau impuscat pentru ca avea sange). In 3 minute s-a curatat totul, fara ca nimeni din persoanele implicate in eveniment sa spuna ceva. Totul in liniste.

Speriati ne-am intors in casa. Mai pe seara a aparut un fel de politist care pazea masina aia si nu lasa pe nimeni sa se apropie. Era inarmat si cu un pulan pe el.

Pentru ca am stat pana seara tarziu la televizor, iar lumina a fost aprinsa in toata casa, tata a zis sa nu dormim in aceeasi camera cu televizorul. Drept urmare ne-a trimis sa dormim in alta parte. Si culmea, am dromit fix in camera cu vedere la strada. Atunci am auzit pentru prima data impuscaturi. Scandal pe strada si impuscaturi. Se spargeau geamuri pe undeva, nu stiu sigur daca in bloc, iar niste oameni se alergau tipand unii dupa altii sau ferindu-se de ceva. Pentru ca eram un cartier nou, aveam iluminat public.

La un moment dat am auzit in tencuiala de pe langa geam un zgomot si ceva spart cazand. Atunci am zis ca e suficient si ca trebuie sa dorm, fie ce o fi.  Pentru ca nu aveam atunci vacanta de iarna, in scurt timp interpretam la sceneta de craciun de la scoala, rolul craincului de la radio care raporta victimele incidentelor. Invatatoarea noastra era bucuroasa ca am scapat de regim.

About The Author

Cristi Dorombach, problogger la piticu.ro, dcristi.ro scrie despre internet, online, social, politic, filme, muzica, viata de zi cu zi pe blog.

20 Responses

  1. Emi

    Asa cum zicea si unul mai sus, avea 13 ani si se bucura ca e revolutie. Infantilii s-au bucurat ca a fost revolutie.
    Aaa si piticule, invatatoarea ta e o proasta.

    Reply
  2. ml

    Cu siguranta Emi, invatatoarea era o proasta. Si toti cei care s-au bucurat in momentul ala. Eu aveam atunci 13 ani. Eram confuza, tot ce intelegeam in acea zi era ca s-a terminat cu familia Ceausescu. Si aveam o senzatie de om iesit dintr-o puscarie in care s-a nascut, si in ziua acea simtea prima oara starea de libertate psihica. Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu noua stare.
    Tu aveai atunci 8-9 ani. Nu te bucurai. Stiai ca o sa vina Iliescu, FSN-ul, mineriadele, luptele aprige pe ciolan, economia duduind, apoi criza, economia la pamant si Basescu tinand talpa pe grumazul tarii.
    Eu stiu ce sa zic? Eu am mancat tacamuri de pui si ma imbracam cu lucruri sintetice si terne, poate tu beneficiai de serviciile Casei de comenzi si/sau pachete “de afara”.

    Reply
      • ml

        Hai mai Cristi! Nu ma uit acum dupa varsta ta, dar trebuie sa fii cam pe langa mine 🙂
        Familia mea nu avea relatii cu rudele de la tara, in consecinta noi mancam ce gaseam in magazine, in vitrine sau prin spate, cand venea marfa. Un sapun Fa sau un pachet de Kent faceau minuni. Dar pe acestea doua le aveam rar.
        Revenind, tacamuri de pui erau capetele, picioarele cu gheare, gaturile de pui, si partea cu coastele animalului. Se faceau ostropel si ciorba, si decopertam cu dintii coastele , vertebrele de la gat si falangele de suvite de carne si zgarciuri. Era o masa normala pentru noi. Dar cand transa bunica-mea un pui intreg, cumparat “prin spate”, dadea cu ciocanul in cutit, sa despice sternul. Acum il rupi cu mana fara efort. Firele de carne de atunci erau fibre lungi, atoase, de’aia nu-mi placea pieptul de pui, mestecam prea mult la el. Acum bagi degetul in carnea de pui cumparat, ca in budinca. Evolutia de multe ori inseamna denaturarea lucrurilor originale.

      • piticu

        am asociat, da … tacamuri de pui si puiul luat pe shpaga de la restaurantul arges 🙂 tare 🙂

  3. ml

    As dori sa schimb, daca se poate “in care m-am nascut” cu
    “in care s-a nascut”. Ma ia valul cand scriu textul, si nu am rabdare sa recitesc inainte de a trimite. Multumesc! 🙂

    Reply
  4. ml

    Pentru cei care sunt de parere ca in prezent e mai rau decat inainte: Nu! Nu e mai rau decat inainte. E un altfel de rau.
    Mie ca si adult mi se potrivesc mai bine vremurile prezente decat cele trecute.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.