Saptamana viitoare, pe 15 si 16 iunie, la Crowne Plazza se intampla Marketing 360. Asa cum a fost si anii trecuti, acesta este evenimentul care face marketingul sa se invarta in .ro. Si cum anul trecut am vazut puse in aplicare toate discutiile de la Marketing 360, ma astept ca si anul asta sa vad idei noi, lume noua, multe intrebari, dar si mai multe concluzii.
Evenimentul e structurat pe 2 zile, una pentru companii axate pe probleme specifice si una pentru prezentari si seminarii.
Evensys, organizatorul Marketing360 (http://marketing360.ro), are o oferta speciala pentru cititorii piticu.ro, valabila doar astazi si maine: 5 bilete cu discount (49 de euro + TVA fata de 95 de euro fiecare) daca doritorii folosesc codul piticu_m360. Inscrierile se fac pe e-mail la office [at] evensys [dot] ro (pe principiul primii veniti, primii serviti).
Apple se confrunta astazi cu cea mai mare problema de securitate de pana acum. 114.000 de adrese de mail si date de identificare ale posesorilor de iPad 3G de pe reteaua AT&T au fost vulnerabile unui SQL Injection pana mai adineauri. Chiar daca bug-ul s-a reparat, eroarea a fost fructificata, drept urmare cine a vrut si-a facut rost de numele si mailul persoanelor care au iPad-uri in Statele Unite.
Eroarea si bresa de securitate au aparut din cauza faptului ca utilizatorul se autenifica in retea cu un nume si o adresa de mail. Acestea erau stocate de catre furnizorul de date, dar se pare ca au fost stocate insuficient de bine.
Si de aici nu numai ca se pune intrebarea daca datele tale sunt bine si confidentiale acolo unde sunt, ci care e bresa de securitate a device-urilor ce utilizeaza Android, alt sistem de operare ce se autentifica pe baza de adresa de mail.
In principiu nu e greu sa iti pese de tine, de semenii tai, de oras, de mizeria pe care o lasi in urma. Sa stai sa strangi dupa tine inseamna ca sa nu ii lasi pe altii sa te injure, inseamna sa fii civilizat si sa fii corect. In schimb de ce asta se poate doar in alte parti, de ce doar la oamenii care nu stiu cum au fost educati?
De ce in Bucuresti s-au pus pungi de plastic pentru rahatii cainilor, care sunt folosite de tigani la carat gunoiul?
Nu numai noi facem filme misto si Finlandezii pot intra in aceeasi categorie. Parintele Iacob era orb, iar singura lui comunicare cu lumea exterioara erau scrisorile si telefonul. Cum scrisorile nu aveau cine sa le citeasca, acesta a obtinut gratierea unei condamnate pentru omor, ca aceasta sa ii citeasca scrisorile. Femeia fiind de piatra si fara sentimente si-a schimbat in cele din urma comportamentul atunci cand l-a inteles pe Iacob, mai ales atunci cand a inteles ca parintele nu a obtinut gratierea pentru ca asa dorea el, ci la rugamintele sorei condamnatei.
Un film mai degraba psihologic cu lupta unui bolnav impotriva unor doctori care au primit la un moment dat acceptul lui pentru a realiza niste teste medicale.
De cele mai multe ori lumina e fada si inchisa, iar actiunea incalcita de drogurile si calmantele pe care le ia bolnavul. Ce a facut bun filmul asta a fost ca au filmat la institutul Ana Aslan si poate asa mai fac si aia rost de niste bani de renovari.
Filmul ruleaza fin. Unul din putinele filme la care s-a aplaudat in sala la scena deschisa. O comedie savuroasa romaneasca interpretata genial de Mircea Diaconu, dar si de noul star al cinematografiei romanesti Dorian Boguta.
Din pacate se termina cam brusc, fara nici un efect. A iesit soarele si au plecat, totul revine la normal.
Regizorii straini prezenti la TIFF 2010 au spus ca sunt foarte curiosi sa descopere filmele romanesti care prezinta cum este societatea noastra, care prezinta ce se intampla in spatele usilor apartamentelor noastre.
Fara sa va spun povestea din filmul asta, pentru ca n-are sens, va spun doar ca daca viata voastra e tulmutoasa va veti plictisi la film. In schimb filmul se adreseaza femeilor nu si barbatilor. Of! E greu sa zic asa, e povestea intre unul care are o amanta si ii spune neveste-sii ca are o amanta si o paraseste. Dupa care criza si scandal.
Filmul e mult prea misto realizat. Actiunea te prinde si nici la final nu stii daca s-au despartit sau au ramas impreuna. In principiu dupa ceva ani de casnicie apare plictiseala, apoi apare calculatorul si internetul in familie, iar de aici dorinta si patimile.
Are toate tipurile de scene de la cele dramatice la cele erotice si bineinteles cele de dragoste. Privit din punctul de vedere al tanarului de 17 ani, filmul e mai deschis si comunicarea se intampla foarte direct.
Filmul lui Constantin Stroe as zice. Pentru ca filmul porneste cu directorul de la Dacia si se termina cu acelasi personaj. Ce e misto in filmul asta e ca nu este o simpla poveste despre un automobil. Este povestea oamenilor care s-au folosit de Dacia in zeci de ani de zile.
Avem povestea lui Belodedici care a fugit cu Dacia din tara, avem povestea liftierei de la TNB de la Motoare care si acum are tot Dacia, avem povestea omului care a incercat sa-l faca scapat pe Ceausescu in 1989 cu o dacie neagra, dar si povestea tipilor care s-au dus la munca in Spania cu Dacia 1300.
