A aparut azi si cum NERO sunt favoritii mei, iata.

Nu-i asa ca nu va place piesa asta? Stiu ca nu va place, de asta o aveti pe telefon, de asta o dati mai tare de cate ori o auziti la radio. Bine, nu ma refer la parodia cu imnul repetentului la bac, ci la melodia originala.

Partea buna e ca au filmat saptamanile trecute clipul asta, adica e proaspat (i-am vazut in trafic maimutzarindu-se in autobuz). Apropo, astia cand revin la televizor (la Divertis ma refer)? Sau nu pot concura?

O aeronava TAROM a lovit un porc mistret pe aeroportul din Iasi.

Acum am doua intrebari. Prima ar fi ce naiba cauta porcul pe aeroport? Ala n-are garduri de imprejmuire? Fugise dintr-un alt avion, a vrut sa coboare mai repede din cala? Ii verificase cineva pasaportul si a trecut prin poarta de securitate fara sa ii piuie?
Si cea de-a doua intrebare logic, daca porcul ala zbura sau nu?

Acum partea trista e ca aeroportul din Iasi e international. Deci pe un aeroport international din Romania un porc se plimba linistit pe pista. Si noi vrem in Schengen.

De cateva zile ascult muzica la niste Philips O’Neill STRETCH TR55LX. Si pentru ca mi-au placut atat de mult trebuie sa vi le arat.

Sunt cam singurele casti care mi-au intrat pe urechi fara sa am probleme. Singurele casti pe care le-am purtat in avion tot drumul pe urechi fara sa am vreun stres sau fara sa ma doara urechile. Si sa stai 10 ore cu castile in continuu pe urechi e ceva. Asta pentru ca am adormit ascultand muzica. (paranteza. LG-ul pe windows phone 7 m-a tinut 24 de ore in play, apropo de ce telefon sau mp3 player ai). Si pe avion dormitul nu e usor, ca inevitabil se mai zdruncina si te dai cu capul de pereti (a se citi marginile scaunului), iar astea cu castile de avion de obicei doare.

In alta ordine de idei, daca vrei sa iesi in evidenta astea sunt castile potrivite. Cel putin pentru mine sunt singurele casti cu care nu arat haios  sau ca un mikey mouse. Si am facut si doua arogante cu ele. Prima a fost ca m-am dus cu castile pe gat intr-un Dixons, mi-am pus niste Beats de la dr. Dre pe urechi si am zis ca sunt naspa. Si chiar asa sunt, comparativ.

A doua aroganta, trebuie sa o faceti si voi. Te duci intr-un magazin, iti pui castile astea pe urechi, vezi ca nu mai auzi deloc zgomotul exterior, iar apoi dai drumul la muzica. E altceva, e alta lume. E lumea muzicii tale.

Pe langa asta castile se lauda cu faptul ca au un cablu foarte rezistent (aici ramane de vazut, ca acum am cu ce sa ma joc la birou) si ca poti merge si la snowboarding cu ele. Ma  gandesc ca si asta merita testata.
Si si le-a luat si Zoso.

Pentru ca editia de anul asta din afara Bucurestiului a fost un real succes si i-a invatat atat pe organizatori, dar si pe public ce inseamna un festival cu adevarat, tocmai a fost anuntata editia de anul viitor.

Pe principiul “un festival este o adevarata experienta, nu doar o insiruire de concerte”, la anul tot pe Pipera – Tunari, in aceeasi locatie, numai ca pe un spatiu marit cu 5 hectare. Sper sa vedem de asemenea tiribombe, spatii de tolanit, spatii de campare. Dar si parcare luminata si cu iarba taiata. In schimb daca avem ghinionul sa ploua, nu veti putea intra cu masina pe camp.
Insa, cum a fost anul asta la B’estFest daca n-ati fost acolo…

In principiu toata productia mondiala s-a mutat in China. Ce a mai ramas pe alocuri sunt cateva fabrici, fabricute si linii de asamblare a produselor. Singura parte buna e la nivelul intregii corporatii, pentru ca fabricarea in China scade costurile de productie.

