Am ajuns la 2 noaptea, dupa ce am condus fara sa ma opresc. La intrare esti intampinat de niste tunuri care ar putea sa iti dea ideea despre ce este inauntru, dar te opresti in fata unei porti de metal pe care scrie Arsenal Park.

Atat.

Cand am lasat geamul jos de la masina si am vazut in stanga un om imbracat in costum de camuflaj care imi zice buna seara, am crezut ca scoate acum kalashnikovul de la spate si imi va explica  vreo doua.  Cand colo imi zice sa intru si sa-l urmez. El se suie in masinuta, eu dupa el …

Dupa care prima impresie, de la doua noaptea, cand singurele lumini erau stalpii de iluminat a fost: … whoaaaa!!!
Am aruncat masina intr-o groapa ca mi s-a spus ca oricum n-am ce face cu ea, pentru ca aici intra cine apuca, iar de iesit iese doar cine are voie.

Deja am concluzii. Aici trebuia sa facem team building-ul si daca nu l-am facut pana acum aici, aici trebuie sa-l facem. Sa vezi dupa asta disciplina si performanta. In alta ordine de idei, da! Asta e locul in care ai aer curat, activitate si relaxare in acelasi timp. E exact ce si-ar putea dori un bucurestean dupa o saptamana de chin. Ah, nu oricum, regulile sunt stricte, dar asa si trebuie.

PS: in zona cosmote si orange nu prea au semnal, vodafone n-are 3G dar zapp are CDMA.

Citeam un comunicat de presa adineauri unde scrie ca actual in lume sunt vreo 250 de milioane de diabetici, in schimb,  ce m-a ingrijorat era faptul ca pana in 2025, numarul acestora ar putea creste la 380 de milioane.

Ok, teoretic daca ai facut diabet aia este, ti se ia sange din deget pentru a ti se detecta nivelul de insulina si trebuie sa faci inejctii cu insulina. Dar diabetul se poate controla cu un stil de viata sanatos si activ. Poti merge mai departe, poti face sport, poti fi un om normal la fel ca oricine altcineva. Asta te poate ajuta sa previi chiar diabetul daca te mentii, esti atent la sanatatea ta, cu alte cuvinte daca ai grija de tine.

Maine, pe 14 noiembrie,  este ziua mondiala a diabetului. Cu ocazia asta in Plaza Romania de la ora 13 puteti participa la un eveniment misto  in care veti intelege legatura cu cercurile din filmuletul de luni. Campania e organizata de un producator de medicamente, sanofi-aventis si Zentiva pentru ziua mondiala a diabetului.

Si daca tot vorbeam de cercuri puteti invata sa controlati cercurile, sa stabiliti recorduri de invartit cercuri. Cum sa faceti asta invatati de aici. Si tot de pe siteul ala (care intre noi fie vorba e in final un site de campanie foarte bine realizat, nu ca altele), e si o aplicatie de invartit cercul pe iphone.

Daca din 4000 de votanti, un numar atat de mare a fost pacalit de o campanie virala pe internet, murdara si agresiva, e clar ce se va intampla la alegeri.
Partea cea mai proasta e ca … tot degeaba

Am folosit acest sondaj pentru ca este unul dintre cele mai relevante din internet. Se bazeaza pe utilizatori inregistrati absolut unici (majoritatea din Bucuresti).

Mai tineti voi minte filmuletele cu arca de acum cativa ani de zile. Atunci probabil nu le-ati inteles. Ei bine e vorba de o echipa de tineri entuziasti, care nu vor decat sa se duca pe luna. Ceea ce vor incerca sa faca astazi. Spun vor incerca pentru ca o lansare de pe vapor, din Marea Neagra, in aceste zile, poate fi chiar dificila din cauza conditiilor meteo.

Oricum vor fi pe internet in direct.

Update: s-a amanat pentru maine

Alaltaieri, 10 noiembrie, am fost la World Blogging Forum, despre a cărui organizare nu voi comenta, fiindcă mai am multe de învăţat până să-mi dau cu părerea despre astfel de trebuşoare. Ceea ce a fost esenţial pentru mine au fost bloggeri invitaţi de prin diferite colţuri ale lumii, care au venit să ne povestească despre experienţele lor şi despre cauzele pentru care luptă. Ştiu, sună lacrimogen, însă ceea ce au avut de spus chiar merită ascultat şi dat mai departe.