Pentru ca oricine dintre voi a crescut intr-o dacie, fie si cand parintii erau pe camp la tara sau fie si cand va incuiau in masina pana cand se duceau nu stiu unde, filmul trebuie vazut. E un fel de remember, dar un remember bine facut. Si se incheie cu speranta ca si actualele modele vor genera astfel de filme.
Eu nu reusesc sa inteleg de ce toate pozele pe care le fac in afara Bucurestiului arata intr-un anume fel si de ce pozele facute in Bucuresti sunt fade, fara culoare, fara mesaj.
Drept urmare Clujul e un oras micut. Am incercat sa ma pierd intr-o noapte cand am intrat pe niste strazi obscure dar am ajuns tot unde trebuia. Pe cat de micut e orasul pe atat e de vioi si aglomerat. Am fost placut surprins sa vad noaptea cozi la semafoare, dar n-am vazut masini la liniute (sau n-am stiut eu unde sa ma uit), am vazut tineri si baruri pline pana in zori de zi.
Fata de Bucuresti la Cluj, preturile sunt invers. Intrarea in club poate fi considerata scumpa, de la 10 lei, dar bautura e ieftina, o bere undeva la 6 lei sau mai putin. Pana si cluburile scumpe iti ofera consumatie de banii de intrare. Am facut un tur de ceva carciumi, placut de altfel, lume buna. In schimb muzica mai usor asa, nu prea le iese, m-am simtit ca la bairamele din generala cu muzica pusa pe casete audio.
Ce mi-a placut la Cluj a fost respectul pe care-l poarta cetatenii pentru berea URSUS. Intr-o zi pe strada am auzit pe cineva vorbind tare la telefon: “atunci pune-mi un URSUS la rece, pentru cand ajung acasa”, iar Mirona imi arata din masina o cladire in departare: vezi cladirea aia alb cu rosu, aia e fabrica URSUS.
Da. Categoric, Clujul e un oras de vizitat, desi Zoso zicea ca e sora mai mica a Bucurestiului. Au renovat ei centrul istoric, nu in totalitate, dar se chinuie.
Aseara am vazut la televizor nu stiu ce stire cu nu stiu care fotbalist care a fost la Disneyland, cu toata presa dupa el, ca sa le arate el ca e bine acolo si ca e frumos si ce bucuros e sa ajunga in locul unde n-a fost dus cand era copil.
Drept urmare zibo a facut un concurs cu aceste premii:
Marele premiu – 10.000 euro
6 excursii la Disneyland, pentru 2 persoane
43 premii in valoare de 300 euro
258 excursii in tara
Ce trebuie sa faceti? Intrati pe zibo.ro, faceti cont, puneti poze, gasiti zeci de prieteni care sa va voteze, dati linkul mai departe si astfel aveti sanse de castig. Suna bine?
Nu e o pacaleala, pentru ca nu trebuie sa faci nimic altceva decat sa faci cunoscut linkul special tuturor prietenilor tai. Totodata poti descoperi jocurile si serviciile zibo, dar si sa te distrezi misto. Acum, sa gasim o poza si sa participam in concurs … 10.000 de euro, scap de datorii.
Simplu, lasi geamul crapat, astfel incat pisica ta ramane blocata in geam. Am patit-o de fiecare data cu pisicile mele, asa incat stiu ca geamul nu se lasa ridicat sus, decat daca pisica are cum sa nu iasa sau sa nu ramana blocata.
Oricum Pongo a stat sub pat azi toata ziua, ori mai vine un cutremur, ori asta nu ii convine.
Din ciclul cum poti sa iti promovezi un blog, avem azi protestele de la palatul Parlamentului. Si cum stateam si ma uitam linistit la televizor am vazut o pancarta.
Iar lumea striga poezia pe care o invatase in ajun: salarii, pensii, bani, bani.
Domnule Rebengiuc imi cer scuze pentru ca am ras in sala atunci cand ati rostit titlul cuvantarii dumneavoastra: Proclamatia de la Cluj.
Va sustin, va multumesc pentru ca ati avut curajul sa faceti publica aceasta problema a filmului romanesc si pe cat posibil, rog toti cei care imi citesc acest blog sa ia act de o problema grava spre care se indreapta productia de filme autohtone. Iar cuvintele de mai sus, oamenii care sustin aceasta proclamatie … spun tot.
Din pacate materialul video de mai sus nu se regaseste in presa romaneasca. Aceasta presa romaneasca, acreditata la TIFF 2010, nu a considerat atat de important acest eveniment incat sa-l publice, astfel incat a fost trecut la alte evenimente petrecute la gala premiilor festivalului de film.
A fost si TIFF 2010. Pentru cei care nu stiu cu ce se mananca, n-au fost niciodata sau nu au auzit foarte multe despre festivalele de film, rezumat in cateva cuvinte ar fi doar: un festival ce nu trebuie ratat de nimeni.
Ca sa continui lauda, numai filme unul si unul, numai proiectii deosebite si oameni foarte misto. Urmeaza filme, poze si rezumatul filmelor vazute.
La Cluj e suficient de aglomerat. N-apuci sa termini de vazut un film ca trebuie sa alergi la un alt cinematograf ca sa vezi alt film. Si aici filmele nu se vad din obligatie, ci din placere, iar salile de cinema sunt intotdeauna arhipline. In schimb daca ai intarziat la un film risti sa gasesti loc doar in picioare.
Mail
Facebook
Twitter
Linkedin
Youtube
