PARTY IN BLOGOSFERA ROMANEASCA!

Cand? Joi seara (1 iulie), dupa 20:00.
Unde? Open Pub.
De ce? Bere si premii: vuvuzelele si magneteii din Africa de Sud!

Asta pentru ca ne-am intors sanatosi si frumosi din Africa de Sud cu o groaza de povesti de spus, magnetei de frigider si vuvuzele. Oricine este invitat, bineinteles. Nu va asteptati sa va sun pe fiecare sa va chem acolo, am scris pe blog, ati citit, trebuie sa veniti.

Alex se intreaba asta si se gandeste pe buna dreptate.

Partea buna e ca statul trebuie sa faca digurile alea, partea proasta e ca nu le face, partea si mai proasta e ca doar statul are voie sa faca digurile alea. Daca ne aducem aminte de anul trecut, o comuna de prin moldova a pus mana de la mana, forta de munca si bani si si-au asfaltat un drum si si-au reparat un pod luat de ape. In schimb dupa ce au facut asta a venit statul si le-a facut dosar penal pentru ca nu aveau voie sa isi repare singuri podul, pentru ca nu aveau voie sa isi asfalteze drumul. Si trebuiau sa astepte dupa stat.

Acum stiu ca noi stam foarte prost la capitolul management si ca nimeni nu vrea sa faca nimic in tara asta, incepand de la varf pana la opinca. In schimb, aici se aplica principiul daca cineva vrea sa faca ceva i se da in cap pentru ca are idei si vrea sa munceasca, mai bine sa stea jos si sa nu faca nimic ca toti ceilalti …

Poate pica …

[va urma]

Asa cum va ziceam, in safari in Africa nu sunt animalele in custi, acolo stau oamenii. Iar oamenii terbuie sa stea in masini, cu geamurile inchise si sa se plimbe printre animale. In rest e misto (!), animalele sunt triste, primesc mancare cu portia si la un interval fix, dupa ce se aduna hoarda de masini care vrea sa vada cum mananca leii, leoparzii sau hienele carnea de vaci moarte adusa cu camionetele.

Dupa ce acest lucru, lumea se declara multumita ca a vazut cum au mancat animalele alea carne cruda si pleaca toti in coloana, depasindu-se unii pe altii si ridicand nori de praf ce nu te fac sa respiri. In schimb temerarii se duc sa se joace cu pisicutele. Si gata, asta e safari-ul.

Citeste mai mult »

Urmaream zilele trecute pe Sky News in Africa scandalul englezilor cu FIFA si supararea acestora ca biletele la meciurile de la cupa mondiala  se pot cumpara doar online. Intr-adevar exista si cateva locuri unde se vand bilete standard, dar aplicarea pentru acestea se face doar online, folosindu-se de niste calculatoare legate la sistemul electronic de vandut bilete FIFA.

Ei bine daca englezii erau suparati pe faptul ca nu se pot cumpara bilete de la magazin, asa cum se cumpara la meciurile de fotbal normale, eu am fost foarte multumit de faptul ca biletele de meci se cumpara online. Iar asta a facut ca FIFA sa aiba sold out aproape toate meciurile, pentru ca agentiile de turism care au oferit sejururi in perioada cupei mondiale in Africa de Sud, au cumparat si bilete la meciuri pe care le-au vandut o data cu cazarea si transportul. Singura diferenta a biletelor cumparate online a fost ca trebuia sa te duci sa ridici biletul, bilet care se ridica in principiu de la stadion, de la centrele de ridicat bilete. O data ridicat biletul poti intra pe stadion.

Ei bine, procedura de ridicat bilete nu e atat de usoara pe cat pare.  Adica, da te duci acolo si spui: salut vreau bilete, iar ei iti spun: da, cu placere, dovedeste-mi ca esti tu si ca tu ai platit pentru biletele astea. Drept urmare trebuie sa le arati un act doveditor, in cazul nostru am scapat usor cu pasapoartele, iar in baza acelui act sau a cartii de credit cu care s-au platit biletele poti intra pe stadion. Pentru a obtine viza pentru Africa de Sud, viza pentru campionatul mondial, a trebuit sa dovedim la ambasada ca am cumparat deja bilete pentru meciuri. Pentru a dovedi ca am cumparat bilete pentru meciuri a trebuit sa facem rost dupa ce am platit biletele de FIFA guest confirmation number, acel lucru care iti dovedeste faptul ca ai platit biletul si ca ai un loc rezervat pe stadion. Pe baza acelui bilet se umplu locurile pe stadioane si astfel se acorda viza.