Dacă nu mă credeţi că pe cuvânt, uitaţi-vă pe lista asta.

Loic Le Meur, din SUA, fondatorul Seesmic, a început în forţă şi ne-a arătat cum social media are potenţialul de a creea breşe în limitările impuse de securitate sau alte circumstanţe. Vedeţi cazul Fort Hood shootings, în care una dintre victim, un soldat, scria pe Twitter din spital, despre evoluţia stării sale de sănătate, despre alte victim şi despre ce s-a întâmplat, de fapt, la acea bază militară.

L-am cunoscut pe Loic într-una dintre pauze şi pot spune că este tipul de om a cărui lejeritate în exprimare este dată de experienţă şi de cunoştinţe. În Sillicon Valley creşte o altă specie de antreprenori faţă de cea cu care suntem obişnuiţi. Tot el ne-a spus că toţi dezvoltatorii de start-ups sunt interesanţi în primul rând de bloguri drept canale de promovare, şi nu de print media. Mashable şi TechCrunch sunt unelte de business, pe când New York Times ţine de orgoliul personal (tipul de lucru pentru care te sună prietenii să te felicite). Printre altele, Loic organizează Le Web. Uitaţi-vă peste line-up şi salivaţi. Eu asta am făcut. Poate la anul.

Zhou Shuguang (China) a găsit o cale pentru a pătrunde marele (fire)wall care limitează online-ul chinezesc şi ne-a arătat cum fac bloggerii chinezi pentru a trece dincolo de el şi pentru a se adresa lumii întregi. Cenzura ia toate formele în China: filtrarea URL-urilor, autocenzură, media de mainstream este aspru controlată, media indepedente de peste graniţe sunt blocate, site-uri web 2.0 populare nu pot fi accesate (Youtube, Facebook), unele site-uri de hosting de peste graniţe sunt blocate.

Wael Abbas (Egipt) a abordat aceeaşi problemă a cenzurii, cu care se confruntă şi societatea egipteană. În Egipt, internetul e cenzurat de către guvern din 2005. Viaţa şi securitatea bloggerilor au fost puse în pericol de nenumărate ori. Jurnaliştii au furat materialele bloggerilor, care aveau acces exclusiv la anumite evenimente. Toate obstacolele nu i-au oprit însă din a dezvălui publicului modul în care autorităţile tratează populaţia în timpul protestelor paşnice şi în secţiile de poliţie. M-am bucurat să aflu că blogosfera egipteană e foarte unită şi prin acest lucru au reuşit să împiedice infiltrarea securităţii guvernamentale, fiindcă tentativele de control nu au lipsit.

Ce facem însă când avem libertate? Jeff Jedras (Canada) ne-a arătat obiectivele blogosferei într-o ţară liberă. Mi s-a părut interesantă situaţia următoare: bloggerii canadieni vor să câştige acces la echivalentul din Canada al Palatului Parlamentului, care nu este controlat de guvern (aşa cum ne-am imagina), ci de către presă. Conflictul între presă şi bloggeri are o altă dimensiune în Canada, fiindcă bloggerii se văd ca fact-checkers, atât pentru informaţiile de la guvern, cât şi pentru cele provenite din mass-media. Şi asta se întâmplă în condiţiile în care Twitter a depăşit ca importanţă blogurile.

Michael Reuter (Germania) a adus un mesaj pacifist: bloggerii care sunt privilegiaţi din punct de vedere al expunerii mesajului trebuie să creeze platforme prin care să-i ajute pe cei din ţări în care cenzura este cuvântul de ordine să transmit mesajul întregii lumi. Idealul lui Michael e ca aceste platforme să devină surse de informare pentru guverne, care, analizând situaţia reală relevată de aceşti bloggeri, să acţioneze corespunzător în politica lor de relaţii internaţionale. Nici măcar nu voi încerca să compare situaţia noastră cu cea descrisă, fiindcă nu are sens şi ştim toţi de ce.