Fabrica HP din Houston ce a mai ramas in picioare,  pe vechiul stabiliment al fabricii Compaq, produce acum doar rack-uri si livreaza chiar si rack-uri complet asamblate si functionale cu serverele de care un datacenter are nevoie.
Nu am coborat si in fabrica asta, pentru ca nu asta a fost scopul vizitei acolo, doar va prezint in imagini cam cum arata o fabrica (sau linie de asamblare daca vreti sa ii ziceti asa) de calculatoare.

Si pentru ca HP nu isi deschide foarte des portile catre jurnalisti, sa vada ce se intampla inauntru, exclusivitatea este pe piticu.ro

Am fost acolo impreuna cu un baiat de la Slashgear ( follow tag here), cativa jurnalisti din Europa de la niste siteuri de tehnologie foarte locale si America de Sud. Va voi prezenta cum se lucreaza acolo, cat de multumiti sunt oamenii, povestile oamenilor care sunt de 20 de ani aproape la HP, oamenii care au inceput la Compaq pe vremuri si care inca sunt bucurosi ca fac unele din cele mai bune calculatoare din lume.

Ieri in avion o tanti englezoaica care venea in Romania (ma intreb de ce) se plangea de conditiile nasoale din spitalele din insula. Totodata imi aratase si articolele din ziare care tratau pe larg subiectul proastei pregatiri a asistentelor de acolo si a ingrijirii medicale precare. Drept urmare ar fi o idee sa va ganditi sa mergeti la spitalele din Regatul Unit. Nu va fi usor, dar categoric e altceva.

In schimb la noi Huawei angajeaza deja si are trei pagini de joburi disponibile pentru viitoarea fabrica pe care o construiesc sau o deschid in Romania, la Bucuresti, pe bulevardul Preciziei. (la capatul pamantului in Militari)

Asta e pentru cei care s-au trezit mai tarziu si au uitat frumusetile naturii. Rasarit de soare in Bucuresti.

Apropo de sunat iresponsabil la 112.

Si daca tot va amintiti de mine. Acum doua zile am fost sunat de la rutiera in legatura cu cazul meu. Au zis ca-mi trimit raspunsul pe mail.
In schimb o poveste reala aici.

Apropo, aceeasi campanie de prim ajutor am vazut-o azi si in Daily Mail, pe prima pagina.

Dupa ce am scris articolul precedent, parca am primit asa un val de mesaje telepatice de bine. Si le dau dreptate. Ati putea spune ca sunt lucuri care nu se spun, dar atunci unde e libertatea? Unde mai e exprimarea? Ce faci daca vezi un cacat? Il ascunzi sub covor ca sunt lucruri care nu se spun?

Ce mi-a placut la americani era ca daca au o problema o anunta, o comunica, spun imediat ce au facut, ce au de facut cum sa faca sa fie mai bine si asa mai departe. La fel si cu politia, comunici si te inteleg. Asa am mers si eu gratis cu autobuzul, expunandu-mi problema.

Si atunci nu vad unde sa fie lucruri care sa nu se spuna. Despre orice. Bineinteles, aici conteaza foarte mult impachetarea si cum se comunica acestea. Asa cum fac televiziunile americane generaliste. Iar la finalul mesajului apare si reactia, solutia sau spatiul pentru drept la replica

Nimic nu e mai reconfortant decat un mare fuck you Romania atunci cand revii acasa.
De fapt de ce ma mir, atat timp cat peste tot in lume intrebarea standard e: “Hello. How are you?”. Aici figura standard e o fata incruntata.  Ma intreb insa cat de prost platiti sunt astia de la vama de aici, daca isi permit sa nu zambeasca. Si acum ma gandesc si la altii din alte parti care orice ai face zambesc, vorbesc despre vreme, incearca sa te faca sa fii binedispus dupa o calatorie cu avionul. Iar atunci cand iti iau pasaportul in mana, se uita la tine si zambind te intreaba: how are you today.

Ma minunam in avion cand am vazut ca niste englezi studiau niste foi printate cu Bucuresti si centrul vechi. Nu o brosura sau asa ceva, ca noi n-avem. Doar niste foi printate, cu ce e de vazut prin Bucuresti (aproape nimic), ce traseu sa faca la pas prin centrul vechi (da, pe acolo pe unde e mizerie) si la ce carciumi sa manance (culmea, nu la carul cu bere sau alte tampenii ultra fancy si scumpe). Si englezii astia se entuziasmau in timpul zborului. Uite sa vedem asta, sa facem asta, uite o biserica (care e inchisa si in renovare de cativa ani), uite gradina Cismigiu.