O data avut biletul poti intra pe stadion si poti beneficia de toata bucuria unui meci de fotbal de cupa mondiala.

In schimb, asa cum ati vazut mai devreme FIFA a acordat bilete gratuite pentru elevii sub 18 ani ai scolilor din Africa, dar si bilete cu preturi reduse pentru sudafricanii care au muncit la aceste stadioane.

Daca atunci cand am fost la Moscova eram bucuros sa mai vad cate un roman prin preajma care sa vorbeasca romaneste si i-am multumit unui care m-a ajutat in romaneste cu informatiile despre accesul in Rusia, nu acelasi lucru il pot spune si despre Amsterdam.
La plecare a fost totul foarte repede. Am apucat sa fumam o tigara, dintr-un zbor de la Bucuresti spre Johannesburg si am plecat pentru urmatorul zbor. La intoarcere, m-am oprit acum intr-o carciuma unde e si loc de fumat, de unde scriu si acum. Bineinteles la locul de fumat niste romani. Se intalnisera aici un tip si o tipa si stateau si vorbeau in romaneste, mintindu-se unul pe celalalt care unde a fost, care ce locuri a vazut, care e mai bun decat celalalt.

Eu m-am asezat linistit la o bere si o tigara, incercand sa evit sa dau in vileag faptul ca sunt roman, stiind faptul ca asta nu e un motiv de lauda pe aici, deoarece majoritatea ne cunosc naravul.
Si nici n-am terminat de scris astea si nici n-am ajuns la poarta de imbarcare cand aud un strigat de lupta al unei mame: “Ionut treci in pizda matii aici, unde te duci?”, iar raspunsul a fost imediat: “lasa-ma dracului in pace, stiu eu.”

Urmeaza introarcerea intr-o tara pe care am ajuns sa o iubim, fiind o saptamana departe, atat de mult incat sa ne dorim sa fim inca o data  oriunde in afara ei, cat mai departe, acolo unde alti romani n-au ajuns ca sa ne stirbeasca reputatia, puterea de munca, constiinciozitatea si loialitatea.

Am fost mandru ca am fost singurii romani in Africa de Sud, cat timp am stat acolo. Dupa acest memorabil moment toata treaba se modifica, se schimba, se duce dracului.
Placerea de a te duce intr-o tara straina, in care nu te cunoaste nimeni, de unde nimeni nu stie de unde vii e extraordinara. E minunat sa spui: “I’m from Romania, you know, the Hagi’s country, or the Chivu’s country, or Adrian Mutu’s” si toata lumea sa exclame cu admiratie numele fotbalistilor amintiti de tine. Sau daca nu stiu nimic, devin si mai interesati cei care aud de Romania. Unde? Europa? Estul Europei? Cine sunt vecinii Romaniei?
Singaporezii pe care i-am intalnit la Misty Hills stiau mai multe despre Romania si ne-au intrebat scurt: cum e criza acolo? E criza? Cat de mare? Mai mare ca a Greciei? Si le-am rapsuns direct: da e mai mare si e mai nasol, de asta nu sunt si alti romani la campionatul mondial. Dupa care ne-au invitat sa muncim in Singapore ca e misto acolo.

Am fost singurii romani de la hotel, singurii romani de la meciuri, cred ca singurii romani din Africa de Sud care s-au plimbat si care au cunoscut experienta africana.

