Ce nu a inteles pana acum eMagic, dar si alti organizatori de concerte si artistii in ultima instanta, e ca tehnologia a invins. Daca ei se chinuie sa acrediteze oameni sa faca poze la concerte, publicul intra in arena cu camere foto mai performante decat ale fotografilor acreditati.

Daca anul trecut am filmat tot concertul Mika cu un handycam pe plaja si s-a vazut intr-un anume fel, camera cu care nu aveam acces teoretic la un concert, anul asta camerele s-au comprimat si mai mult. Drept urmare, concertul Roxette a fost asa:

Acum, in 2011, atat artistii cat si organizatorii de concerte trebuie sa inteleaga ca lumea are tehnologie la purtator egala cu toate tunurile lor de televiziune, cu toate echipamentele lor de filmat. Asa incat, munca si lupta de dupa de a sterge materialele dintr-un concert sunt pur si simplu inutile. Din contra, asa le promovati, asa se duce concertul mai departe.
Hai sa vad un concert care incurajeaza oamenii sa trimita pe net, intr-un mod organizat (upload pe youtube, agregare intr-o pagina) toate materialele filmate / pozate la concertul respectiv. Sa-l promoveze si sa-l premieze pe cel mai bun fotograf, pe cel care strange cele mai multe voturi la videoul sau si astfel sa se bucure de notorietate.

Si pana la urma ce sens are sa interzici Canon 450D, daca nokia N8 are 12 megapixeli?

Bonus:

Iar toate astea au fost filmate cu o sapuniera.

Bonus 2. Old, remember.

Pentru ca romanii sunt curajosi din fire (sau inconstienti as putea spune), am putea sa nu prea ne temem de problemele cu bacteria care afecteaza europa. In schimb ca masura de protectie, in megaimage-ul de unde imi fac eu cumparaturile, au disparut legumele straine. Astfel am fost placut impresionat sa cumpar rosii romanesti, nu olandeze, castraveti de la Brasov nu din Spania. Whoaa, deci se poate?

Problema asta afecteaza deja tarile enumerate: Germania, Spania au raportat pierderi la exportul de legume. Pe noi nu poate decat sa ne ajute acum, dar au invatat ai nostri sa vanda produsele, sa mai lase din pret si sa exporte acum? Avem noi suficiente legume astfel incat sa putem sa ne facem de cap?

Pentru ca Ellunes zicea aseara ca se duce sa isi faca o salata, tie ti-e teama?

Am obtinut in premiera clipurile de promovare a Romaniei pe posturile de televziune CNN si Euronews. Hai sa le vedeti si sa-mi ziceti daca va plac.

–

–

–

–

Deci vanam francezii ca sa inteleg. Si particular si englezii.

Romanii ce stiu mai mult, franceza ca e limba latina sau engleza ca e limba calculatoarelor si de circulatie internationala?

Intr-o ordine aleatorie,  vreau sa vad filmele astea. Am apucat sa ma interesez doar de filmele din competitie momentan. Voi aveti si alte recomandari?

Oxigen – Adem

Principii de viata – romania

The Untitled Kartik Krishnan Project

Das letzte Schweigen

Sin retorno

An einem Samstag

The Imperialists Are Still Alive

Mabul (The flood)

In toate concertele din garajul Europa FM ma bucur sa vad trupe care au rezistat peste ani. Din pacate sa rezisti cu o trupa de muzica atat timp e foarte greu. Trebuie sa muncesti si nu tot timpul ramane si ceva din munca asta. Daca ne uitam la Vama, dupa o frumoasa experienta acestia s-au despartit nu in cel mai placut mod.

Hi-Q in schimb sunt trupa care acum 15 ani umpleau toate spatiile in care aveau concerte. Acum fac acelasi lucru, au piese noi, au intotdeauna ceva nou, inca stiu sa anime publicul si sa le ofere ce acestia isi doresc.

Spre diferenta de altii Hi-Q inca n-a imbatranit, inca sunt tineri si pot. Chiar daca unii se insoara, raman tineri si la fel de voiosi. Am fost la un concert al lor in Hard Rock cafe, unde au inregistrat un DVD ce va aparea in curand si am fost placut impresionat ca toata lumea le stia piesele pe de rost.