Si dupa ce ajung aici si sunt intampinati de niste fetze triste si urate la controlul de pasapoarte si de o atitudine ostila fata de un turist, atunci la ce sa se astepte mai bine in viitor.

Si nu sunt absurd cand zic asta, dar poarta de intrare trebuie sa fie primitoare si binedispusa, chiar daca e o groapa de gunoi in spatele ei.

Ati gasit produsele la reducere de saptamana asta? Ati citit regulamentul si v-ati inscris aici? Numai intreb. Poate vreti niste bani gratis si nu stiati ce trebuie sa faceti pentru ei.

La Houston este sediul central HP. De fapt e fostul sediu Compaq, care s-a dezvoltat extraordinar in timp. Acum sunt cateva cladiri de birouri si medii de testare care produc aici (nu ca fabrica, ca nivel de business, dezvoltare, control, testing, etc) toata industria de print si calculatoare a HP.

Ieri a fost prima zi a vizitei din centru. Am vazut o groaza de lucruri (bine, nu chiar totul, de exemplu centrul de design era foarte strict pazit), mai avem de vazut multe lucruri si urmeaza sa va prezint voua, celor care lucrati la HP Romania, dar si celor pasionati de calculatoare cam cum e munca pe bune. Pana imi pun cap la cap ideile (poze, videouri, youtube), dar si pana termin de vazut tot centrul (aparent o zi nu e suficienta), iata cum isi desfasoara angajatii HP munca aici, la sediul central.

Mai multe detalii picante dupa ce revin in tara.

Ce calculatoare sunt in imaginile de mai jos? Pe unul probabil il recunoasteti, dar pe al doilea?

Raspunsul … dupa publicitate.

Adineauri vorbeam putin ipotetic despre mancarea la pachet. Intre timp mi s-a intamplat in seara asta. Am comandat in necunostinta de cauza o friptura de porc, uriasa de altfel: coaste, pulpa si inca ceva. Si bineinteles ca n-am putut sa o mananc pe toata. Asa ca m-a vazut chelnerul ca m-am saturat si a venit cu ideea simpla sa mi-o ofere la pachet. A luat farfuria si in 2 minute a venit cu punga asta inapoi.

Drept urmare mai am mancare inca pentru doua zile. Sa mai spun ca am mancat chiar la resturantul guvernatorului statului Texas?

Îi iese nevasta la cumpărături… În Carrefour Vitantis, că tot s-a lăudat Piticu că-i mai ieftin ca în altă parte. Aşadar, am plecat hai-hui fără listă.

Partea bună e că m-am încadrat în buget, deşi recunosc că, la casă, în momentul în care am început să urc produsele pe bandă  mi se făcuse inima cam cât a unui pui de puricel. Iar varianta să-i spui doamnei că nu vreau produsele pe care cu mânuţa mea le pusesem în coş, în urmă cu 5 minute,  ieşea din discuţie. Aşa că deja îmi şi imaginam cum Piticu îmi scoate ochii pentru cutiile cu floricele, gentuţa pentru farduri (se potriveşte cu pereţii din dormitor) şi alte aberaţii de care nu aveam nevoie acum. Rămâne discuţie imaginară, m-am încadrat în buget.

Şi cum sunt o femeie măritată, aşadar responsabilă, există şi două pungi cu produse “serioase”. Şi cum e cunoscut faptul că pe mâncare se duc cei mai mulţi bani, am început să fiu atentă la preţuri.  Partea bună e că începând de la pulpe de pui sau de porc, legume, fructe, pâine, lapte, caşcaval, legume congelate, mezeluri, zahăr, făină, sucuri, apă, bere, detergent sau alte produse de curăţenie, toate sunt mult mai ieftine faţă de alte magazine.

Pe scurt, la Carrefour Vitantis găseşti cele mai mici preţuri pentru strictul necesar într-o lună. Economia: consistentă. Spre exemplu, un calcul, nu chiar la virgulă, arată că unul din fixativele cumpărate îl pot considera ca fiind gratis. Şi cum suntem în perioada în care avem ceva cheltuieli, nu e cazul să strâmb din nas că îmi mai cumpăr un produs sau că-mi rămân mai mulţi bani în buzunar.