In schimb, la intoarcerea in Europa, totul s-a schimbat exact asa cum nu speram sa se intample. La iesirea din avion era coada, am zis ca ok … om trece pe undeva si e ceva ce se intampla. Oamenii din fata noastra exclamau mirati “e pentru prima data cand vad asa ceva”, la poarta de iesire din avion, politia verifica pasapoartele calatorilor. Le dau pasaportul, vorbesc in engleza cu ei, vad ca sunt din Romania si ma intreaba unde ma duc. Am vrut sa le zic ca ma duc unde vreau eu ca de aia sunt aici, insa le-am raspuns scurt ca back to Romania, back home si m-au lasat sa trec. Nu acelasi lucru despre Costin pe care l-au oprit sa-l intrebe niste chestii, drept urmare m-am intors si eu ca sa aflu ce se intampla.
Dupa care au inceput intrebarile. Unde lucrati? Ce lucrati acolo? Ce faceti acolo? Ce ati facut in Africa de Sud, de ce v-ati dus acolo? De ce in termen atat de scurt? Adevarul e ca am fost singurii din avion cred care si-au rezervat biletul cu 6 zile inainte.
Am stat, le-am explicat ce si cum, le-am lasat o carte de vizita politistilor si s-au linistit astfel incat ne-au lasat sa mergem mai departe. Dupa care, bineinteles, au glumit cu noi despre Chivu, despre Olanda la mondiale si ca trebuie sa le sustinem echipa, pentru ca totul e portocaliu la ei.

Pe scurt asta e concluzia, romanii  sunt bine vazuti in tari din astea ciudate si straine, care n-au auzit de noi. In schimb acolo unde am fost deja, acolo unde au fost altii inaintea noastra se lasa semne de intrebare, apar nedumeriri, apare politie si securitate care vrea sa stie ce mama dracu au facut romanii de au ajuns acolo, de unde au bani si mai ales de ce.

N-am nimic impotriva acestor masuri de securitate pentru ca ele sunt ok, in schimb am ceva impotriva desteptilor care inaintea noastra cine stie ce probleme au creat in avion, cine stie ce probleme au creat pe aeroporturi, cine stie ce au furat si ce au facut ca sa faca politistii sa fie foarte atenti cu alti turisti straini.

Din ce se gaseste la vanzare prin magazinele #dinafrica

Aventura calatoriei in Africa de Sud nu se termina aici. Intr-adevar diseara plecam inapoi spre Romania. Ne asteapta un zbor de vreo 10 ore, de la ora 0 pana la ora 10 in Amsterdam, apoi inca un zbor de vreo 2 ore pana pe Otopeni si ajungem in final acasa. Din punctul meu de vedere sunt foarte bucuros ca ma intorc in Romania.

Am in schimb vreo 40 de giga de poze si filme facute aici pe care nu am putut sa le urc pe net, care au povesti in spate, care asteapta sa fie publicate, pe care vreau ca si voi sa le vedeti si sa le cunoasteti. Drept urmare zilele urmatoare va voi spune si mai in detaliu cum a fost aici, ce e de vazut, ce nu e de vazut, cam ce trebuie sa faceti si ce nu.

Daca ati zice ca nu e nevoie ca stim din presa, da stim din presa, insa presa infloreste de cele mai multe ori sau prezinta doar situatiile care ii avantajeaza pe ei ca publicatie si ei sunt limitati de numar de caractere, numar de articole, numar de minute de video montate. Vom povesti despre securitate, despre magazine, despre shop-uri, despre experienta meciurilor de fotbal in Rustenburg, cum e pe stadion, cum sunt turistii, dar mai ales cum sunt localnicii.

Drept urmare drum bun noua si sper ca nu ne va intampina o diferenta de temperatura prea mare in Romania. Pana atunci, Big Five.

Johannesburg-ul seamana in principiu foarte mult cu Bucurestiul. Cam aceleasi strazi, cam acelasi numar de masini, semafoare nesincronizate, mizerie, multa mizerie si foarte multi negri care nu sunt sudafricani.

Paradoxal, cand am fost spre Rustenburg la meciuri am trecut printr-o localitate care are cate un panou la intrare si la iesire pe care scrie simplu: Bine ati venit, localitatea asta n-are cosuri de gunoi, va rugam pastrati curatenia. Si este curat acolo. N-am vazut mormane de gunoi aruncate in mijlocul strazii, nici pe margine, nici stranse la coltul strazii. In schimb in centrul Johannesburg-ului, Norman dupa ce am parcat masina a aruncat pe jos o cutie de cola si una de red-bull, pentru ca asa se face la ei.