Mi-am amintit de primul autograf, de cand le dadeam net in cafe-ul de la Pitesti, cand lumea era mai simpla si mai misto. Si ne vom vedea la fel si peste 20 de ani. Nu?

Va rog sa-mi ziceti:)

Vreau sa il cunosc macar.

Poza facuta de Zoso.

E aproape gata. Doamne, am putut sa o zic si pe asta. Pasajul Basarab e aproape gata.

Azi s-a dat Oprescu pe pasaj si a zis ca e ok. Bine, nu cred ca se pricepe prea mult un doctor la constructii, dar a dat bine sa zica ca e ok. Deja nu mai conteaza ca a costat de doua ori mai mult, conteaza ca sa ii dea drumul cat mai repede. Si sper cu ocazia asta sa bage repede in reparatii si podul Grant, pentru ca e praf si mult prea aglomerat. Sper insa sa se deverseze in pasajul Basarab puhoiul de masini care blocheaza Stefan cel Mare si Iancu de Hunedoara, asteptand sa intre in Piata Victoriei sau in Pasajul Victoriei. Dar si sper sa isi dea seama ca strada Nicolae Titulescu trebuie largita si ca arborii aia seculari de pe mijlocul strazii pe langa linia de tramvai sunt total inutili in zona aia.

Chiar daca vor exista acolo proteste ale lui Bucurenci & co, legate de taierea copacilor alora, strada Nicolae Titlulescu trebuie largita. Si repede.

Ne ia 20 de ani sa facem o statie de metrou sau un pasaj suprateran, dar poate poate, asa incet, incet, ne miscam, iar copiii nostri vor fi in stare sa se bucure de realizarile bunicilor lor si ale noastre partial.

Poze de la Cosmin

De la Vlad aflu ca un oras care a fost anuntat ca e pe moarte, ca isi pierde locuitorii si va ajunge un oras fantoma a reactionat in acest fel.

Ce vedeti in clipul de mai sus se numeste simplu: unitate. Asta e un lucru ce-l au americanii, un lucru ce noi n-avem, un lucru pe care vad ca noi nici macar nu vrem sa-l avem.

Si ideea a fost simpla si fix ca in filme. Un grup de initiativa s-a trezit sa reactioneze la stirea ca orasul e pe moarte. Drept urmare s-au intalnit, au facut cateva sedinte, fiecare a venit cu cate o idee, fiecare a venit cu ce avea acasa (o masina de pompieri, un car de televiziune, un autobuz, un elicopter) le-au pus unii langa altii si astfel a iesit clipul asta. Iar cu asta ei si-au facut promo, nesponsorizati de stat, necomandati de stat, de capul lor … dar cel mai important uniti.

noi nu.

Mai tineti minte cum a fost anul trecut la TIFF? V-a placut? Ati scris despre asta? Pai daca ati scris si puteti sa mai povestiti o data experienta de anul trecut, aveti sansa anul asta sa filmati spectacolul de la festivalul de film. Nu-i asa, cele mai bune cuvinte sunt cele rostite si cele mai bune poze sunt cele care se misca.

Asa incat pe mail la spirit@tiff.ro puteti intr-o pagina sa asezati povestea voastra de anul sau anii trecuti. 10 dintre voi au sansa sa castige o camera de filmat Sony cu care sa filmeze anul asta la TIFF experiente, secvente, glume, aglomeratia de la cinema, orasul, viata voastra in zilele de festival. Iar materialul va fi montat impreuna cu un regizor si trei din cele 10 filme vor fi premiate in cadrul TIFF 2012.

Eu am trimis deja mail.

Saptamana trecuta am primit un autobuz de mancare. S-a gandit asa Copolovici la mine si a zis, ma asta are nevoie sa mai si manance din cand in cand, ia sa ii trimitem un autobuz.