Ramon Stopppelenburg (Olanda) a călătorit, timp de 2 ani, în jurul lumii fără nici un ban. Da, se poate. Oricât de incredibil ar suna asta, el a reuşit să vadă lumea cu ajutorul site-ului său, letmestayforaday.com, prin care a găsit oameni care erau dispuşi să-i ofere cazare. Cea mai bună replică a sa: “There are strangers out there who we can trust.” Cred că la capitolul ăsta mai avem de lucrat.

Dobo Matyas (Ungaria) a pledat pentru un mai mare acces al bloggerilor la resursele financiare ale pieţei de publicitate şi pentru integrarea blogosferei în mediul de business. Din nou, solidaritatea este elemental cheie pentru o mai bună reprezentativitate a bloggerilor. Mi-a plăcut rolul de agenţi ai democratizării pieţei de advertising pe care l-a atribuit Matyas bloggerilor. Cred că ideea asta e bine să fie dezvoltată şi la noi.

Giorgi Jakhaia (Georgia) – bloggerul pe care au încercat să-l reducă la tăcere printr-un atac informatic la nivel naţional. Citiţi mai multe pe Realitatea. Comentariile nu-şi au rostul aici.

Netul care trece prin Rusia, permisiunea guvernului pentru hostind în ţară, canelele media indepedente închise – aşa arată peisajul online-ului din Azerbaijan. Emin Huseynzade (Azerbaijan) a fost ameninţat cu moartea, cu violenţa, însă nu a renunţat.

Parvana Persiyani (Azerbaijan) ne-a povestit mai mult despre cazul a 2 bloggeri care au fost bătuţi pentru că şi-au exprimat punctual de vedere şi apoi au fost acuzaţi de huliganism. Cei 2 nu avea un spaţiu unde să se exprime, aşa că s-au refugiat în online. O comunitate întreagă i-a susţinut în lupta lor pentru libertatea de expresie, însă astăzi, la al 12-lea proces, au pierdut. Împreună au primit o sentinţă de 4 ani şi jumătate de închisoare.

Oamenii se uită în gura lumii şi se tem de ea. Luca Sartoni (Italia) a înţeles foarte bine acest lucru şi a făcut un motor de căutare specializat tocmai pe people search: 123people.com, o nişă care nu e acoperită deloc la noi.

Bloggingul poate fi folosit şi pentru a schimba mentalităţi, precum stereotipurile legate de zona Transnistriei. Mihaela Onofrei (Transnistria) are un proiect care are tocmai acest obiectiv: transnistria.imagine-romania.ro.

Îm Republica Moldova, bloggingul a dat un impuls jurnalismului, conform lui Petru Terguţă. El spune că bloggerii din Chişinău sunt cei mai originali generatori de informaţie, dar că vocile lor nu se fac auzite, fiindcă ei se încăpăţânează să scrie doar despre subiecte locale. Oricât de lentă ar fi însă evoluţia, este un pas înainte pentru a cuceri libertatea de exprimare de care ne bucurăm noi.

Onnik Kirkorian (Armenia) afirmă că, în ţara sa, blogurile au fost folosite pe larg în procese de dezinformare, creând confuzie şi conflicte. În Armenia e nevoie ca vocea minorităţilor să se audă mai bine, iar bloggingul este o şansă!

Pedja Puselka (Serbia) face parte dintr-o societate homofobă, foarte religioasă, însă el crede că problema nu se află în sfera puterii, ci în populaţie însăşi. Şi noi ne luptăm pentru aceleaşi schimbări de mentalitate, atât de necesare…

E ilegal să fii anonim în Austria. Ritchie Pettauer (Austria) ne-a spus câte ceva despre reglementarea online-ului de acolo şi am rămas impresionată. Trebuie să ai pagină de contact şi să-ţi asumi responsabilitatea pentru cele scrise. Cât de mult s-ar curăţa şi pe la noi lucrurile dacă s-ar aplica şi la noi nişte reguli. Dar paşi se fac în direcţia asta, ceea ce e un lucru bun.

