Avem concurs nooou: ies la rampa cu inca 2 vuvuzele, ca mie chiar mi-au placut. La stadion mi-au iesit niste super poze cu Vivaz-ul (chiar am surprins viata de acolo . Restul detaiilor despre concurs le voi detalia mai tarziu cand se va termina upload-ul de poze, dar si cand ma intorc de la meci.
Urmeaza Danemarca – Japonia … weee … japoneze si daneze pictate pe fata. Si cum eu am o pasiune (ca oricine altcineva) pentru asiaticele alea micute din filme, am oarece emotii acum inainte de meci.
La inceput au fost blogurile si a fost misto. Toata lumea era prietena cu toata lumea, toata lumea sustinea pe toata lumea, lucrurile mergeau asa cum trebuie. Dar parca nu era suficient asa ca Dumnezeu a zis sa apara traficul. Drept urmare blogosfera s-a schimbat, lumea a inceput sa scrie pentru trafic, sa se uite cu ura si dispret unii la ceilalti. Au inceput sa spuna cuvinte dure, de genul: ala e prea scump, nu ne putem ridica la nivelul lui sau vorbe de genul, ala are fumuri nu vorbeste cu mine.
WTF?! De unde ideea asta, de unde ura asta? De unde raca asta?
Toate astea au pornit de undeva, eu nu am reusit sa inteleg de unde. Si de asta nici nu inteleg de unde cretinatatea aia in care daca vreun blogger are vreo campanie toata lumea il uraste, pentru ca el are o campanie si restul n-are. Pai sa fiti voi sanatosi, puneti mana la munca, la fel cum are bloggerul ala o campanie asa poate avea oricine. Ideea e simpla. Daca vreun blog are reclama pe el, asta nu poate fi decat de bine pentru toata blogosfera, iar toata blogosfera trebuie sa-l sustina pe cel care are reclama. Nu pentru ca are reclama, ci pentru ca asa isi pot atrage si altii reclama respectiva. Daca o campanie merge bine pe un blog, nu are feedback negativ va atrage automat mai multe campanii, pe mai multe bloguri. E atat de simplu.
Cum se fac bloggerii cunoscuti deci? Categoric nu de unii singuri, asa cum sunt toti acum – fiecare pentru el. Ci impreuna, colaborand, facand chestii unul cu celalalt, dandu-si linkuri, crescand astfel blogosfera.
NU va uitati la Cabral sau Zoso. Ei sunt nimeni. Ei nu conteaza. Ei sunt doar doua persoane, restul blogosferei e imens. Nu trebuie sa scrieti pe bloguri doar pentru Cabral sau Zoso, nu trebuie sa va raportati la ei si sa spuneti ca din cauza asta nu cresteti, ca lumea citeste doar blogurile lor. Nu, lumea citeste toate blogurile daca dati linkuri sa va faceti cunoscuti, sa va faceti vizibili, sa participati la intalniri, sa dati poze, sa comentati, sa fiti parte a social media.
La finalul sptamanii trecute m-am jucat cu un Panasonic Plasma NeoPDP 3D Full HD. Cum eu am acasa deja un HDTV, deja televiziunea digitala nu mai are secrete fata de mine si cu greu un televizor care se lauda a fi HD poate sa imi aduca ceva in plus care sa ma multumeasca. In schimb plasma asta a reusit sa ma impresioneze, aducand in fata cateva detalii pe care eu nu le am.
Catalin Ticheru, Adrian Holerga, Sorina Vână, Claudiu Petre, Ovidiu Sîrb, Ovidiu Sîrb si George Ploaie au castigat cate un magnetel de frigider din Africa de Sud, de la cupa mondiala.
Concursul la care ati participat toti si va multumesc, s-a desfasurat ieri pe facebook.com/piticu. Premiile as vrea sa le inmanez la party-ul de intoarcere, pe care-l stabilim dupa ce ne intoarcem in tara.
Pentru ca suporterii i-am vazut, iar jucatorii nu vor sa fie mai prejos, trebuie sa ii aducem si pe ei in prim plan. Iar cum meciul nu a fost transmis de TVR in Romania, iata ce s-a intamplat la meci.