Pe lângă preţurile mici faţă de alte magazine, mi-a mai plăcut ceva: nu e aglomerat. Aşadar sunt mai puţine şanse de a fi agasat de cărucioarele altor clienţi sau de a găsi produse “abandonate” pe alte rafturi.

Acestea fiind zise, mă duc să înfulec chifteluţe de pui. 1,99 de lei 100 de grame

PS: Da, motanul era în inspecţie )

Azi dimineata am vazut pe wi-fi in fata hotelului asta. Acum la 500 de metri e iar. E clar ….
Daca pana diseara nu vin cu detalii…

Wireless-ul cu FBI Surveillance a aparut in zona dupa ce aseara mi-a picat netu ca trageam un episod din Fringe (ghici de unde) si intre timp am schimbat mac-ul placii de retea Ok. Sa stam cuminte zic. Desi din ce am vazut in filme, e chiar misto la puscarie aici.

N-am vazut episodul 1 din doi baieti si jumatate ca sa-l vad pe al doilea. Inca sunt gagicile disperate dupa Charlie. Iar cum fetele probabil aveau in contract un numar de aparitii in serial, acum vin sa-l caute pe cel mort(sau dat afara, cum vreti sa ii ziceti). In schimb comedia e asta:

Nah, cam asa a ajuns serialul sa faca oamenii sa rada fara Charlie. Nu ca Charlie avea cine stie ce stofa, dar cel putin era funny si problemele lui cu gagicile erau intotdeauna altele.

Nu e fotograf de meserie, insa reuseste sa surprinda “acel” moment. Il chema Daniel Vrabioiu si ne invita azi (27 septembrie), la 19:30, la Ceainaria Carturesti, la primul sau vernisaj. Il stiti pe Daniel din pozele prietenilor vostri de pe Facebook. Daca nu, e o ocazie buna sa-l descoperiti.

Expoziția *Street Photography @ Street Delivery* are ca temă generală

fotografia de stradă, în 20 de imagini surprinse la a cincea ediție a Street Delivery. Lucrările îmbină personalitatea străzii cu cea a fiecărui om prezent, în cadre intime, creând o comuniune aparte a celor două entități, care se completează reciproc. Pe scurt, intimitate în diversitate.

Expoziția este una cu vânzare, iar fondurile strânse vor fi donate Asociației Ovidiu Rom, în sprijinul programului “Fiecare Copil în Grădiniță”.

Spor la clatit ochii si nu numai!

Eu nu sunt ca altii, mie chiar nu-mi place aerul conditionat. In schimb, aici, in State, toata lumea folosete aerul conditionat. Ma rog, acum e si o perioada mai fierbinte, sunt undeva la 39 de grade afara – celsius, in Houston. Insa cum aerul e foarte uscat, nu se simte chiar asa de fierbinte. Uneori e irespirabil in timpul zilei, dar dau vina pe asta pe poluare.

Ziceam ca toata lumea folosete aerul conditionat. Dar sa nu credeti ca il foloseste sa se racoreasca, e atat de intens folosit si la temperaturi atat de mici incat dimineata aburesc geamurile. Si nu aburesc de frig ce e afara, ci aburesc pe dinafara de frig ce e inauntrul hotelului. Iar eu mai vin o data si intreb de ce ai folosi aerul conditionat. Si de ce l-ai folosi la temperaturi asa de joase? Adica pana la urma ce e afara e tot natural, e normal, e normal sa fie cald. Si ce faci cand iesi din incapere unde sunt 16 grade, ca asa tii aerul conditionat, la o temperatura de 39 de grade afara?

Iar pentru ca ieri am fost pe jos pana in centru am putut sa observ soferii de pe strada. Cei mai fericiti erau cei din masinile cu geamurile deschise, iar cei cu geamurile inchise la 39 de grade, ce foloseau categoric aerul conditionat, erau crispati si foarte incruntati.

Si totusi, e natura afara, verde, mireasma placuta …

Si pentru cei care ma tot intreaba ce caut eu in Statele Unite, la Houston si nu citesc piticu.ro (ca n-ar fi inca 3 articole in care am scris asta):

E clar acum?