Am fost in “cea mai nesigura zona din Johannesburg”  Carlton Centre, acolo unde ni s-a spus ca la inceputul saptamanii au fost jefuiti 2 mexicani imediat cum s-au dat jos din masina. Am cateva filmulete video care reprezinta perfect ideea de Africa, din pacate in mijlocul Johannesburg-ului, centrul economic al Africii de Sud, filmulete pe care le voi pune pe net saptamana viitoare, dupa ce ajung in civilizatie

In schimb, pana atunci, va las sa va delectati cu cateva poze prinse din drumul masinii. Despre Johannesburg vom mai vorbi cu siguranta.

Citeste mai mult »

De cate ori n-ai vrut sa faci poze, sa pui poza pe net sa fii primul care da pe twitter un eveniment sau o ilustratie sau un peisaj? Si de cate ori te-ai lovit de problema telefonului care nu face poze bune sau a telefonului care nu urca pozele pe net sau a faptului ca ai nevoie de cablu de date sa scoti pozele din telefon.

Ei bine, pentru ca le-am tot testat in Africa si am facut poze si filmulete aici cu Sony Ericsson Vivaz la absolut orice, va dam un telefon nou nout. O camera de 8 megapixeli si un video clar 720p sunt mai mult decat suficiente pentru un telefon mobil. Asa incat oricand, oriunde, la meci, pe stadion, in metrou, noaptea, ziua, pe furtuna puteti filma si poza tot ce va iese in cale.

Pentru a castiga un telefon Sony Ericsson Vivaz, n-aveti decat sa dati like paginii asteia, iar apoi nu aveti decat sa apelati la reteaua voastra sociala care stie ca nu aveti cu ce, iar cele mai multe like-uri date unei poze urcate de voi castiga un telefon Sony Ericsson Vivaz. E atat de simplu. Nu ai cu ce, iti dam noi.

Who wants to be a happy meal?

Castigatorii celor doua vuvuzele direct din Africa de Sud, originale, extraordinare, nemaipomenite si de un pret de 5 ori mai mare decat inainte de campionatul mondial sunt: Costin Enache si Andrei Cismaru.

Felicitari. Va astept si pe voi la party-ul de welcome back ca sa le buzuim pe acolo. Multumesc si celor 30 de participanti si voi sunteti asteptati la party.

De cand am ajuns in Africa m-am mirat de cat de multi africani au venit la stadion. Si in mirarea mea ma tot intrebam de unde naiba au africanii 120 – 160 de dolari americani ca sa vina la meciuri si nu la un meci ci la mai multe meciuri.
Asa ca am vazut o tipa pe acolo si am intrebat-o de unde are bilet:

Adica astora li se dau bilete gratis la meciurile de la cupa mondiala la scoli. Si daca nu vine copilul la meci, atunci vin astia mai batrani, africanii mari. Iar asta se intampla pentru ca nu sunt suficienti de multi suporteri straini. S-au anuntat pana acum doar 300.000 de turisti straini in Africa. Daca acestia vor mai creste e putin probabil pentru ca echipele s-au imputinat, asa si meciurile.

Dar totusi daca cunosti un african si stii pe cine sa intrebi, unde sa intrebi si de la cine sa ceri, poti face rost de un bilet la cupa mondiala la un pret extraordinar de mic, daca oficial ele in grupe s-au vandut cu 120 – 160 de dolari.

Din ciclul pluginuri destepte de promovat pe twitter.
Adica anti-tweet sau cum?

Citeste mai mult »

De la creatorii JAVATAR.

Teoretic viata in Africa ar fi simpla daca ai fi negru, ai avea un pulover rupt si blugii murdari. Asa ai trece neobservat prin multime si nu ai atrage atentia nimanui. In schimb daca esti alb, ai un tricou, un gheozdan si categoric pari mai spalat decat ceilalti albi de pe aici imediat lumea se uita la tine si te baga in seama pe principiul domnul turist vreti ceva? Aveti bani, noi va dam ce vreti voi daca ne dati bani.