Dupa meci suporterii mexicani au fost deosebit de suparati ca echipa lor nu si-a salutat stadionul verde. Dar s-au resemnat repede, gandindu-se la meciul cu Argentina, cand vor sa ii scoata lui Maradona fotbalul din cap. Citeste mai mult »
Cam asta bem aici. Berea nationala a Africii de Sud, produsa de prietenii nostri, sefii de la URSUS, compania SAB LTD.
Berea e buna, e buna, buna. Identica ca si URSUS dupa reteta (acum nu stiu cine dupa cine a luat-o, am o vaga impresie ca africanii dupa romani), identica si la gust, dar probabil produsa dintr-o sursa de apa mult mai buna. Si foarte ieftina de altfel. In magazin e cat o cola, iar in carciumi putin mai scumpa.
Nu am prea multe programe TV in camera de hotel, dar din astea 14 care sunt aici, 9 (noua) canale sunt de sport. Si toate transmit cupa mondiala, inregistrari, excursii, programe speciale. Imi inchipui ca investitia in productii e extraordinara. Mai ales ca mai toate productiile sunt filmate in HD, existand mai multe programe de sport in HD. Mai mult, ofera audio diferit in functie de optiunile celui care vrea sa auda pe transmisiunea digitala. Probabil acelasi meci in limbi diferite: engleza si africana. In schimb televiziunile africane au voie sa afiseze reclamele partenerilor cupei mondiale in studioul de televiziune. Studioul arata aproape la fel ca cel de la TVR, numai ca e mai bine stilizat si nu la fel de ingramadit, camerele putand sa faca cadre complete, nu stranse si taiate ca la romani.
Pe langa asta, in hotel am avut niste jurnalisti de la Canal+ care venisera aici pentru turul africii. Probabil niste documentare despre cum e Africa. Nu am putut sa intru in vorba cu ei, pentru ca erau foarte singuratici si ascunsi, chiar daca vorbeau in engleza cu altii. Programul lor astazi a sunat in felul urmator: 4.30 micul dejun, 5.00 plecarea in documentare, 16.00 intoarcerea la hotel, 18.00 plecarea catre urmatoarea destinatie. Si asta dupa ce aseara pe la ora 11 erau la carciuma si vedeau meciul.
Intotdeauna suporterii sunt cei care fac un meci de fotbal. Ei sunt singurii care sustin echipa, nu antrenorul sau nu coechipierii de pe margine. Suporterii pe langa meciul de pe teren fac meciul lor in tribune. Ei sunt cei care se pregatesc mult pentru un meci si probabil investesc in pasiunea pentru echipa lor, mai mult decat investeste echipa de fotbal in jucatori, transport sau sa isi multumeasca suporterii castigand meciul.
La Mexic – Uruguay, aseara, mexicanii ne-au aratat ca meciul nu e frumos numai pe teren, ci in primul rand in tribune.
Orice ati spune ca va plac sau nu, vuvuzelele sunt culoarea extraordinara a acestui campionat mondial. Sunt acel zgomot fara de care orice meci in Africa de Sud ar fi fost trist si anost. Ma gandesc ca fara vuvuzele, la frigul de aici si la praful din aceasta tara totul ar fi fost anost. Dupa meciurile vazute la televizor, dupa 3 zile de cupa mondiala, dupa un meci vazut pe stadion parca nu-mi inchipui altfel meciurile de fotbal decat acompaniate de vuvuzele.
Pentru ca cei de la TVR nu stiu sa sufle in vuvuzele, va voi prezenta eu:
Video filmat cu Sony Ericsson Vivaz si uploadat via Vodafone
Rugamintea organizatorilor cupei mondiale de a nu folosi vuvuzelele pe stadion in timpul intonarii imnurilor nationale este respectata cu strictete. La Mexic – Uruguay, in timpul intonarii imnurilor nationale galeria mexicului a cantat toate versurile, dupa care au asteptat intr-o liniste perfecta sa se termine imnul Uruguay-ului care a avut doar cateva sute de fani pe stadion. Dupa care totul a luat-o de la capat si a capatat atmosfera pe care o vedeti la televizor. Nu, nu este asurzitor. Nu stiu cine s-a plans de zgomot, cine si-a cumparat casti de astupat zgomotul, dar este acelasi zgomot produs de goarnele de pe Steaua, alimentate cu spray-uri. In timpul meciului am putut vorbi la telefon si interlocutorul de la celalalat capat al firului m-a putut intelege corect, chiar daca pe langa mine urlau vuvuzelele. Mai mult eu am auzit perfect la telefon.