Toate experienţele pe care le-am ascultat, toate spaţiile culturale care s-au concentrat în sală (unde am discutat fervent despre libertatea de exprimare – un al paradox interesant) au generat o energie extraordinară. Ar fi trebuit să fie acolo tot cei care cred că din spatele tastaturii nu poţi schimba nimic, toţi cei care privesc cu suspiciune bloggerii care au success şi care încearcă să facă ceva, toţi cei care văd mereu interese ascunse în spatele iniţiativelor civice. Nu neg că uneori suspiciunile sunt îndreptăţite, însă acele cazuri sunt sporadice.

Cred că avem multe de învăţat de la aceşti oameni care, pe o parte, luptă pentru libertăţi pe care noi nici nu mai ştim să le apreciem, şi care, pe de altă parte, găsesc noi provocări pe care să le depăşească. Online-ul are tot atâtea posibilităţi pe câte informaţii absoarbe zilnic de la oamenii care le generează. Şi cred că tocmai acest lucru nu trebuie uitat: că internetul are la bază oameni, care sunt singurii capabili să schimbe ceva în bine.

Guest post de Andra Zaharia

Eu recunosc ca nu prea ma ingrijesc de aspectul meu exterior. Nu-mi calc camasile niciodata, ele sunt intotdeauna asa cum ies din masina de spalat si asa cum se usuca. In schimb le tin pe umerase. Intr-adevar, imi place sa port camasi si blugi, nu-mi plac pantalonii de stofa si pantofii pentru ca nu sunt practici pentru orasul asta.
Dar in fiecare dimineata ma uit in oglinda si imi aranjez parul. Intr-adevar dureaza si jumatate de ora uneori sa imi fac freza, cu gel, uscator de par si tot tacamul, ca sa arate intr-un fel. Dar ma uit in oglinda, ma barbieresc si imi zambesc. Citeste mai mult »

Francezii au descoperit o solutie foarte rapida si foarte sanatoasa de tratare a gripei porcine. Exista la ei un telefon cu numar verde unde suni si imediat vine o echipa de specialisti la tine acasa si rezolva problema. Citeste mai mult »

Se dau doua premize, suntem in campanie electorala prezidentiala si suntem in ditamai criza economica si politica.

Ei bine luand in considerare premizele si uitandu-ne in jur vedem ca primim doar praf in ochi de la idiotii astia de candidati.  Si sa o luam pe rand si sa ne oprim imediat.

Basescu. Asta se simte frustrat si i s-a indus ideea ca oligarhii si trusturile media il saboteaza, vine si ne da praf in ochi si nu ne spune nimic. Doar se plange si ia de bun ce ii spun apropriatii sai, e un pic rupt de realitate. Solutii pauza.

Mircea Geoana si Crin Antonescu. Astia doi, aliati, in cor striga ca disperatii jos Basescu, vor cu atata infrigurare sa nu mai fie Basescu astfel incat nici nu se gandesc care dintre ei doi sa fie in loc, de fapt cred ca nu vrea niciunul. Solutii la criza ce ne inconjoara pauza.

Vadim. Asta stie o singura melodie care o recita periodic, aia cu mafia si mafiotii. Dar el nu se uita ca circula pe DN1 cu girofar desi nu are voie. Daca ar ajunge presedinte ar muri in maxim 2 luni din cauze naturale.

Oprescu. El a fost pus sa candideze. Solutii pauza.

Altii? Nu sunt demni de luati in considerare.

Si acum sa si argumentez.  Cine a venit cu vreo declaratie in care sa spuna ce masuri va lua in primele 6 luni, cine a venit sa spuna ce va face cu vizele din Republica  Moldova. Daca tot presedintele propune indemnizatii pentru ciobani, hai sa vedem o declaratie de cum absorbim fondurile de la UE. Frate … nimic de la nimeni, doar praf in ochi.
Ce e mai grav si cel mai grav e ca presa e intoxicata de criza guvernamentala, astfel incat asta e cea mai simpla campanie pentru indivizii aia.

Din ciclul femeia la volan, azi avem … indolenta.

Castigatorul week-endului asta care vine la Arsenal Park este septimvs cu articolul asta. Pentru ca a avut un articol extraordinar de lung, inseamna ca mai are ce povesti, asa ca vreau sa mai aud inca o data povestea ta, dar si altele week-endul asta. Felicitari. Tine-ti mailul aproape ca te contactam noi cat de curand.