In dupa-masa asta dupa ce am ramas fara suc, dupa ce am ratat azi micul dejun ca ne-am trezit mult prea tarziu, am plecat pe jos la un magazin situat la vreun kilometru de aici. Primul magazin din zona, SPAR e si cel mai frecventat de catre lumea din zona. In afara de noi, in seara asta, n-am vazut pe altii care au venit la magazin pe jos si au plecat la fel, fara masina. In schimb, fata de primul market in care am fost aici, in SPAR au fost si alti albi, ceea ce ne-a dat un sentiment de siguranta.

Povestea e oarecum simpla. Inainte sa plecam de aici, i-am intrebat pe astia de la hotel daca e safe sa mergem pana la SPAR pe jos. Ei cum au auzit ca vrem sa mergem pe jos au inceput sa strambe din nas si sa zica ca mai bine ne cheama un taxi, ne dau o masina, orice ca sa dam niste bani in plus. Normal de altfel ma gandeam, nu e suficient de departe. In schimb am iesit linistiti pe poarta si am ajuns in mijlocul strazii, unde …

Filmat cu Sony Ericsson Vivaz.
Si am oprit la prima benzinarie de pe dreapta ca sa cautam vuvuzele si magnetei de frigider. Vestea proasta e ca vuvuzele nu se mai gasesc prin imprejurimi, vestea buna e ca magnetei de frigider ne-a promis patroana benzinariei ca ar face rost de vreo 100 maine, ca se vand bine. Pe drum sper market am prins poza asta, atat de definitorie pentru Africa.

Citeste mai mult »

Dupa cum ziceam si ieri, am doua vuvuzele de dat. Cum le castigati e extrem de simplu. Intrati pe albumul asta de pe facebook si va taguiti acolo. O data taguiti intrati intr-o tragere la sorti care se va efectua maine la ora 17. De acolo, mai departe, toata lumea are sanse sa castige o vuvuzela. Daca taguiesti pe altcineva in pozele alea acea persoana intra automat in tragerea la sorti. Drept urmare oricine are sansa de a castiga o vuvuzela.

Cam asta e una din vuvuzele. Se vede ciudat pentru ca e deja seara aici, dar daca o vreti … la concurs cu voi

Rar mi-a fost dat sa vad un asemenea spectacol la un meci de fotbal. De obicei lumea se duce la stadioane sa bea bere, sa manance seminte, sa injure, sa strige si sa arunce cu lucruri pe teren.
In schimb aseara am vazut japonezii. Pe langa ordinea cu care au intrat in stadion, pe langa costume, pe langa picturi pe fata, japonezii si-au incurajat echipa din primul minut pana la ultimul.

Remarcabil a fost si faptul ca fotbalistii niponi si-au salutat echipa atat la inceputul meciului, cat si la final, dar si pe parcursul partidei atunci cand simteau nevoia de incurajari. Si n-au dezamagit galeria sub nici o forma.

Filmat cu Sony Ericsson Vivaz.

Vorbeam inainte de meci cu japonezii si acestia sperau la un 2-0 pentru echipa lor in fata Danemarcei, nu le-a venit sa creada la finalul meciului ca au batut cu 3-1 si erau fericiti peste poate. In schimb danezii erau sus si sperau un 4 – 0, au baut inaintea meciului, au cantat frumos inaintea meciului si au tacut incepand cu primul gol pana la final, iar in repriza a doua au inceput sa arunce cu sticle de bere. Clasic as zice.

La Cupa mondiala se poate intra si gratis, dar despre asta ceva mai tarziu.

Noi am fost acolo, in galeria Japoniei, i-am sustinut, am luptat pentru ei, am scandat pentru ei si totusi ei au pierdut …

Filmulet facut de Costin, filmat cu Sony Ericsson Vivaz.

Un meci superb, o galerie a Japoniei de exceptie. Acum m-am intors de la meci, sunt prea obosit, dorm, ne vedem dimineata.