Vuvuzelele sunt si un mijloc mult mai misto de a entuziasma galeriile. Au fost momente in meciul Mexic – Urugay cand tot stadionul incepea sa sufle in vuvuzele puternic dupa care scandau toti numele echipei. Si nu mai e toata lumea disperata sa faca un zgomot infernal in vuvuzele, ci le folosesc doar atunci cand simt nevoia sa faca asa ceva. In rest toata lumea sta pe scaun si se bucura de meci. Ce poate fi mai frumos decat atat?
La inceputul acestui secol falimentul Argentinei ca stat era scris negru pe alb in acordurile cu FMI. Tara era in incapacitate de plata. Sebastian Vladescu, ministrul de finante romanesc a spus acum vreo 2 saptamani ca Romania poate ajunge in aceeasi situatie ca Argentina. Daca nu ati vazut deja filmul documentar despre falimentul Argentinei sau filmul din care grecii trebuiau sa invete acum cativa ani sa nu ajunga in situatia de azi … Citeste mai mult »
Sunt departe de tara, drept urmare singura legatura cu Romania e internetul. Internet care de obicei este presa libera a unui stat. Este mijlocul si locul prin care oricine poate spune orice, urmand ca omul sa filtreze ceea ce vrea sa auda sau sa vada.
Internetul e singurul mijloc de manifestare a unei tari. Si totusi prin internet, din cate vad de aici, nefiind in legatura cu altceva, nevorbind cu nimeni altcineva (cu cine naiba sa vorbesc?) Romania pare ca fiind mai mult decat in mijlocul unui razboi civil care seaca tara de bani si de resurse. Citeste mai mult »
Am mai fost la meciuri in Romania si peste tot a fost frumos. Bine, in tara am stat cu galeriile unde totul se intampla in sistemul de val, daca au facut doi oameni o chestie, atunci toata lumea trebuie sa faca acelasi lucru. In principiu cam acelasi lucru se intampla si aici, in timpul meciului, in schimb … totul se intampla putin diferit.
Va intrebam inainte sa plec in Africa daca a fost cineva la vreun meci din Liga Campionilor ca sa imi povesteasca evenimentele de acolo, in principiu ca sa stiu la ce sa ma astept. N-am primit nici un raspuns atunci, asa incat am ajuns la stadion oarecum in necunostinta de cauza.
video HD filmat cu Sony Ericsson Vivaz.
Daca in tara aveam doar un guest confirmation number de la FIFA pentru a intra la meciuri si dovada ca am cumparat biletele, aici am aflat ca ne trebuie bilete clasice ca la orice meci. Am mers deci la sediul de unde se pot lua biletele cumparate prin internet, am luat biletele si am intrat in curtea stadionului dupa ce am trecut prin doua filtre de securitate si detectoare de metale.
Stadionul nu e extraordinar de mare si nici nu e atat de spectaculos pe cat sunt stadioanele europene sau pe cat se va realiza Lia Manoliu. Daca ar fi sa-l compar cu vreun stadion din tara, ar fi Ion Oblemenco de la Craiova ca si aspect al tribunelor. Bineinteles, nu comparam numarul de locuri din tribune cu cele 35.000 de persoane ce au asistat la meciul de ieri, dar stadionul Royal Bafokeng din Rustenberg este undeva in mijlocul unui camp, departe de un oras, cu drumuri de acces foarte bune, dar si cu generator propriu de electricitate.
In curtea stadionului spectacol: scene amplasate, lume, muzica, distractie, bere. Poze se pot vedea in articolul urmator. Mi-a placut ca suporterii veniti cu cateva ore inainte de meci, dupa ce au asteptat sa treaca de filtrele de securitate, au avut ce sa faca pana la fluierul de start al partidei. Se gasea acolo bautura din belsug, bere la acelasi pret cu coca-cola, inghetata si suveniruri de la magazinele oficiale FIFA (fara vuvuzele), unde toata lumea putea plati cu cartea de credit, scene pe care suporterii se suiau ca sa isi incurajeze echipele sau sa isi faca incalzirea pe stadion.
Daca din imagini nu ati intelege prea bine, e un fel de spectacol asemanator cu ce se intampla la noi la Romexpo in concertele de acolo. Iar toata asta in fata stadionului, astfel incat toata lumea era prietena cu toata lumea, indiferent din ce echipa fac parte, dar si ce culoare are pielea lor.