Apropo, apreciez faptul ca ai urmat indreaproape pasii concursului.

Sunt cateva motive foarte bune pentru care merita sa ai o masina exclusivista.
E scumpa, deci ii faci muci pe toti. E rapida, deci iarasi ii faci muci pe toti. Agati super gagici, deci iarasi ii faci muci pe toti.   Mai ziceti si voi, eu mai zic doar ca nici n`ai nevoie de loc de parcare, pentru ca nu ti se intampla nimic.

In schimb a vazut cineva vreo masina din asta ridicata de firmele de ridicari? Nu, doar aia fraieri care n-au bani de platit ratele la masina, dar se trezesc cu ele ridicate te mai miri cum si cand.

Mi-e greu sa scriu ceva anume despre Domnul Dinica. Stiu ca se obisnuieste sa scrii, sa nu scrii sau sa ii combati pe cei care scriu. L-am cunoscut si am discutat foarte putin acum cativa ani la o gala Zece pentru Romania. Am ramas foarte impresionat.

Asteptam cu infrigurare sa isi revina, sa scape de boala si sa ne mai bucure cu ceva filme pentru ceva timp. Speram sa pregateasca si pe altii dupa modelul lui. Acum nu pot decat sa sper ca va fi un model pentru toti baietii astia de se duc sa se faca mari actori ai telenovelelor romanesti.
Si nu pot decat sa ma bucur cand gasesc ca filmele in care a jucat Gheorghe Dinica au fost traduse pana si in chineza.

Nu  stiu ce am facut aseara, pe cuvantul meu ca nu-mi amintesc. Habar n-am ce mi-au pus astia in bautura, habar n-am ce am baut totusi. Stiu numai ca eram cu totii in jurul focului de tabara, ca mi-au zis sa sar in foc, eu am zis ca nu sar si ca am luat o gura din pahar-ul de bautura. In rest nu-mi aduc aminte nimic.
Asa incercam eu sa o conving pe Anca ca n-am facut nimic tampit azi noapte, desi abia imi puteam tine capul pe umeri la cat de mahmur eram. Inspiram cu nesat aerul proaspat de primavara de pe malul lacului, incercand sa gasesc o metoda prin care sa-mi treaca durerea de cap mai repede. Mai ales ca sa-mi amintesc ce naiba s-a intamplat si unde ma aflu. Ma tineam de balustrada, iar dupa aceasta erau vreo 30 de metri de gol, iar sub noi apa se lovea lin de stanci. Eu stiu ca nu stiu sa inot, dar totusi aveam o pofta nebuna de a sari in apa pentru ca soarele era suficient de fierbinte, la 12  ziua. Si totusi ce naiba facusem eu pana la 12 ziua? Si de ce astia doi rad de mine de parca as avea alge atarnate de tricou?
“Cum a fost aseara? Beton, asa cum v-am spus, nu?”, asa zice o tipa care tocmai venise la noi la masa.
Incerc sa-mi amintesc cum te cheama, stiu ca ne-am vazut la evenimente prin oras, ca esti de gasca ….  dar nu reusesc sa-mi dau seama cum te cheama. Anca deja ma fulgera cu privirea, nu stiu, n-am fost eu, zoso rade impreuna cu Arhi, visurat imi arata telefonul … 29 Aprilie.

2010.

Eu mi-s multumit. Desi, am intrebat la Real, au doar optiunea de buy back la anumite televizoare, dar numai pentru anumite televizoare ce sunt la promotie, pentru altele nimic si nici nu poti sa lasi la ei aparatura electronica de care nu mai ai nevoie.
Pai da, asa ne trebuie, platim taxe de reciclare, dar cand vine vorba sa arunci ceva de care nu mai ai nevoie sau mai gav, nu mai functioneaza, atunci care pe unde apuca. Si ne mai miram de ce poluam sau de ce tara asta e murdara. Multumiri ministerul mediului, dar si altor factori implicati in procese.