Din delicatesele de acolo, trebuie sa notez carnaciorii si sunca, dar si rosiile prajite si ciupercile de nu stiu care. In schimb am fost placut impresionat de painea English Bread. Bai, pufoasa, cu gust, cu ideea de paine in ea, nu o coca slaba asa cum sunt painile turcesti.

Ma rog, daca tot v-am facut pofta de mancare, sa va zic ca aveti sansa sa va prezentati retele de sandwichuri si sa  castigati premii. Propuneti un sandwich si daca e bun, aveti sansa sa castigati.

Ce s-a intamplat cu autobuzul in schimb dupa ce l-am mancat …

Exista mai multe tipuri de companii care vor sa faca treaba in online. Sunt companiile care au o directie precisa, stiu ce trebuie sa faca, vin cu proiecte si idei, tzac-pac le realizeaza, investesc in online, primesc feed-back, il accepta, isi imbunatatesc serviciile, au o campanie reusita si se bucura de premii la  festivalurile de publicitate si online, astfel devenind vizibili. Asta e exemplul bun.

Dupa care sunt alte doua tipuri de companii. Alea care nu stiu ce vor, de fapt nu vor nimic de la online, dar se intereseaza si ei ce e online-ul asta, cu ce se mananca ce fac onlinerii, cu ce i-ar putea ajuta pe ei treaba asta si nu fac nimic dupa aia, pentru ca nu se descurca, nu vor sa incerce, iar astfel online-ul e nasol si strugurii sunt grei.

Pe langa acestia sunt parsivii ca sa zic asa. Pe model tipic romanesc, ce fac aia? Las ca putem sa facem si noi, vin si se intereseaza despre ce si cum, afla pareri, propun campanii, subiecte, pun oamenii la treaba, apoi ii uita sa isi mai aminteasca de oamenii care i-au ajutat sa isi faca o idee despre online si sa le puna la punct o campanie si o fac de capul lor. In cel mai bun caz o fac cu alti oameni.

Am tot citit pe blogurile participantilor la BizAmsterdam ca au facut exact ce am descris eu mai sus. Ca s-au prezentat companiilor, ca au expus blogosfera cu bune si rele, ca au raspuns intrebarilor companiilor. Din pacate nici unul din bloggeri n-a venit cu o reactie din partea companiilor, ori acestea au fost pastrate secrete, ori le vom afla de la companii in perioada urmatoare.

Update: le vom afla de la companii in perioada urmatoare.

De fapt si eu am fost la BizAmsterdam, asa cum se vede in poza asta, de la Sutu.

Asa cum e normal, internetul e un mediu foarte volatil care se misca cu viteza luminii. De fapt si mai repede decat viteza luminii daca ne gandim ce viteze de download avem. Si chiar daca este atat de volatil, orice actiune de pe net, pe langa faptul ca poate trece foarte repede, poate si ramane in minte ca exemplu negativ catre cine persoane te astepti mai putin. Si nu vrei asta.

Daca nu v-ati prins inca netul e cel mai roz si pozitiv spatiu romanesc. Aici nu avem lucruri nasoale, ci numai lucruri bune. Nu o sa vezi pe nimeni ca da RT spre exemplu la “am facut pana de masina”, ci vor fi RT-uri la uite firma asta rezolva problemele cu pana ta de masina. Internetul astfel are tendinta de a marginaliza chestiile negative minore, dar si de a le promova pe cele evidente. Drept urmare nu trebuie ignorat.
Si o tot repet. Pe internet nu exista hateri. Exista doar persoane care se plictisesc si nu cunosc subiectul, produsul, au o parere personala profund influentata. Daca astia sunt luati la bani marunti sau le sunt cerute argumente, haterismul lor dispare. Dar pentru asta companiile trebuie sa isi asume un om care sa administreze legatura asta cu online-ul. Teoretic un soft poate doar sa prezinte compania, dar omul e acela care filtreaza si raspunde. De aceea omul asta trebuie sa aiba voie sa reprezinte compania cum crede el mai bine, dedicat fiind companiei si motivat in acest sens, fara sa ceara aprobare de mai sus si asumandu-si in numele companiei opiniile din social media / online.