Daca ideea de fair play nu e cunoscuta noua, asta se regaseste din plin la Cupa Mondiala. Un meci bun merge intotdeauna cu prieteni noi facuti la stadion, schimb de poze, schimb de numere de telefon si imprieteniri pe facebook.
Ieri la meciul Mexic – Uruguay, am avut ocazia de a cunoaste ambele galerii. Ma rog, mai mult cea a Mexicului, in timp ce uruguaienii erau maxim 300 de oameni si se pierdeau repede prin multime. Mi-a placut mult respectul pe care l-au afisat suporterii fata de orice om, imbracat in orice tricou al oricarei echipe nationale si cum toti erau bucurosi sa li se faca poze.
Mexicanii au iesit in evidenta prin diverse chestii puse pe cap in timp ce uruguaienii prin tricourile si picturile pe fata in alb si albastru. Multe, multe poze mai jos.
O nota de culoare, pe stadion netul pe Sony Ericsson Vivaz a mers mai extraordinar decat in orice alt loc din Africa. Drept urmare si tweeturile din perioada meciului + pozele aferente.
Africanii au investit enorm pentru Cupa Mondiala. Se spunea ieri la radio ca se asteapta si ei la o situatie economica dificila dupa ce vor veni facturile de plata. Primul ministru spunea ca asteapta fluierul final al cupei mondiale, ca apoi sa traga linie si sa faca socoteala, daca au iesit pe minus, unde au fost probleme, unde sunt pe plus si cum sunt.
Ce vedeti mai sus in poze e un drum, road 64 se cheama. Un fel de drum national la noi, singura diferenta fiind aceea ca asta nu are gropi. Da, ati putea spune ca africanii nu au conditiile meteo de la noi, dar e mai mult, ei au caldura puternica care tine mult, dar si frig, in schimb mai putina apa care sa macine drumul. Si totusi drumul e fara gropi. Nu, nu este perfect drept, dar nu are gropi. Nu trebuie sa opresti la fiecare 50 de metri ca ai o groapa, nu trebuie sa eviti pietoni sau carute care merg pe strada. Nota: pe langa drumul national e un drum facut cu buldozerul, pe pamant, pe unde merg carutele, pietonii si cine stie ce alte agregate care nu au voie sa mearga pe asfalt.
Pana la urma legea e lege, culmea, se aplica si la africani.
Am decis, va cumpar magneti de frigider si vi-i dau cadou. Dar pentru asta trebuie sa intati pe pagina mea de facebook, unde va vor astepta niste intrebari despre Sony Ericsson Vivaz, telefonul cu care eu surprind aici cupa mondiala. Nu stiu cand voi pune intrebarile, pentru ca le voi pune din mers, iar primul care raspunde la intrebarea respectiva castiga un magnet de frigider.
Sunt 7 magneti care participa la acest concurs, de unde ar insemna ca ar castiga 7 persoane care isi vor umple frigiderele cu amintiri din Africa de Sud de la cupa mondiala. Concursul se desfasoara azi pe facebook.com/piticu, deci mult succes.
Am luat 3 vuvuzele in seara asta, suna la fel ca toate celelalte, insa nu-s asa de scumpe ca alea detasabile. Sunt dintr-o singura bucata. Acum se pune intrebarea, ce fac cu ele?
Cand Bill Gates a spus ca 64k should be enough for everyone, africanii cred ca l-au luat drept bun. Astfel incat netul aici merge cam asa:
De fapt hotelul are un ADSL de 2 mbps, in spatele caruia a pus niste squid-uri, niste proxy-uri ca sa nu se simta. Problema e ca sunt vreo 200 de oameni in hotel, iar banda asta de net se imparte la toti 20. Mai mult, fiind ADSL banda de net e asincron, deci sunt 2 mbps download si doar 512kbps upload. De unde rezulta ca 3G-ul ar fi mai rapid.
Bonus: google ne vede ca suntem in Nigeria si serveste pagina de start nigeriana. Bonus 2: in timp ce urcam astea pe blog s-a oprit curentul.
. Restul detaiilor despre concurs le voi detalia mai tarziu cand se va termina upload-ul de poze, dar si cand ma intorc de la meci.
Mail
Facebook
Twitter
Linkedin
Youtube