In articolul de mai jos in care am spus ca vreau sa cumpar monitor am specificat clar ca vreau sa dau la schimb monitorul meu vechi, DELL. Bineinteles ca nimeni de la magazinele online, astea care citesc bloguri si sunt active pe internet nu s-a bagat in seama. De aici trag o singura concluzie, nu vor reclama, nu vor nici bani si nici nu vor sa isi vanda marfa.

Partea si mai interesanta e ca nimeni nu vrea sa recicleze. Adica ai un monitor vechi, ce faci cu el? Pai faci ce fac vecinii mei. Il arunci in fatza blocului frumos pana cand va trece cineva (habar n`am cine, ca aia de la salubrizare nu-l ridica) sa-l ridice si sa-l duca de acolo.
Drept urmare atunci de ce mai platim taxa verde sau timbrul verde la produsele electronice daca pe cele vechi, pe care le platim sa fie reciclate nu le putem recicla. Cu ocazia asta salut ideea unor magazine de cartier de a strange bateriile consumate (hoho si am vazut un recipient din ala de strans baterii plin ochi aseara), asta ca sa nu mai arunce lumea bateriile la gunoi.

Totodata vrea vreun magazin online reclama?

Baietii care au dansat pentru Michael la Romana nu se plictisesc si au mai pus-o de un flash mob, de data asta in Plazza, dar si mai bine filmat. Ceea ce si va invit sa vizionati.

De ce? Pentru ca spre diferenta de alte flash mob-uri asta a avut o idee dupa care a fost filmat, intai il filmezi pe ala, dupa care te invarti si camera 3 sta pe public. Bine n-am inteles ce e cu cercurile.

Vineri a fost prima seara din sezonul asta in care a fost ceata in Bucuresti. Trecand peste faptul ca vizibilitatea era undeva la 50 de metri, toata lumea mergea cu 30 la ora, prin oras. Astfel ei credeau ca adapteaza viteza la conditiile de drum.
Din pacate nimeni nu se gandea ca la aia 30 la ora ii deranjeaza pe ceilalti soferi  sau ca astfel incurca circulatia. Hai sa fim seriosi, suntem in oras, aici se vede, aici e iluminat public, oricat de ceata ar fi totul se vede. Atunci sa va fi dus eu pe drumul spre deva, pe malul Muresului, acolo unde nu vedeai la 10 metri in fata ta la 10 seara. Visurat stie.

Drept urmare o spun acum si o sa o repet. In prima zi in care va ninge in Bucuresti las masina exact acolo unde ma prinde zapada, indiferent unde se intampla asta si plec pe jos. E clar, va fi crima si pedeapsa, chiar mai mult decat atat. Si e si  normal, daca soferii astia obisnuiti sa circule cu 10 la ora in trafic normal pe uscat prind si ceva zapada pe sub roti, nimeni nu va mai sti sa franeze sau sa plece de pe loc. Drept urmare se va bloca absolut tot.

Atunci sa vedeti distractie, mai ales acum cand toata lumea isi permite sa se plimbe cu masina. Restul, vedem dupa 1 ianuarie cine va mai avea bani de benzina cu 20% mai scumpa.

Hah. Asta a aparut de curand, poate de prea curand. WordPress a implementat in final timezonele pentru toata lumea. Astfel incat din meniul de settings n-ai decat sa selectezi Bucuresti ca si zona de timp pentru blogul tau, astfel incat sa afisezi corect pe blog ora la care postezi articolul.

Multzam Leo.

Bine. Data trecuta cand am fost la The Mission se intampla la nu stiu ce DJ, iar show-ul se tinea la WTP, iar linia 41 era inca in constructie. Atunci, ca si acum, erau destui pastilati la eveniment, astfel incat sa stii sa ii eviti. Insa atunci lumea stia sa simta muzica, stia sa danseze, stia sa se distreze, putea sa se odihneasca cand dorea, dar mai ales asculta muzica. Citeste mai mult »

Si as da cu el in pom. Asta cred ca ar fi cea mai buna reclama pentru modelul asta de dacie. Daca scap viu de acolo inseamna ca masina e buna.

Trecand peste gandurile mele sinucigase de la 3 dimineata, sa ne uitam putin la aia care-l promoveaza. Sa lucrezi cu automobile dacia nu e un lucru mic. Citeste mai mult »