Hai! Sa ajungem la momentul asta, sa intelegem ce e ala online, cum sa il administram si sa mergem astfel mai departe. Toate tarile din jurul nostru stiu ce e ala si ofera chestii exclusiv pe online cu oameni dedicati pentru asa ceva. Noi acum invatam, sa le dam o sansa.

High Impact Friends, un eveniment organizat de Revista Biz

Dap, e bine. Bucurestiul nu are locuitori, e un oras pustiu.  Mai sunt un milion si ceva de oameni cu buletin de Bucuresti, restul nu stim cine sunt, iar cum nu stim, nu exista.

Poza via Ana.

Am invatat ieri cu baietii cum sa facem exercitii dimineata, cum sa facem flotari, cum sa alergam cu bidoane de apa de 12 kile in mana, cum sa facem de mancare, cum sa facem buchete de flori, cum sa calcam camasile. Ce am mai invatat la Tabara de reformare Heineken?

Mai mult ca sigur cea mai grea proba a fost calcatul camasilor. Si totusi e elementara, barbatii trebuie sa stie sa calce camasile. Nici eu nu stiu sa calc camasile, dar cel putin nu am nevoie sa le am calcate, nelucrand intr-un mediu care sa imi ceara camasi calcate. De asemenea trebuie sa stim sa facem mancare, sa stim sa ne imbracam si sa stim ca florile de camp dau gata orice fata.

Toate pozele din tabara sunt pe Facebook.

Si am intalnit acolo si doi cititori de piticu.ro va multumesc. Si mi-a trebuit doar jumatate de zi sa farmec baietii cu rasul meu.

Alex Dima a venit in seara asta si a trantit la Protv un reportaj despre centrul vechi din Bucuresti, in urma caruia cei care s-ar simti responsabili ar trebui sa isi dea demisia. Cum suntem in Romania nu isi va da nimeni demisia. De altfel in reportaj este filmata si o cearta cu Sorin Oprescu pe tema strazilor reabilitate din centrul vechi si cum primarul general nu si-a facut treaba.

In replica, probabil pregatindu-se de materialul de la Protv, Sorin Oprescu se bucura de pagina lui de Facebook. Asa incat porneste o campanie pe pagina lui, cumpara publicitate pe Facebook, ii invita pe oameni sa vada maretele realizari ale primariei in pagina de Facebook. Care pagina de Facebook arata asa.

Si drept urmare stau sa ma gandesc. Decat sa aiba o campanie care sa minta ca se intampla ceva, nu mai bine face ceva?

Ne cramponam intr-o virgula pusa aiurea, intr-un cuvant scris gresit din graba sau din lipsa de atentie, intr-o tasta apasata gresit sau din cauza unui diacritic lipsa.

Dar suntem tara cu cei mai multi analfabeti din Europa de Est. Si nu vrem sa trimitem copii la scoala. E scumpa si inutila. Faci o facultate si ajungi femeie de serviciu.

Au glume in ei si incearca sa spuna bancuri. Dar de fapt trebuie sa puna muschiul la bataie, ca au invatat cum sa faca buchete de flori.

Ce am mai facut azi, dupa ce sortez pozele.

Bun, deci toata chestia asta se numeste spam. Ce comunicare vor sa faca astia aici se numeste spam. Mailuri luate din liste publice, bla, bla, unde tu trimiti un mail fara ca acea persoana sa isi dea acordul pentru a primi acest mail, se numeste spam.

Dar si alte firme, de gen WhiteImage nu reactioneaza? Cu alte cuvinte va place nu?

Asta pentru ca e Afterparty cu Mako, Shurbel si Cretzu.

Si dedicatii pe webcam

Nu s-a auzit la radiourile romanesti decat cu mici exceptii (radio21). Dar asta e piesa care da dependenta. Si ajungi sa zici ca every day I’m shufflin.

La ora 13:57 un barbat ameninta ca sare cu tot cu copil de pe un bloc. Probabil a anuntat de aseara ca sa intre in sumar, sa se poata aloca un car de transmisiuni si ca sa se inchida circulatia acolo.

Astept cu interes ce se mai intampla maine sau ce ne spun astrele.